Obligație de a face. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 666/
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica vicepreședintele Curții de Apel
Judecător - - -
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 243 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, intimata-pârâtă personal și asistată de avocat care răspunde și pentru intimatul-pârât lipsă, în baza împuternicirii avocațiale fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., apărătorul recurentei-reclamante, declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av., pentru intimați, nu mai are cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av., apărătorul recurentei-reclamante, pentru considerentele arătate în motivele scrise de recurs depuse la dosar, critică decizia Tribunalului Galați pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, apreciind că instanța de apel s-a limitat doar la constata perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu, fără a analiza probele administrate în fața instanței de fond.
Consideră că reclamanta dovedit faptul că între părți nu existat nici o înțelegere privind vânzarea imobilului, că pârâții au construit în imobil fără acordul acesteia și au fost de rea credință. Invocând dispozițiile art.304 pct.9 și următoarele Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului formulat de reclamantă, desființarea hotărârilor pronunțate anterior și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamantă.
Av., pentru intimații-pârâți, apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Solicită a se observa că, în afară de invocarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivele de recurs sunt identice cu motivele de apel, chiar și frazele fiind motivatead literamca la instanța de apel.
Având în vedere că nu au fost dovedite motivele de nelegalitate așa cum sunt prevăzute în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
C RTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg.B, reclamanta -ta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să-și ridice construcțiile efectuate pe terenul ei din sat, oraș Tg.B, jud.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1999 s-a înțeles cu pârâții pentru vânzarea cumpărarea imobilului din satul, jud. G, le-a permis accesul în imobil pentru a locui, urmând să încheie o înțelegere scrisă și să stabilească prețul vânzării. Acest lucru nu s- mai realizat, pentru că odată ce pârâții s-au mutat în imobil, au început să facă modificări la imobil, fără acordul reclamantei, construind mai multe camere, bucătărie și beci, au schimbat gardul împrejmuitor și porțile.
Întrucât, pârâții au construit fără acordul reclamantei aceasta a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune pentru obligație de a face.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 494 cod civil. În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul și martori.
Pârâții au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 13/16.01.2008 a Judecătoriei Tg.B a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta -ta în contradictoriu cu pârâții și, reținându-se în motivarea hotărârii că, potrivit art. 1294 cod civil, vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui.
Potrivit art. 1295 vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Conform art. 1313 cod civil vânzătorul are două obligații principale, a preda lucrul și a răspunde de dânsul.
Potrivit art. 1315 cod civil obligația de a preda imobile se îndeplinește din partea vânzătorului prin remiterea cheilor, dacă este vorba de o clădire.
În speță a constatat că între reclamantă și pârâți a existat o înțelegere pentru vânzarea unei clădiri cu două camere și a terenului aferent de 1200. reclamanta a remis cheile de la imobil către pârâți și a primit banii în două tranșe 9.000.000 lei vechi (900 RON) și 1120 dolari și că pârâții au construit cu acordul reclamantei îmbunătățirile aduse la imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta -ta, considerând că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt greșită. Înscrisurile și martorii audiați în cauză atestă că între părți nu a existat nicio înțelegere privind vânzarea-cumpărarea imobilului, pârâții fiind de rea-credință, ridicând o construcție fără a avea acordul său. Sumele de bani menționate de martori au reprezentat contravaloarea chiriei, pârâții având calitatea de tolerați datorită voinței sale.
Întrucât ridicarea construcției și celelalte lucrări efectuate nu au fost făcute cu acordul său, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
Pârâții, prin apărător, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și au depus la dosar decizia civilă nr. 109/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 13/16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B, prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 243 din 13 mai 2008, respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul avut în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul art. 494 Cod civil, ce reglementează în caz de accesiune imobiliară certificată, se degajă principiul conform căruia proprietarul terenului devine, prin accesiune, și proprietar al construcțiilor, plantațiilor sau altor bunuri exercitate de un terț, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor.
Tratamentul juridic al este însă diferențiat după cum acesta a fost de rea-credință sau de bună-credință în momentul construirii.
B-credință a se determină prin raportarea la dispozițiile art. 486 Cod civil, conform cărora posesorul este de bună credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.
În literatura juridică s-a arătat că prin constructor de bună credință se înțelege acea persoană care ridică o construcție, face o plantație sau altă lucrare pe un teren, având convingerea fermă, dar eronată, că acel teren se află în proprietatea sa.
Practica judiciară a adus însă și alte situații care pot conduce la existența bunei-credințe, cum ar fi aceea a persoanei care a construit pe un teren posedat în temeiul unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Această situație se întâlnește și-n cazul de față. Pârâții au încheiat cu reclamanta un antecontract de vânzare-cumpărare primind suprafața de 1200. teren situat în tarlaua 28, parcela 297 în intravilanul satului, oraș Tg.B și, ulterior, au construit o casă de locuit.
Vânzarea-cumpărarea acestei suprafețe de teren a fost perfectată, instanțele judecătorești suplinind acordul de voință al reclamantei prin decizia civilă nr. 109/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Instanța a reținut, cu putere de lucru judecată, buna credință a pârâților, astfel că susținerile apelantei referitoare la interpretarea greșită a ansamblului probator administrat în cauză sunt nefondate.
În aceste condiții, pârâții au ridicat construcția în temeiul unei convenții încheiate cu reclamanta, fiind de bună credință.
Ca o protecție acordată bunei credințe a, legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desființarea sau ridicarea construcției executate, dispozițiile art. 493 civil, nefiind incidente în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 243 din 13 mai 2008 a Tribunalului Galați, în termen legal, a declarat recurs reclamanta -ta, criticând soluția pronunțată pentru interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, instanța de apel limitându-se doar la a constata perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului.
Astfel, recurenta a precizat că a dovedit faptul că între părți nu a existat nicio înțelegere privind vânzarea imobilului, că pârâții au construit în imobil fără acordul ei, fiind de rea credință.
Analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă dar și a motivelor invocate de reclamantă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
O tentativă de motivare; dacă am greșit vă să corectați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 243 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.
Red. și tehnoredactat motivare decizie /
decizie VM/
2 ex.
Fond: Judecătoria Tg.B - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - judecători: +
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Judecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
