Obligație de a face. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 68R
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă B - Sucursala B împotriva deciziei civile nr. 542A/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă B - Sucursala B, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/25.11.2009, aflată la fila 14 din dosar, lipsind intimatul-pârât
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante B - Sucursala B depune, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată la termenul de judecată anterior, extras de carte funciară nr.48613, adresa nr. 715/13.01.2010, emisă de partea pe care o reprezintă către Primăria Sectorului 6 B - Serviciul Public pentru finanțe publice locale, adresa nr. 3538/26.01.2010 emisă de Primăria Sectorului 6 B - Serviciul Public pentru finanțe publice locale către partea pe care o reprezintă, adresa nr. 1056/13.01.2010 emisă de Primăria Sector 6 către B - Sucursala B, în copii conforme cu originalul. Depune încă un exemplar al acestora, pentru a fi comunicate intimatului-pârât. Totodată, insistă în efectuarea unei adrese către Primăria Sectorului 6 B, Serviciul Public pentru finanțe publice locale, pentru a obține relații cu privire la istoricul de rol fiscal pentru imobilul din-, sector 6 B, pe care să o ridice de la grefa instanței, având în vedere că prin demersurile personale nu a putut obține aceste relații, în răspunsul primit de la această instituție, menționându-se dispoziții legale din OG nr. 92/2003.
Curtea, deliberând cu privire la cererea recurentei-reclamante, de efectuare a unei adrese de către instanță cu privire la istoricul de rol fiscal, o respinge ca nefiind utilă soluționării prezentului recurs, față de aspectul că această probă a fost încuviințată la cererea recurentei în cadrul obligației procesuale a acesteia a depune înscrisuri la dosar, iar Curtea nu consideră necesar a face demersuri din oficiu cu privire la această teză probatorie invocată de recurenta-reclamantă, față de principiul disponibilității procesului civil, iar pe de altă parte, față de înscrisurile depuse de recurentă la dosar, apreciază că nu se impune efectuarea acestei adrese.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante B - Sucursala B solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 542A/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.05.2007, reclamanta B prin Sucursala Bac hemat în judecată pe pârâtul G și a solicitat să fie obligat pârâtul la desființarea pe cheltuiala sa a construcției amplasate pe terenul situat în B,-, sector 6, sub sancțiunea plății de cominatorii în cuantum de 5000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la momentul îndeplinirii efective a acestei obligații.
În subsidiar a solicitat obligarea pârâtului la deplasarea pe cheltuiala sa a construcției ce constituie zonă de protecție și siguranță, pe un alt teren în afara acestei zone.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în subteranul terenului proprietatea pârâtului situat la adresa menționată este situat traseul a trei conducte de aducțiune apă industrială, proprietatea reclamantei, iar pârâtul a ridicat pe teren o construcție-depozit de materiale, despre care Primăria Municipiului Baa firmat că a fost edificată fără deținerea unei autorizații de construire.
Această construcție se găsește în zona de protecție și de siguranță astfel cum este ea reglementată de Legea nr. 325/2006 și de Legea nr.13/2007, astfel că îndepărtarea construcției se impune pentru înlăturarea pericolului reprezentat de existența construcției.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.112 Cod Proc.Civ. OUG nr.63/1998, OG nr.73/2002, Legea nr. 325/2006, Decizia Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr.61/1999, Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, Legea nr. 13/2007 a energiei electrice.
Pârâtul a depus la dosarîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Sucursalei B, solicitând astfel anularea cererii iar în subsidiar a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 20.06.2007 a fost respinsă de instanță excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârât.
La termenul de judecată din data de 30.01.2008 pârâtul a invocat prin notele de ședință excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 1118/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 a fost admisă excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârât, fiind astfel respinsă cererea formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la desființarea unei construcții în temeiul dispozițiilor legale invocate în motivarea în drept a cererii de chemare în judecată poate fi îndreptată doar împotriva proprietarului acestei construcții.
Conform adresei nr.2360/03.10.2007 a Primăriei Sector 6 B, până la data emiterii adresei nu s-a emis autorizație de construire pentru imobilul din - - nr.74, iar la dosarul cauzei nu s-a depus nici un act de proprietate cu privire la constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren, astfel că operează prezumția de proprietate instituită de art. 492 cod civil în favoarea proprietarului terenului, care este, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 960/10.03.2005 de notarul public, această societate fiind și cea sancționată contravențional pentru edificarea fără autorizație a construcției.
Împrejurarea rezultată din înscrisurile depuse la dosar, că pârâtul are calitatea de asociat și administrator al societății proprietare a terenului nu determină însă calitatea procesuală pasivă a acestuia, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului aparține societății comerciale și nu pârâtului persoană fizică, patrimoniul societății fiind distinct de cel al asociaților acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelreclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 25.04.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-reclamantă formulează critici la adresa hotărârii pronunțate, arătând că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, nu a făcut o analiză pertinentă a probatoriilor administrate în cauză care demonstrează răsturnarea prezumției legale relative instituită de prevederile art. 492.civil, astfel că în final hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât în mod eronat a fost re ținută de instanță excepția lipsei de calitate procesuală pasive a pârâtului
Prin decizia civilă nr.542A/27.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a examinat atent materialul probator al cauzei, pe baza căruia a reținut corect că terenul situat în-, sector 6, pe care se află amplasată construcția a cărei demolare s-a solicitat de către reclamantă, a fost dobândit în proprietate de către cumpărătoarea conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 960/10.03.2005, pârâtul executând doar anumite lucrări de amenajare, în timp ce scheletul construcției fusese deja edificat de proprietarul anterior, numitul la momentul înstrăinării terenului către societatea comercială menționată.
Este îndeobște cunoscut faptul că noțiunea juridică de calitate procesuală pasivă presupune să existe o identitate între persoana care figurează în proces, drept pârât și persoana care este obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.
În cadrul procesului civil reclamantului îi incumbă obligația să facă dovada atât în ceea ce privește calitatea procesuală activă cât și referitor la calitatea procesuală pasivă, or în speța de față, apelanta reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate în privința construcției existentă pe teren, astfel că în mod just instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 492 cod civil care instituie o prezumție relativă de proprietate în favoarea proprietarului terenului care este societatea comercială menționată, această prezumție nefiind răsturnată de către reclamantă ca urmare a unor probatorii făcute în acest sens. La dosarul cauzei a fost anexată o hotărâre judecătorească pronunțată la Judecătoria Sectorului 6 B, în anul 2007 și din care rezultă că societatea comercială a fost sancționată contravențional pentru executarea construcției fără a poseda autorizație de construire.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a considerat că instanța de fond a reținut corect că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost greșit îndreptată împotriva acestui pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - B prin Sucursala B,solicitând admiterea recursului formulat în cauză, modificarea în tot a deciziei civile recurată în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 14.08.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că, n ceea ce privește construcțiile edificate pe terenul situat in- - depozit de materiale și clădire de birouri, întrucât din cuprinsul Extrasului de carte funciară cu privire la acest imobil nu rezulta nici o mențiune cu privire la acestea, recurenta a efectuat demersuri la Primăria Municipiului B în vederea obținerii de informații cu privire la proprietarul construcțiilor menționate.
În urma demersurilor sale, Primăria Municipiului B - Direcția de Inspecție și Control General comunică prin Adresa nr. 187/797/02.04.2007 (depusă la dosar odată cu cererea de chemare în judecată) faptul că proprietarul construcției situate în- este dl.
În acest context, cererea de chemare în judecată formulată având ca obiect demolarea construcțiilor din- a fost promovată în contradictoriu cu dl. G, persoana indicată de autoritatea locală competentă ca fiind proprietar al construcției.
Informațiile comunicate de către Primăria Municipiului B au fost confirmate de însăși pârâtul în cauză care, la două săptămâni de la data promovării cererii de chemare în judecată, formulează alături de alți proprietari ai construcțiilor din zonă, o cerere prin care în calitate de "proprietar al terenului și imobilului din-, sector 6", solicită recurentei "rezolvarea situației apărute în zonă ca urmare a existenței faptice a conductelor de transport apă pentru centralele termice". Adresa nr. 7360/21.05.2007 poartă semnătura dlui.
Pe parcursul desfășurării judecății în fond în fața Judecătoriei Sectorului 6 B (până la penultimul termen de judecată), nici un moment pârâtul, dl. G nu a învederat instanței de judecată că nu este proprietarul construcțiilor, situate în-, contestând calitatea procesuală pasivă în cauză.
Mai mult, a formulat apărări în dosar, a propus probe, a răspuns la interogatoriul ce i-a fost administrat arătând ferm că este proprietarul construcțiilor, a participat, în calitate de proprietar (neînvederând o altă calitate), la efectuarea expertizei tehnice ce privea și construcțiile edificate în-.
La termenul de judecată din data de 30.01.2008, al treisprezecelea termen de judecată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu este proprietarul construcției situate în B-, sector 6.
Invocă reclamantul dispozițiile art. 492 Cod civil potrivit cărora proprietarul terenului este considerat a fi proprietar al construcției până la proba contrarie. Se susține că "până la momentul de față reclamanta nu a adus nici o probă în justificarea calității procesuale" a pârâtului,
A arătat recurenta că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină - motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7. proc. civ.
Instanța de apel nu motivează sub nici o formă în considerentele deciziei recurate înlăturarea relevantei juridice a probelor administrate de recurentă în dovedirea calității de proprietar asupra construcției a dlui. G; motivarea instanței este generală în sensul că recurenta reclamantă nu a răsturnat prezumția instituită de art. 492 Cod civil ca urmare a probatoriilor administrate, în opinia instanței singura modalitate de a demonstra contrariul fiind prezentarea unor înscrisuri din care să rezulte constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate în privința construcției.
Or, potrivit prevederilor art.492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau deasupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, "până ce se dovedește din contra", Din formularea textului de lege rezultă că legiuitorul a instituit o prezumție relativă, care constă în dreptul de proprietate a proprietarului terenului asupra construcțiilor, prezumție care însă poate fi răsturnată prin proba contrară.
Legea îngăduie ca răsturnarea prezumției legale relative instituite de dispozițiile art. 492 Cod civil să poată fi făcută prin orice mijloc de probă, chiar prin prezumții simple sau martori.
S-a mai susținut că decizia recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9.proc.civ.
Aplicând greșit dispozițiile art. 492 Cod civil, instanța de apel reține eronat că prezumția instituită de dispozițiile art.492 Cod civil operează în favoarea proprietarului terenului - societatea, deși s-a făcut dovada contrară permisă de acest text de lege în sensul că proprietarul construcției este o altă persoană decât proprietarul terenului. Singurul argument reținut de instanța de fond este că rezultă dintr-o hotărâre pronunțată în anul 2007 că societatea a fost sancționată contravențional pentru un imobil (nu se precizează care este acel imobil ) edificat fără autorizație de construire.
Într-adevăr, societatea SRL este proprietara terenului pe care sunt edificate cele două construcții, astfel cum rezultă din cuprinsul Extrasului de carte funciară depus la dosarul cauzei, însă calitatea acesteia de proprietară asupra construcțiilor menționate nu putea și nu poate fi reținută de instanța de judecată în condițiile în care a administrat în cauză dovezi pertinente și concludente în dovedirea calității de proprietar al dlui. G asupra construcțiilor situate în- (și care demonstrează să susținerile pârâtului în sensul că doar a participat la edificarea construcției sunt făcute cu rea-credință, pentru a induce în eroare instanța de judecată).
A mai arătat recurenta reclamantă că netemeinicia soluției pronunțate, reflectată în considerentele sentinței apelate, este vădită de dovezile relevate administrate de subscrisa care răstoarnă prezumția instituită de dispozițiile art.492 Cod civil. Astfel, Primăria Municipiului B - Direcția de Inspecție și Control General a comunicat prin Adresa nr. 187/797/02.04.2007, faptul că proprietarul construcției situate în- este dl. Veridicitatea informațiilor comunicate de Primăria Municipiului B este confirmată de însăși pârâtul în cauză care, la două săptămâni de la data promovării cererii de chemare în judecată, formulează alături de alți proprietari ai construcțiilor din zonă, o cerere prin care în calitate de "proprietar al terenului și imobilului din-, sector 6", solicită recurentei " rezolvarea situației apărute in zonă ca urmare a existenței faptice a conductelor de transport apă pentru centralele termice".Adresa nr.7360/21.05.2007 poartă semnătura dlui. G în calitate de proprietar la terenului, calitate pe care acesta o învederează în cuprinsul înscrisului.
Calitatea dlui. G de proprietar al construcțiilor situate pe terenul proprietatea - SRL este ulterior confirmată prin răspunsul acestuia la interogatoriul administrat în cauză. Întrebat fiind, abinitio, dacă este proprietarul terenului și construcției situate în - - nr.74, dl. G răspunde da la această întrebare, fără nici o altă completare.
Faptul că în cadrul interogatoriu lui - la întrebarea nr.4, pârâtul ar fi răspuns că a participat doar la amenajarea construcțiilor, ceea ce ar arăta că nu ar fi proprietarul acestora, nu are nici o relevanță față de răspunsul ferm al dlui G la prima întrebare din interogatoriu potrivit căreia este proprietarul construcției și față de împrejurarea că o persoană poate fi proprietar al unei construcții chiar dacă a participat sau nu la amenajarea acesteia.
În cuprinsul Raportului de expertiză depus la dosar nu există nici o mențiune potrivit căreia la momentul efectuării expertizei la imobilele - construcții din-, expertiză la care au participat reprezentanții tuturor părților, dl G ar fi învederat că nu este proprietarul construcțiilor.
Unul din obiectivele raportului de expertiză era și stabilirea efectelor pe care le poate genera edificarea unei construcții deasupra conductelor de aducțiune apă industrială, sens în care experții au fost desemnați să evalueze (să determine) caracteristicile construcției (greutate, mărime, adâncime fundație etc.) relevante pentru a răspunde la acest obiectiv. Or, o asemenea evaluare nu putea fi făcută decât cu acordul proprietarului construcției și pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de acesta. Acest acord a fost exprimat de dl. G, prezent la efectuarea expertizei.
Procesul verbal de contravenție prin care societatea a fost sancționată pentru edificarea unui imobil din str. - - fără autorizație de construire, înregistrat sub nr. 6749, fost emis la data de 29.03.2007, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cerere urmată de demersurile procesuale ale pârâtului în cadrul acestui litigiu.
Instanța de judecată nu a observat acest aspect, precum și împrejurarea că procesul verbal a fost anulat pentru vicii de formă, care în mod evident ar fi condus la anularea acestuia.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare prin care societatea SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în- nu se face nici o referire la cu privire la existenta unor construcții pe teren și la transferul dreptului de proprietate asupra acestora.
În concluzie, din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă fără echivoc că pârâtul G este proprietarul construcțiilor edificate pe terenul situat în-, teren proprietatea societății SRL. Probele contrare administrate dovedesc pe deplin dreptul de superficie a dlui. G, ca o excepție de la regula înscrisă în art.492 Cod civil.
Prin urmare, în mod nelegal a considerat instanța de apel că soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate este corectă. În mod cert, în cauză existența identitate între persoana pârâtului G și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Dl. G este parte la raportul juridic dedus judecății, acesta având calitatea de proprietar al construcțiilor situate în-.
Un argument în plus în acest sens este însăși atitudinea procesuală a societății SRL, care arată în cadrul litigiului similar cu acesta, pornit de recurentă împotriva sa, că nu este proprietara construcțiilor situate pe terenul proprietatea sa (Dosarul nr- al Judecătoriei Sector 6 B). Arată societatea că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2005 are ca obiect doar terenul situat în str. - - mr.74, că nu a amplasat sau edificat construcțiile situate pe teren. Mai mult, din apărările acesteia rezultă și faptul că nu a încheiat un act juridic privind transmiterea proprietății asupra construcțiilor către societate.
În concluzie, titularul dreptului supus judecății în acest cadru procesual este dl. G, soluția instanței de fond, confirmată în mod eronat de instanța de apel, de admitere a excepției lipsei calității procesuale este netemeinică și nelegală.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele pr.civ. art. 492 Cod civil.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
În recurs a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru recurenta-reclamantă.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de motivele de critică mai sus expuse, curtea constată că recursul este nefondat.
Prin primul motiv de recurs s-a susținut omisiunea instanței de apel dea arăta în conținutul hotărârii motivele de fapt și de drept pentru care a adoptat soluția în cauză.
Sub acest aspect curtea reține că tribunalul a expus în cuprinsul hotărârii sale motivele avute în vedere la respingerea apelului, în sensul în care a considerat că în cauză apelanta reclamantă nu a administrat mijloace de probă apte a răsturna prezumția de proprietate instituită de art.492 Cod Civil, validând totodată raționamentul primei instanțe, pe care l-a considerat corect și fundamentat pe situația de fapt astfel cum a rezultat din lucrările dosarului.
Celelalte critici ale recurentei-reclamante (ce se constituie într-o reiterare a motivelor de apel) privesc în esență o singură chestiune, dezvoltată în argumentare, și anume greșita aplicare a prevederilor legale din materia accesiunii artificiale imobiliare la determinarea subiectului pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pentru examinarea acestor susțineri, în sensul că pârâtul intimat G este proprietarul construcției a cărei ridicare se solicită prin cererea de chemare în judecată, raționamentul pleacă de la regula generală în materia accesiunii imobiliare artificiale, respectiv că proprietarul terenul este prezumat a fi și proprietarul construcției ridicate pe acesta.
Prezumția instituită de art.492 Cod Civil este o prezumție legală relativă, astfel că ea poate fi răsturnată de cel interesat.
Proprietarul construcției poate fi o altă persoană decât proprietarul terenului atunci când între aceste două subiecte de drept a avut loc o convenție anterior edificării construcției, astfel că proprietarul construcției este titularul unui drept de superficie cu privire la imobilul respectiv.
În celelalte cazuri titularul dreptului de proprietate asupra construcției se determină în funcție de regulile instituite de art.494 Cod Civil, respectiv în funcție de voința proprietarului terenului și de calitatea de a fi de bună sau de rea-credință.
Or, o asemenea determinare nu este permisă în cadrul procesual stabilit de recurenta-reclamantă, deoarece litigiul de față a fost pornit împotriva celui despre care se susține că a edificat construcția, devenind astfel proprietarul acesteia, iar chestiunea ține strict de raportul juridic dintre proprietarul terenului și constructor, neputând fi dezlegată în procesul pendinte, inițiat de un terț în lipsa uneia dintre părțile acestui raport juridic.
În caz contrar, față de conținutul art.494 Cod Civil și respectiv de efectele juridice ale unui drept de superficie, s-ar putea ajunge la situația în care unei persoane străine de proces i-ar fi stabilite în sarcină obligații ( de dezdăunare a ) pe care nu și le-a asumat.
De vreme ce instanța nu a fost învestită cu dezlegarea unui raport juridic privitor la chestiunea proprietății asupra construcției, care, așa cum s-a arătat, îi privește atât pe proprietarul terenului, cât și pe constructor, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că a probat existența calității de proprietar a intimatului pârât G asupra construcției.
În consecință, prezumția relativă de proprietate nu poate fi răsturnată în litigiul de față prin invocarea altor prezumții (judecătorești), cum sunt cele cuprinse în argumentarea acestui motiv de recurs (atitudinea subiectivă a pârâtului intimat de-a lungul procesului, indicarea sa ca proprietar de către Primăria Municipiului B, acordul pârâtului la evaluarea caracteristicilor construcției, etc), pentru toate aceste împrejurări de fapt nu pot constitui din punct de vedere probatoriu decât prezumții simple.
Până la dovada contrarie, în sensul că ar fi luat naștere un drept de superficie sau că proprietarul terenului nu ar fi optat pentru una dintre ipotezele reglementate de art.494 Cod Civil, proprietarul terenului este și proprietarul construcției, astfel că intimatul pârât nu justifică legitimare procesuală pasivă. Revine în sarcina proprietarului terenului, chemat în judecată, sarcina de a proceda la arătarea titularului dreptului, dacă este cazul.
Devin lipsite de relevanță criticile expuse mai sus, cuprinse în cererea de recurs, legate de valoarea probatorie a adresei emisă de Primăria Municipiului B cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului (știut fiind care este conținutul noțiunii de titlu de proprietate asupra unui bun imobil construcție), precum și cu privire la alte cereri formulate de intimatul pârât în calitate de pretins proprietar al edificiului sau la alte acțiuni sau inacțiuni ale acestuia, precum și cu privire la alte procese purtate între alte părți.
Pentru ansamblul acestor considerente, față de legalitatea și temeinicia deciziei recurate și în temeiul art.312 Cod Proc.Civ. curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă B - SUCURSALA B, cu sediul în B, 27, sector 6 șicu sediul procesual alesîn vederea comunicării tuturor actelor de procedură la în B, str. --- nr.38, sector 2,împotriva deciziei civile nr. 542A/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât G, cu domiciliul în B,-, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă - Jud. și
Judecătoria Sectorului 6 - Jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
