Obligație de a face. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.665
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.509/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și avocat pentru pârâții intimați lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de faptul că s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei, urmare a soluționării irevocabile a cauzei aflată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare ce are ca obiect obligarea reclamantei la inițierea formalităților pentru autorizarea noului cimitir, astfel că, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța< de fond, în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Apărătorul pârâților intimați solicită respingerea recursului, arătând că în cauză nu există motive de nelegalitate ci doar aspecte de ordin faptic, ce nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.509 din 24.06.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții - apelanți, atât în nume propriu, cât și ca și continuatori ai personalității juridice a pârâtei apelante a, decedată pendinte de soluționarea apelului și, împotriva sentinței civile nr. 3515/05.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - intimată.
A schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins ca prematură acțiunea.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin cererea înregistrată la Judecătoria sub nr. 3261/2004 la data de 01.11.2004, reclamanta a chemat în judecata pe pârâții, a, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligați să exhumeze rămășițele pământești ale defuncților și, să le reînhumeze în cimitir, să demoleze și să ridice construcțiile supraterane și subterane ce servesc ca monument funerar și să readucă terenului în starea inițială, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste operațiuni pe cheltuiala pârâților.
Prin sentința civilă nr.439/24.03.2005 pronunțată în Dosarul cu nr. 3261/2004, Judecătoria M, a respins ca fiind inadmisibilă cererea formulată de reclamanta, județul M, cu privire la primul capăt de cerere, iar cel de-al doilea capăt de cerere - pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr. 439/24.03.2005, pronunțată în dosarul cu nr. 3261/2004 al Judecătoriei M, reclamanta a formulat apel, astfel că Tribunalul Mehedinți Secția Civilă prin decizia civilă nr. 567/A /14.10.2005 în Dosarul nr. 4056/2005, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, cauza a fost înregistrată sub nr. 218/15.02.2006, pe rolul Judecătoriei M, reclamanta precizându-și cererea și solicitând obligarea pârâților să exhumeze rămășițele pământești ale defuncților și și să le reînhumeze în cimitir, să demoleze și să ridice construcțiile supraterane și subterane ce servesc ca monument funerar și readucerea terenului în starea inițială, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste operațiuni pe cheltuiala pârâților.
Urmare a cererii de strămutare formulată de pârâți, prin încheierea de ședință din data de 14.09.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea și a strămutat judecarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 218/2006 al Judecătoriei M, la Judecătoria Timișoara.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub numărul -, la data de 10.11.2006. Prin notele de ședință de la termenul de judecată din data de 01.02.2007, reclamanta a arătat că acțiunea împotriva pârâților are la bază conduita abuzivă a acestora, constând în aceea că prin încălcarea reglementărilor în materie, au procedat la înhumarea morților din familia lor într-un alt loc decât cimitirul ortodox din localitatea.
Prin sentința civilă nr.3515/5.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a admis acțiunea formulată de reclamanta reprezentantă prin preotul paroh, din comuna județul M, în contradictoriu cu pârâții, și, și au fost obligați pârâții, și să exhumeze rămășițele pământești ale defunctului, să le reînhumeze în cimitir, să demoleze și să ridice construcțiile supraterane și subterane ce servesc ca monument funerar pentru defunct, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta să efectueze aceste operațiuni pe cheltuiala pârâților.
S-a dispus obligarea pârâtului să exhumeze rămășițele pământești ale defunctei, să le reînhumeze în cimitir, să demoleze și să ridice construcțiile supraterane și subterane ce servesc ca monument funerar pentru defunctă, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să efectueze aceste operațiuni pe cheltuiala pârâtului.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1813,6 lei.
Instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 23 din 24.07.1997 a Consiliului Local al Comunei Vânători, s- aprobat înființarea unui nou cimitir ce va deservi satele și, cimitir ce urma a fi amplasat în intravilanul satului a, în T 92, parcela 541/1 în suprafață de 2,37 ha.
În acest sens s-a efectuat un studiu de impact pentru amplasamentul cimitirului, concluzionându-se că locul de amplasament al acestuia nu produce asupra localității impact negativ, neaducând atingere nici unui factor de mediu din zonă, iar Comisia de specialitate, din cadrul primăriei, și-a dat avizul pentru înființarea cimitirului.
Primarul audiat ca martor a declarat că s-au făcut demersuri și s-au obținut avizele necesare de la direcția de mediu, însă la dosar nu s-a depus nici un astfel de aviz.
Numitul și-a edificat un cavou în acest cimitir, la scurt timp fiind urmat de familia.
Prin Hotărârea nr. 14/31.03.2001 a fost transmisă administrarea acestui cimitir Parohiei.
În ceea ce privește cimitirul în cauză, nu s-a obținut niciunul din avizele amintite și nici autorizație de construire, nu s-au respectat prevederile art. 153 alin 3 din Ordinul 536/1997, în sensul că cimitirul nu a fost împrejmuit cu o perdea de arbori și nici cele ale art. 11 din același Ordin, referitoare la amplasarea acestuia la o distanță de 50 până la prima locuință, așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea topografie, efectuată în cauză.
Pentru monumentele funerare, familiile celor doi defuncți nu au deținut autorizațiile prevăzute în textul de lege redat.
Potrivit art. 181 - 183 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, cimitirul este proprietatea parohiei, se administrează de organele le, se supraveghează de paroh și consiliul l, care este dator a se îngriji de împrejmuirea lui și de ținerea lui în bună ordine, iar este potrivit art. 186 persoană juridică de drept public, are așadar personalitate juridică și este reprezentată în justiție de preotul paroh, potrivit art. 48 din Statut.
S-a reținut astfel că legitimează calitate procesuală activă, în promovarea acțiunii, interesul juridic rezultă din calitatea acesteia de proprietar, recunoscută de lege și rezidă tocmai în exercitarea dreptului de administrare, a cimitirului, cu respectarea prevederilor legale amintite, astfel că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului reținând că obligația de a demola construcțiile edificate de către defunct cu nerespectarea legii, ca o sancțiune juridică a încălcării obligației defunctului de a respecta prevederile legale, nu poate reveni decât moștenitorilor acestuia, potrivit art. 777.civ.
S-a respins de asemenea și excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că prescripția acțiunii începe să curgă de la data înhumării celor doi defuncți, termenul de prescripție fiind de 3 ani, potrivit Decretului nr. 167/1958. Ori, cum acțiunea a fost promovată la data de 01.11.2004, iar decesul celor doi a survenit la 18.05.2002, respectiv la 23 10.2004, este evident că dreptul la acțiune nu s-a prescris.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că acțiunea este întemeiată și a admis-o cu motivarea că antecesorii pârâților au executat construcții funerare într-un loc care prin hotărârea consiliului local are destinație de cimitir, dar care nu este autorizat în acest scop, lipsind avizele necesare, prevăzute de lege. Executarea construcțiilor s-a făcut și în absența avizului administrației cimitirului.
S-a reținut că în ceea ce privește înhumarea defuncților într-un alt loc decât cel permis de lege în acest scop, sancțiunea nu poate fi decât strămutarea osemintelor acestora în cimitirul autorizat - cel existent de sute de ani în comună iar obligația de deshumare revine moștenitorilor defuncților, respectiv pârâților și va fi realizată cu respectarea prevederilor legale, anume, numai în perioada 1 noiembrie - 31 martie potrivit art. 151 din Ordinul nr. 536/1997, se va realiza de către administrația cimitirului, în prezența familiei și a administratorului, potrivit art. 24 din Ordinul nr. 261/1982.
Împotriva sentinței civile 3515/5.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara au declarat apel pârâții care au criticat-o pentru nelegalitate, cu motivarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate că nu s-a motivat în drept soluția pronunțată și că deși instanța a reținut că există culpa parohiei reclamante pentru lipsa avizelor necesare a admis acțiunea formulată de aceasta.
Au susținut că în mod greșit a reținut judecătoria în motivarea sentinței apelate că pârâții au refuzat să-și înmormânteze rudele în cimitirul existent în localitate, întrucâlt din adresa nr.218/2006 emisă de Primăria rezultă că cimitirul existent este aglomerat, nefiind locuri disponibile, că la fiecare înhumare se saci de oseminte și că sunt persoane înhumate în afara cimitirului.
Au arătat că instanța a dispus exhumarea cadavrelor fără a avea în vedere că o astfel de operațiune se face potrivit art.151 din Ordinul nr.536/1997 se poate face numai cu avizul organului sanitar, astfel că petitul formulat în acest sens trebuia respins ca inadmisibil, dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada obținerii avizelor necesare.
Se critică soluția prime instanțe și pentru faptul că s-a respins greșit excepția prescripției dreptului la acțiune ca și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în privința petitului vizând demolarea, față de împrejurarea că la data edificării monumentelor, noul cimitir se afla în administrarea Consiliului Local.
La termenul de judecată din 24.06.2008 tribunalul a invocat din oficiu excepția prematurității acțiunii față de judecata inițiată pendinte de soluționarea apelului pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, ce are ca obiect obligarea Parohiei prin preotul paroh la înaintarea documentației necesare autorizării noului cimitir și la eliberarea certificatelor de înhumare a celor trei defuncți.
Analizând cu prioritate această excepție tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată.
S-a reținut că judecătoria dispunând exhumarea, nu a avut în vedere dispozițiile legale ale art.151 din Ordinul nr.536/1997, din a căror interpretare "per a contrario" rezultă indubitabil că înainte de împlinirea unui termen de șapte ani de la deces, exhumarea se poate realiza numai cu avizul organului sanitar, ce în speță nu s-a probat a fi obținut.
S-a apreciat astfel că se impune a fi clarificat regimul juridic al terenului destinat noului cimitir din perspectiva exigențelor cerute de lege pentru spațiile atribuite cu această destinație, respectiv dacă terenul dat în administrarea Parohiei este, legal, a avea funcționalitatea unui cimitir, aspect ce face obiect al preocupării instanței în dosar civil nr-.
În termen împotriva deciziei civile nr.509 din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, Tribunalul Timiș.
În motivare arată că nu poate fi apreciată introducerea acțiunii ca prematură, deoarece un rezultat, chiar favorabil, în litigiul care are ca obiect obligarea parohiei la întocmirea formalităților pentru autorizarea noului cimitir, nu va fi de natură să modifice starea de fapt existentă, relativ la nerespectarea normelor de amplasare a mormintelor.
În ordinea priorității celor două litigii, declanșarea celui pendinte a fost esențială în ideea readucerii amplasamentului stabilit pentru noul cimitir la situația anterioară edificării construcțiilor funerare, tocmai pentru a se putea obține autorizările și avizele necesare, pe baza dovezilor de respectare a condițiilor înființării noului cimitir.
Arată că hotărârea obținută în cel de-al doilea litigiu va fi executabilă numai în măsura în care în litigiul pendinte sunt păstrate dispozițiile hotărârii instanței de fond pentru strămutarea mormintelor executate ilegal, deoarece numai în acest mod pot fi obținute autorizările necesare.
Susține că funcționarea noului cimitir nu este posibilă datorită încălcării normelor de amplasare a acestuia, stabilite de legislația în materie, pârâții intimați nu dețin acte de concesiune pentru locurile de veci și executarea construcțiilor funerare, în lipsa obținerii avizelor necesare funcționării cimitirului, a unei repartiții și autorizații de construire eliberată de Consiliul l este nelegală, iar acest fapt nu poate fi înlăturat prin efectul unei hotărâri judecătorești, chiar dacă ar conține dispoziții de obligare a instituției pentru obținerea autorizărilor și avizelor necesare în acest scop.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise pârâții intimați, și au solicitat respingerea recursului cu motivarea că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 păct.9 Cod procedură civilă și că în prezent pe rolul Judecătoriei Vânju Mare în dosarul nr- se poartă litigiul dintre pârâții, și și având ca obiect obligarea pârâtei să înainteze documentația necesară autorizării noului cimitir.
La termenul de judecată din 4.11.2008, soluționarea cauzei a fost suspendată până ala soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, având ca obiect obligarea pârâtei să înainteze documentația necesară autorizării noului cimitir.
Urmare a soluționării irevocabile a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Vânju Mare, Curtea de APEL TIMIȘOARA, la solicitarea reclamantei recurente a dispus repunerea cauzei pe rol și continuarea judecării recursului.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de probatoriul administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, instanța de apel soluționând cauza pe excepția prematurității a apreciat că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, cu consecința obligării pârâților la exhumarea rămășițelor pământești ale defuncților și și reînhumarea în cimitir - motivat de faptul că demersul judiciar inițiat de reclamantă obiect al prezentei cauze, depinde de soluția dată acțiunii promovată în instanță de obligare a Parohiei de a face demersurile necesare pentru obținerea autorizației de funcționare a noului cimitir.
În vederea soluționării cauzei ce face obiectul prezentului dosar era necesar să fie clarificat în prealabil regimul juridic al terenului destinat noului cimitir, aspect ce-a constituit obiect de preocupare pentru instanța ce a soluționat dosarul nr-, respectiv Judecătoria Vânju Mare.
Astfel, prin sentința civilă nr.2134/20.11.2008 rămasă irevocabilă s-a reținut cu putere de lucru judecat că amplasamentul noului cimitir nu îndeplinește condițiile impuse de art.11 și art.153 din Normele de și că nu se poate impune pârâților înaintarea documentației necesare în vederea autorizării acestuia.
Cum, tribunalul a soluționat cauza pe excepția prematurității, respectiv fără a intra în cercetarea fondului, o atare situație fiind de natură să priveze părțile de beneficiul celor două grade de jurisdicție, Curtea în baza art.312 alin.2 și 5 va admite recursul declarat de reclamanta, va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
În rejudecare, tribunalul va avea în vedere criticile formulate de pârâți, va încuviința și admiterea probelor pe care le consideră pertinente și utile soluționării cauzei în virtutea principiului rolului activ al judecătorului cu luarea în considerare a aspectelor soluționate irevocabil prin sentința civilă nr.2134/20.11.2008 rămasă definitivă și irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.509/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Pentru judecător JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
aflată în semnează
judecător
Vicepreședinte C de Apel
GREFIER
- -
Red.ML/7.07.2009
Dact./8.07.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
