Obligație de a face. Decizia 659/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 659
Ședința publică din 5 octombrie 2010
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S - PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul în S,-, jud. P împotriva deciziei civile nr.376/22.05.2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, sector 3, nr.37, -.10,.2,.34 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Av. în B, sector 1,-,.3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât Centrul European de Cultură S reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.44912/2009, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură intimata-reclamantă a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât precizează că întrucât înțelege să se judece la acest termen cererea de suspendare a executării rămâne fără obiect și totodată învederează că nu mai susține motivul de recurs care privește soluționarea cauzei cu lipsă de procedură, respectiv invocarea disp.art.304 pct. 5 Cod pr.civilă.
Arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea apărătorului recurentului-pârât, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, menționează că hotărârile pronunțate în prezenta cauză au fost date de instanțe necompetente, întrucât pricina este de competența instanței în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu.
În atare situație în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență teritorială invocată, deși potrivit dispozițiilor legale instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța și nu Judecătoria Sinaia.
Consideră că în mod greșit a fost stabilit ca obiect al cauzei obligația de a face, din moment ce nu a fost stabilit un raport juridic obligațional între părți, astfel că și sub acest aspect hotărârile sunt nelegale.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța în a cărei rază teritorială se află imobilul în litigiu, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 1621/310/ 05.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul CENTRU EUROPEAN DE CULTURĂ S, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia să-i predea, respectiv să o pună în posesie asupra imobilului alcătuit din teren în suprafață de 336,66 mp și construcția "" actualmente "I MAI", situat în orașul Nord, la intersecția străzii cu bulevardul - -, jud. C, ca efect al respectării sentinței civile nr.283/ 16.02.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, să-i plătească contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit, cu titlul de daune interese în cuantum de 50.000 euro, echivalent în lei, la cursul BNR, la data efectuării plății, precum și daune cominatorii, în cuantum de 2000 euro / zi întârziere, de la data introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că, în calitate de unică moștenitoare a defuncților și,în temeiul Legii 10/2001, formulat notificare prin care a solicitat restituirea imobilului indicat în petitul acțiunii, dar această cerere a fost respinsă prin decizie de către pârâtul Centrul European de Cultură
S-a învederat că, împotriva deciziei reclamanta a formulat contestație, în termenul legal, prin care a solicitat anularea acestui act și restituirea în natură a imobilului care a format obiectul litigiului, iar prin sentința civilă nr. 283 din data de 16.02.2007, Tribunalul Prahovaa admis contestația, a anulat decizia emisă de către pârât și a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea în natură a bunului mai sus menționat.
În continuare, s-a precizat că, deși în prezent această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă (fiind chiar investită cu formulă executorie) și s-a solicitat pârâtului să respecte dispozițiile sale, în sensul de a elibera imobilul și de a i-l preda, acesta, prin corespondența pe care a purtat-o cu reclamanta, a încercat să se eschiveze de la obligația de punere în posesie, interpretând faptul că sentința civilă de mai sus nu cuprinde o obligație a sa la restituirea în natură a imobilului în discuție.
În baza art.115 Cod proc.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că nu există un raport juridic obligațional între părți, iar în probațiune a depus Hotărârea nr. 951 din
13.10.2000, privind transmiterea unor imobile proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea pârâtului, învederând că la Anexa nr. 2 figurează la pct. 4 și "I MAI" cu bunurile aferente și o suprafață construită de 94,77 mp din stațiunea Nord jud.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 132/02.02.2009, Judecătoria Sinaiaa admis acțiunea, a obligat paratul să pună în posesie pe reclamantă și să-i predea în natură imobilul situat în localitatea Nord, la intersecția str. - cu Bd. - - județul C, compus din teren în suprafață de 336.66 mp. identificat pe schița de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert în pct. A-B-C-D-E și clădirea denumită " " nr.1, în prezent " 1 Mai" cu regim identificată pe schițele de plan ale raportului de expertiză întocmite de expert, fiind respinse restul capetelor de cerere având ca obiect pretenții materiale ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond reținut că prin sentința civilă nr. 283/16.02.2007 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. 3586/2006, a fost admisă contestația reclamantei, s-a anulat decizia emisă de pârât și s-a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 220 / 26.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind investită cu formulă executorie.
Având în vedere că pârâtul nu s-a conformat de bunăvoie obligațiilor stabilite de instanța de judecată în dispozitivul sentinței civile nr. 283 / 16.02.2007 a Tribunalului Prahova, împiedicând propriu zis atribuirea imobilului, inclusiv punerea în posesie a reclamantei, instanța de fond în baza art. 1073-1074 din Codul Civil, a obligat pârâtul să pună în posesie reclamanta și să efectueze predarea în natură a imobilului.
Un alt motiv pentru admiterea acțiunii l-a constituit aprecierea instanței că orice hotărâre judecătorească definitivă trebuie respectată, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza ȘANDOR împotriva României, statuându-se că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces".
Referitor la celelalte capete de cerere, prin care s-au solicitat pretenții materiale, constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, în valoare de 50.000 euro și daune cominatorii de 2000 euro/zi, instanța le-a respins ca neîntemeiate, deoarece ele nu au fost dovedite și nu s-au administrat probe privind obținerea de către reclamantă a unor astfel de sume în urma lipsirii folosinței imobilului, neputându-se preciza cu exactitate care ar fi fost veniturile ce ar fi putut fi obținute și nici perioada în care pretinde că a fost lipsită de folosința bunului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâtul, acesta invocând în primul rând excepția necompetenței teritoriale exclusive, motivat de faptul că cererea intimatei privind punerea în posesie și predarea imobilului are caracterul unei acțiuni în revendicare și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 13 proc.civilă.
S-a precizat că, fiind vorba despre o cerere referitoare la un imobil, competența
de soluționare a unei astfel de acțiuni revine în mod obligatoriu instanței în circumscripția căreia se află bunul și cum în speța de față imobilul se află în orașul Nord, instanța competentă să soluționeze pricina era Judecătoria Constanța.
În al doilea rând, s-a arătat de către apelant că intimata a înțeles să se prevaleze de hotărârea nr. 283/2007, iar instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează executarea hotărârilor judecătorești, dat fiind faptul că dispozitivul care se execută nu poate fi implicit, ci trebuie să fie clar, concis, pentru a putea fi pus în executare.
O altă critică a sa a vizat împrejurarea că în mod greșit au fost invocate prevederile art. 1073 Cod Civil, întrucât în sentința civilă nr. 283/2007 a Tribunalului Prahova nu există nicio obligație prevăzută în sarcina apelantului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate precum și a apelului declarat, ca nefondat.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 376/22 mai 2009, a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de apelantă, ca neîntemeiată, considerând că în speță acțiunea promovată are caracterul unei acțiuni personale și în aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 5 Cod proc. civilă, soluționarea pricinii realizându-se în mod corect de către Judecătoria Sinaia, în raza căreia pârâtul își are sediul.
Totodată, în baza hotărârii mai sus menționate, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, pe considerentul că, din moment ce în baza unor hotărâri judecătorești anterioare s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în litigiu, însă dispozitivul acesteia nu cuprinde în mod expres o obligație de a face, s-a justificat formularea și pe cale de consecință admiterea acțiunii de față.
Împotriva deciziei mai sus menționate, pârâtul a formulat recurs, în cuprinsul căruia a învederat că solicită suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 300 alin.2 Cod proc. civilă.
S-a criticat de către pârât împrejurarea că, prin decizia atacată se recunosc intimatei mai multe drepturi decât are, instanța erijându-se în apărător al acesteia, suplinind cererile formulate inițial și schimbând caracterul lor juridic.
Sub acest aspect, s-a învederat că, atâta vreme cât nu există o obligație stabilită în sarcina sa, nu există nici posibilitatea de a fi pusă în executare o hotărâre prin care s-a dat câștig de cauză intimatei, într-o acțiune în constatare (invocată drept temei al prezentului demers judiciar), obligația neputând fi subînțeleasă, așa cum în mod eronat au interpretat instanțele anterioare.
A precizat recurentul în continuare că, în mod greșit reclamanta a învestit Judecătoria Sinaia cu o cerere întemeiată pe disp.art. 1073 Cod civil, întrucât executarea hotărârilor judecătorești este reglementată de Codul d e procedură civilă, instanța de fond lipsind de conținut și eficiență aceste dispoziții legale imperative.
Un alt motiv de recurs a vizat împrejurarea că în mod nelegal s-a respins excepția de necompetență teritorială exclusivă, întrucât dat fiind caracterul acțiunii în realizare instanța care urma să soluționeze pricina era Judecătoria Constanța, potrivit art. 13 Cod proc. civilă, imobilul situat în orașul Nord aflându-se în raza teritorial -jurisdicțională a acesteia.
În ceea ce privește cererea de suspendare, recurentul a învederat că aceasta este
întemeiată și se justifică admiterea sa, din moment ce predarea imobilului i-ar cauza mari prejudicii, prin lipsirea de veniturile extrabugetare obținute din cazare, având în vedere frecvența manifestărilor culturale găzduite în această locație.
Invocând ca temei de drept al prezentei căi de atac disp. art. 304 pct.3,5 și 9 Cod proc. civilă, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar trimiterea dosarului spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța.
În baza art. 308 alin.2 Cod proc. civilă, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe considerentul că, dat fiind caracterul de acțiune personală imobiliară a prezentei cauze, competența de soluționare a acesteia revenea Judecătoriei Sinaia, care în mod corect a procedat la judecarea ei.
S-a precizat de către intimată că acțiunea de care a înțeles să uzeze pentru a pune în executare hotărârea Tribunalului Prahova ( în baza căreia s-a constatat dreptul său la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură a imobilului), s-a impus a fi formulată datorită comportamentului culpabil al recurentului și al executorului judecătoresc, care au refuzat să pună în executare titlul său.
Considerând că în speță nu se regăsesc cazurile prev.de art. 304 pct.3,5,9 Cod proc.civilă, invocate de recurent în susținerea căii de atac promovate, intimata a solicitat respingerea recursului și totodată a cererii de suspendare.
La termenul din data de 5 octombrie 2009, apărătorul recurentului-pârât a învederat că solicită soluționarea recursului, situație în care nu mai stăruie în cererea de suspendare a executării, aceasta rămânând fără obiect.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește solicitarea Centrul European de Cultură S formulată prin motivele de recurs, în sensul de a se dispune suspendarea executării hotărârii atacate, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că o atare măsură putea fi dispusă numai până la soluționarea căii de atac, iar la primul termen de judecată, respectiv 5 oct.2009, s-a procedat la judecarea recursului.
Referitor la criticile exprimate de recurentă prin calea de atac promovată, Curtea va proceda cu prioritate, plecând de la dispozițiile art. 137 Cod proc. civilă, la analiza motivului de recurs vizând competența teritorială exclusivă de soluționare a prezentului litigiu.
Este de observat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta invocând ca temei de drept prevederile art. 1073 și urm. Cod civil, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, a solicitat obligarea pârâtului să procedeze la punerea sa în posesie, respectiv să-i predea imobilul alcătuit din teren în suprafață de 336,66 mp și construcție - "1 Mai", situat în orașul Nord ca efect al respectării dispozițiilor sentinței civile nr. 283/16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Demersul său judiciar a fost motivat de împrejurarea că, deși prin hotărârea menționată anterior Tribunalul Prahovaa constatat în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de unitate deținătoare, dreptul ei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a
imobilului în litigiu, Centrul European de Cultură S nu i-a predat acest bun, situație în care a fost nevoită să-l acționeze în instanță.
Dispozițiile art. 13 Cod proc. civilă reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, statuând că cererile privitoare la bunurile imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află acestea.
Deși s-a susținut de către reclamantă că acțiunea de față are caracter personal și în atare situație sunt incidente prevederile art. 5 Cod proc. civilă privind instanța competentă să soluționeze cauza, afirmațiile sale urmează a fi înlăturate pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
În literatura de specialitate s-a stabilit în mod constant că în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 Cod proc. civilă, instanța este aceea care are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, caracterizând cererea după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
În speță, prin solicitarea adresată instanței de a obliga pârâtul să procedeze la punerea sa în posesie, respectiv să-i predea imobilul compus din teren și construcție situat în Nord, este evident că reclamanta urmărește ocrotirea și, pe cale de consecință, valorificarea dreptului său de proprietate asupra bunului în litigiu, pretinzând restituirea acestuia de la cel care, în opinia sa, îl stăpânește fără temei.
În atare context, nu se poate reține că ne aflăm în fața unei acțiuni personale prin care se intenționează valorificarea unui drept de creanță, ci rezultă cu certitudine că este vorba de o acțiune reală imobiliară, prin intermediul căreia persoana interesată își protejează și exercită un drept real.
Având în vedere că în cauză bunul imobil a cărui predare se solicită a se efectua se află situat în localitatea Nord, respectiv în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor.art. 13 Cod proc.civilă, apreciază că acesteia îi revine competența de soluționare a pricinii în primă instanță.
În atare context, este incident cazul de casare reglementat de art. 304 pct.3 Cod proc.civilă, întrucât hotărârile atacate s-au pronunțat cu încălcarea competenței teritoriale exclusive a instanței.
Pe cale de consecință, ținând cont de considerentele expuse anterior, Curtea în baza art. 312 pct.6 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia nr. 376/22.05.2009 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 132/2.02.2009 a Judecătoriei Sinaia și va trimite dosarul spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 132/2.02.2009 a Judecătoriei Sinaia, ca rămasă fără obiect.
Admite recursul declarat de pârâtul CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S - prin reprezentant legal, cu sediul în S,-, jud. P împotriva deciziei civile nr.376/22.05.2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta,
domiciliată în B, sector 3, nr.37, -.10,.2,.34 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. Av. în B, sector 1,-,.3 și în consecință:
Casează decizia nr. 376/22.05.2009 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 132/2.02.2009 a Judecătoriei Sinaia și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
6 ex./20.10.2009
nr- Judecătoria Sinaia
nr- Tribunalul Prahova
-,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
