Obligație de a face. Decizia 656/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 656/R/2008
Ședința publică din 17 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Alexandrina
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R -, împotriva deciziei civile nr. 309/A/10 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, avocat G, lipsă fiind celelalte părți.
Se lasă cauza la a doua strigare, pentru a i se da posibilitatea reclamantei recurente să se prezinte la cauză; având în vedere și împrejurarea că recursul nu este timbrat, reclamanta recurentă fiind legal citată cu mențiunea achitării timbrajului aferent recursului, în sumă de 59,5 lei taxă judiciară de timbru și 3,15 lei timbru judiciar, - conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 4 din dosar - Curtea apreciază că se impune lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru ca reclamanta să aibă posibilitate să se prezinte în instanță și să achite timbrajul datorat pentru recurs.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă R și reprezentanta pârâtei intimate, avocat G, lipsă fiind pârâta intimată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta recurentă R depune la dosar chitanța care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în valoare de 60 lei și a unui timbru judiciar în sumă de 3,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, dat fiind că aceste motive se încadrează în prevederile pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 941/2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare, schimbarea acestei hotărâri în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată, cu luarea în considerare a contraexpertizei efectuată de către doamna expert și înlăturarea expertizei întocmită de către domnul expert, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât, așa cum rezultă din lucrările de specialitate efectuate la imobilul din litigiu, singura vinovată de producerea degradărilor din apartament este chiar reclamanta recurentă și nu pârâta intimată, deoarece din anul 2000 pârâta intimată și-a renovat apartamentul, iar reclamanta recurentă, din anul 1995, de când a moștenit acel apartament, nu a efectuat nici o îmbunătățire la acesta, apartamentul fiind închiriat la mai multe persoane, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 941/16.02.2007, pronunțată de Judecătoria Baia -M în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta R, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect despăgubiri și obligație de a face; reclamanta a fost obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, acțiunea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei la a-i plăti reclamantei despăgubiri pentru degradările intervenite în pereții băii din apartamentul reclamantei, respectiv obligarea pârâtei la a-și remedia defecțiunile din propriul apartament, la instalația de apă și canalizare, nu este întemeiată, întrucât reclamanta este în culpă pentru această situație. Martorii audiați în cauză au relevat faptul că pârâta și-a remediat defecțiunile existente la instalațiile sanitare, în timp ce, apartamentul reclamantei a fost neîngrijit, o perioadă fiind locuit de chiriași, iar de vreo doi ani fiind nelocuit. Expertiza întocmită în cauză de expert a evidențiat faptul că la data efectuării acestei expertize, instalațiile sanitare și de alimentare cu apă din B pârâtei sunt corespunzătoare, neconstatându-se nici un fel de infiltrații sau pierderi de apă care să afecteze apartamentul reclamantei, expertul apreciind că situația în care se găsește B din apartamentul reclamantei se datorează exclusiv acesteia, expertul apreciind că de aproximativ 20 de ani în această baie nu au mai fost făcute zugrăveli sau lucrări de întreținere a băii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și formulând și o pretenție nouă față de petitul cererii introductive de instanță, respectiv obligarea pârâtei intimate la a aduce cota pardoselii din B apartamentului ei, peste cota sifonului.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 309/A/10.12.2007, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul reclamantei, care a fost obligată la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, cu motivarea că pârâta și-a remediat defecțiunile existente la instalația de apă din apartamentul ei, încă în anul 2000, neputându-i-se imputa pârâtei eventualele degradări apărute în B apartamentului reclamantei. Solicitarea nouă formulată în apel, de obligare a pârâtei la schimbarea cotei pardoselii băii din propriul apartament, a fost respinsă de tribunal în temeiul art. 294.pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta R, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării hotărârii apelate, respectiv a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că la data de 10.11.2006 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate de către ing., însă acesta, deplasându-se la fața locului, a întocmit expertiza abătându-se de la obiectivele stabilite de instanță, raportul de expertiză fiind incomplet, întocmit superficial, iar ca urmare a chemării lui în instanță pentru a da lămuriri, acesta nu s-a prezentat. Prin întâmpinarea pe care a formulat-o pârâta a arătat că a remediat defecțiunile de la instalația de apă și canalizare, însă, prin interogatoriul ce i-a fost luat, a negat că ar fi avut probleme, depunând la dosar la ultima înfățișare două contoare de apă, cumpărate în anul 2000, nefăcând însă dovada că aceste contoare au fost montate în apartamentul ei, sau legătura acestora cu scurgerea din pardoseală. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că apartamentul a fost locuit de chiriași, iar în ultimii doi ani nu a mai fost locuit, însă, cum este posibil, dacă ne raportăm la susținerile expertului, care arată că în apartament nu s-au mai făcut zugrăveli sau întrețineri de 10-20 de ani, ca un chiriaș, care mai plătește chirie, să stea în asemenea condiții. Noua expertiză efectuată în recurs a arătat că degradările accentuate se datorează infiltrațiilor de apă de la etajul superior, însă recursul a fost apoi anulat de către judecătorul, care este al treilea judecător în acest dosar, ceea ce contravine cu art. 304 alin. 2.pr.civ. Toate lucrările de întreținere în B apartamentului reclamantei au fost sistate datorită refuzului muncitorilor de a lucra în asemenea condiții. În sfârșit, arată recurenta, nu se precizează cine suportă cheltuielile de judecată dacă reparațiile s-au făcut pe durata procesului, aceste cheltuieli fiind prevăzute de art. 20 din Legea nr. 114/1996, republicată.
Pârâta intimată, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2008, Curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv, prin care se reanalizează concluziile celor două expertize întocmite în cauză de experții și, prin care se reproduc depozițiile martorilor audiați în cauză, și prin care se reiterează împrejurări de fapt ale cauzei, excepție care urmează să fie admisă, având în vedere că toate aceste motive de recurs intră sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.pr.civ. în prezent abrogate.
Singurele motive de recurs care vizează aspecte de nelegalitate sunt cele referitoare la incidența în cauză a prevederile art. 20 din Legea nr. 114/1996, respectiv, cele prin care se contestă componența completului de judecată care a soluționat cauza în apel.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 114/1996 republicată, Curtea constată că acest motiv de recurs este și nefondat și inadmisibil, nefondat întrucât art. 20 din Legea nr. 114/1996 a fost abrogat de art. 8 din nr.OUG 42/2005 - nemaifiind în vigoare la data promovării cererii introductive de instanță -, și inadmisibil, prin prisma art. 316.pr.civ. raportat la art. la art. 294 alin. 1.pr.civ. întrucât a fost invocat pentru prima dată abia în recurs, reprezentând o cerere nouă în recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că apelul împotriva hotărârii primei instanțe ar fi fost judecat de trei judecători, al treilea judecător fiind, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, întrucât în constituirea completului de judecată investit cu soluționarea apelului promovat de reclamantă împotriva hotărârii fondului au intrat doi judecători, iar nu trei, constituirea completului de judecată fiind în concordanță cu prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată.
În consecință, Curtea constată că nu este incident în cauză motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 2.pr.civ.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 alin. 1 raportat la art. 274 alin. 3.pr.civ. Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, cu titlu de onorariu avocațial, acordarea parțială a cheltuielilor de judecată fiind justificată de următoarele considerente: reprezentanta intimatei a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin chitanța de plată nr. -/28.02.2008 ( 9) însă, Curtea apreciază că această sumă este nejustificat de M raportat la valoarea obiectului cererii introductive de instanță, care este de 1.313 lei. În consecință, Curtea constată că suma de 600 lei este acoperitoare pentru munca depusă de avocatul intimatei în faza de recurs, având în vedere că avocata nu a redactat nici întâmpinare la recursul promovat, limitându-se doar la a susține verbal poziția intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R - împotriva deciziei civile nr. 309 din 10.12.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. 1958/182/06, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
2 ex./20.03.2008
jud.apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Alexandrina