Obligație de a face. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 673/
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâții și G împotriva deciziei civile nr. 131/A/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta asistată de avocat, care răspunde și pentru apelantul G, intimatul asistat de avocat, care răspunde și pentru intimații, și, lipsă fiind aceștia și recurentul
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Av. depune la dosar adresa nr. 1168/26.06.2006 emisă de Primăria comunei; arată că nu are alte cereri.
Avocat arată că a luat cunoștință de conținutul adresei depusă de recurenți și nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, a criticat decizia recurată pentru motivele invocate în cererea scrisă, pe care le susține oral. Astfel arată că instanța de apel a reținut că recurenții, cu rea credință, au edificat gardul deși părțile se judecau. Recurenții au autorizație de construcție eliberată de primărie, sunt proprietarii terenului conform contractului de vânzare-cumpărare, drept dovedit, intabulat și au depus și un proiect -documentație întocmit de o firmă de specialitate, situații care dovedesc că sunt constructori de bună credință. Față de probele administrate în cauză solicită admiterea recursului, desființarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în măsura dovedirii acestora.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, arată că la data când recurenții au edificat gardul părțile erau în litigiu, având pe rol un dosar. Cu privire la terenul care face obiectul dosarului părțile încă se judecată, instanța urmând a pronunța o hotărâre. În aceste condiții recurenții nu aveau voie să edifice gardul. De observat este că autorizația de construcție nr. 26 a fost eliberată după obținerea certificatului de urbanism nr. 28 deși ordinea firească este de a se obține întâi certificatul și apoi autorizația. Mai mult la primărie s-a făcut de către intimați opoziție la dărâmarea de către recurenți a gardului vechi și edificarea celui nou. Consideră că, dacă recurenții erau de bună credință ar fi așteptat ca instanța să pronunțe o hotărâre în cauza în care se judecau. Față de aceste considerente solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2465 din 10.04.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.5342/2006 ( nr. nou - ) s-a admis în parte acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții G și; drept consecință au fost obligați pârâții să ridice gardul în lungime de 35,80 - identificat în schița anexă la raportul de expertiză la punctul a - și cel în lungime de 5,30 identificat în aceeași schiță pe lățimea dintre punctele a și c ( la drum ), garduri amplasate pe proprietatea reclamanților din comuna, jud.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în favoarea statului și au fost obligați aceștia la cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 2299/06.04.2004 pronunțată de Judecătoria Bacău, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții G și, fiind obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1490 mp din comuna, județ B, fiind stabilită și linia de hotar dintre proprietățile părților.
Hotărârea a fost pusă în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc (dosar nr. 28/2006 - proces - verbal de punere în posesie și grănițuire din data de 19.04.2006). în această împrejurare, executorul judecătoresc a constatat că pe terenul revendicat de reclamanți se află două garduri, unul în interiorul proprietății reclamanților și unul la stradă.
Pârâta, în răspunsurile la interogatoriu, a arătat că a edificat aceste garduri în baza unei autorizații de construcție, susținând însă că sunt amplasate pe terenul său.
Martorul a declarat că în luna septembrie 2003 pârâții au demolat gardul ce despărțea proprietatea reclamanților de cea a pârâților, construind în anul următor un alt gard (din scândură, pe fundație de beton) la aproximativ 5 de vechiul gard, spre interiorul curții reclamanților.
Expertul, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, a identificat gardul construit de către pârâți pe fundații de beton ciclopian, cu elevații de beton slab armat cu plase de sârmă, stâlpi metalici înglobați în elevație, închideri rigle ecarisate și scândură tivită brad. Expertul a indicat în schița anexă la raportul de expertiză la punctul a gardul construit de pârâți, la
punctul b gardul inițial de separare a proprietăților, iar la punctul c limita trasată de executorul judecătoresc.
Gardul interior de la punctul a are lungimea de 35,80, iar gardul de la stradă de pe lățimea dintre punctele a și c are dimensiunea de 5,30, conform raportului de expertiză.
Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că cele două garduri (cel interior și cel de la stradă) au fost edificate de pârâți pe terenul reclamanților în perioada 2003 - 2004, când părțile se aflau în litigiu pentru revendicare și grănițuire, instanța a apreciat că pârâții au fost constructori de rea-credință. In plus, gardurile reprezintă semne de hotar, ori prin sentința civilă nr. 2299/06.04.2004 a Judecătoriei Bacău linia de hotar dintre proprietățile părților a fost stabilită pe un alt amplasament decât cel pe care se află gardurile, astfel că neridicarea acestor garduri practic paralizează punerea în executare a hotărârii prin care s-a admis acțiunea în revendicare.
Pe de alta parte, acțiunea formulată de pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al familiei a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4603/2006 a Judecătoriei Bacău, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 106/2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea în temeiul art. 494 și art. 1073 Cod civil, obligând pârâții să ridice gardurile edificate pe terenul aflat în proprietatea reclamanților.
Capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în favoarea statului pentru fiecare zi de întârziere a fost respinsă ca nefondat, întrucât o asemenea sancțiune a debitorului nu este prevăzută de lege.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-; criticile formulate au vizat greșita reținere a relei lor credințe în edificarea gardului, în condițiile în care erau proprietari ai terenului pe care s-a ridicat construcția.
Prin Decizia civilă nr. 131/A/7.04.2008, Tribunalul Bacăua respins excepția tardivității apelului și apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Față de data comunicării hotărârii către apelanți-13.06.2007, data înregistrării cererii de apel-29.06.2007 și declarația verbală dată în fața instanței la termenul din 4.02.2007, având în vedere și dispozițiile art.284 pr. instanța apreciat excepția nefondată și drept urmare a respins-
Pe fond apelul a fost apreciat ca neîntemeiat întrucât:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții și alții au solicitat instanței obligarea pârâților G și la ridicarea gardului de scândură edificat pe terenul proprietatea reclamanților.
Din analiza întregului material probatoriu administrat la instanța de fond (expertiza tehnică de specialitate, declarațiile martorilor, interogatoriul pârâtei și înscrisuri) rezultă că în mod corect prima instanța a reținut reau-credință a pârâților la data edificării gardurilor:începând cu anul 2003 pe rolul Judecătoriei Bacău se judeca litigiul dintre cele două părți referitor la revendicare și stabilirea liniei de hotar, perioadă în care se situează și începutul edificării gardurilor de către pârâți - septembrie 2003. În acest sens nu poate fi reținută apărarea pârâților formulată în cadrul motivelor de apel conform căreia reaua-credință nu le poate fi atribuită având în vedere data rămânerii irevocabile a hotărârii, ce se situează în perioada ulterioară construirii gardurilor.
Mai mult decât atât, nu se poate acorda valoare juridică autorizației de construcție obținută de pârâți cu privire la efectuarea împrejmuirii proprietății în defavoarea unei hotărâri judecătorești care stabilește granița dintre aceleași două proprietăți. Aceasta ar echivala cu lipsirea sentinței civile 2299/2004 a Judecătoriei Bacău de orice efecte juridice și în special de cel al autorității lucrului judecat.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 5 lei, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către pârâți, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea instanței de apel recurenții au invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia justificat de faptul că nu se putea reține reaua lor credință în edificarea gardurilor din moment ce:
- construcțiile au fost ridicate în mod legal, cu respectarea dispozițiilor Legii 50/1991 pe bază de autorizație de construcție emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare 2981/2000, a certificatului de urbanism 28/3.09.2003 și a proiectului documentație nr. 72/2003;
- erau proprietari asupra terenului, drept intabulat în cartea funciară pentru opozabilitate;
- litigiul pentru revendicare s-a soluționat după obținerea autorizației, iar hotărârea a devenit irevocabilă mult după finalizarea lucrărilor.
În atare împrejurări, au solicitat, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței cu consecința respingerii în tot a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Legal citați, intimații reclamanți prin apărător au formulat întâmpinare ( fl. 16-17 ) și concluzii de respingere a recursului justificat de faptul că hotărârile instanțelor anterioare sunt legale din moment ce edificarea noului gard s-a făcut cu distrugerea și mutarea amplasamentului celui vechi datând de peste 40 de ani, în timp ce se judecau pentru revendicare și stabilire linie hotar.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate și față de dispozițiile art. 304, 312.pr.civ. se constată că acesta nu este întemeiat justificat de următoarele:
B sau reaua credință a, ca și condiție funcție de care se apreciază asupra caracterului fondat sau nefondat al pretenției proprietarului întemeiată pe art. 494.civil, este o atitudine subiectivă ( o convingere ) ce se apreciază prin interpretarea mai multor manifestări anterioare și concomitente ale titularului său;
În cauză, în mod corect s-a reținut că pârâții au fost de rea credință atunci când au edificat gardurile a căror ridicare s-a dispus, întrucât:
- chiar dacă edificarea s-a realizat anterior judecării litigiului având ca obiect revendicare și grănițuire, operațiunea a fost precedată în toamna anului 2003 de demolarea împrejmuirii existente chiar și la data când au devenit proprietari și de mutarea amplasamentului său ( vezi declarația martorului - fl. 18 fond, coroborată cu susținerile reclamanților și confirmată de expertiza - fl. 107 fond și recunoașterea făcută de pârâți la fond - fl. 48 și în recurs la solicitarea instanței - termenul din 29.09.2008 );
- simpla obținere a autorizației de construcție nu instituie o prezumție absolută de legalitate, din moment ce edificarea construcției autorizate nu a respectat vechile limite de demarcație, așa cum a reieșit din același probatoriu administrat;
În atare împrejurări, susținerile de nelegalitate invocate vor fi înlăturate și conf. art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi respinsă cererea recurenților de acordare a cheltuielilor de judecată din cele trei grade de jurisdicție și va fi admisă cererea intimaților reclamanți privind obligarea recurenților la cheltuielile de judecată ocazionate de recurs constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâțiișiGîmpotriva deciziei civile nr. 131/A/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Respinge cererea recurenților de obligare a intimaților la cheltuieli de judecată.
Obligă recurenții pârâți la plata către intimații reclamanți a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
red.sent.
red.apel. /
red.recurs.
tehnored. /2 ex.
30.09./6.10
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
