Obligație de a face. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 68/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Judecător: ---
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții, și,domiciliați în Pitești, - -, str. -, -8,.B,.3,.16, județul A, împotriva deciziei civile nr.134 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 11 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că, la data de 3.04.2008, reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâții, -, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților să ridice gardul din ulucă de lemn pe care l-au construit în mod nelegal în partea de est a drumului nr.521 și prin care au blocat accesul pe drumul de exploatare nr.522, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrarea de ridicare pe cheltuiala sa.
Prin precizarea de la fila 26 dosar, reclamanta a arătat că solicită prin acțiune de drept comun obligarea pârâților să ridice gardurile din ulucă prin care au blocat accesul pe drumurile publice nr.521 și nr.522, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 11.12.2007 pârâții au construit fără drept, un gard din ulucă pe drumul nr.521 și ulterior au mai construit un alt gard și pe drumul nr.522, fapt care a dus la blocarea accesului câtorva familii.
Prin întâmpinare, pârâții au susținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece blocarea drumului s-a făcut pe o porțiune de teren care aparține domeniului public al comunei.
Arată pârâții că nu au comis nici un act nelegal, ci doar se folosesc cu bună credință de suprafața de teren de 281 mp. teren curți construcții care figurează în titlul autorului lor.
Se încearcă practic prin prezenta acțiune, să faciliteze unor cetățeni din comună trecerea prin curtea pârâților, deși aceștia au acces direct la drumul public.
Prin sentința civilă nr.1297/25.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Costeștia admis acțiunea și a obligat pe pârâți să ridice gardul din plasă de sârmă pe dimensiunea de 5,90. care blochează drumul 521 și gardul de ulucă, pe deschiderea de 8,5m. care blochează drumul 522 (reprezentate prin planșa anexă nr.1 de la fila 52 dosar), iar în caz contrar, a autorizat-o pe reclamantă, să le ridice, pe cheltuiala pârâților.
Împotriva sentinței civile nr.1297/25.11.2008, au declarat apel pârâții, pentru următoarele motive:
- instanța interpretând trunchiat concluziile raportului de expertiză, încalcă dreptul de proprietate al pârâților;
- din raportul de expertiză și implicit din schița redată în planșa 1, rezultat că pârâții și-au împrejmuit cu gard terenul, proprietatea lor, demonstrată cu acte;
- instanța nu a avut în vedere, pentru egalitate de tratament, faptul că nici reclamanta nu a prezentat o schiță cu vecinătățile celor două drumuri, 521 și 522, iar acestea au fost identificate și măsurate la indicațiile primarului comunei;
- instanța nu ține seama de argumentele expertului, care și justifică aspectele evidențiate în lucrare, prin faptul că a avut în vedere xerocopia unei hărți cadastrale de la. la scara 1:5000, realizată după aerofotografierea din anul 1986 în care nu apar cele două drumuri și curtea aferentă casei lui -.
- prin hotărârea pronunțată, instanța nu le recunoaște pârâților nici măcar dreptul de proprietate pentru cei 281 mp. despre care expertul menționează că există o suprapunere parțială.
Prin decizia nr.134/18 iunie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâți, reținând următoarele:
În mod corect prima instanță a evaluat probele administrate în cauză și a concluzionat că prin edificarea celor două garduri de către pârâți s-a blocat accesul la drumurile de exploatare 521 și 522, inclusiv pe porțiunea care nu se suprapune cu terenul proprietatea lor.
Tribunalul a reținut că terenul curți - construcții, înscris în titlul de proprietate cu nr.18933, eliberat pe numele autoarei se învecinează doar cu 523 (care nu constituie obiectul analizei în speța de față), diferența de suprafață, ce vizează și celelalte două căi de acces în litigiu (521 și 522), fiind redată de expert în raport de mențiunile din registrul agricol (în care nu se definesc amplasamentele fostelor proprietăți).
și terenul de 281 mp. din titlul de proprietate cu nr.-/5.06.2002 emis pe numele autorului, -, expertul a constatat că acesta se suprapune doar cu 521 pe suprafața de 53,4.
S-a arătat că nu are relevanță faptul că în 1986, în planul cadastral nu erau evidențiate cele două drumuri, întrucât prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, terenurile atribuite autorilor părților au dobândit o nouă configurație.
Astfel, în titlul de proprietate al autorului, -, s-a înscris doar terenul de 281.p, la și la fiind încadrat de cele două ulițe(amplasamentul și întinderea nu au fost contestate de titularul dreptului).
Având în vedere cele două vecinătăți de la și V și ținând seama de faptul că titlul autorului, -, a fost eliberat în anul 2002, fără a fi însoțit de o schiță de amplasament, în care să fie specificate dimensiunile și forma terenului de 281 mp, tribunalul a considerat eficient planul cadastral al localității de la fila 7, în care sunt incluse cele două drumuri ( 521 și 522), indicate în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâții criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța a încălcat dreptul la apărare al pârâților atunci când a respins cererea de amânare a cauzei formulată de pârâți, motivată de imposibilitatea de prezentare a apărătorului acestora pentru termenul din 18.06.2009, când au avut loc dezbaterile în fondul apelului, deși cererea se întemeia pe adeverința medicală pe care avocatul acestora a depus-o la dosar la data de 17.06.2009.
În acest mod instanța a nesocotit dispozițiile art.24 din Constituția României care garantează dreptul la apărare;
- în mod greșit tribunalul consideră că este irelevant faptul că în planul cadastral din 1986 nu sunt evidențiate cele două drumuri 521 și 522, față de împrejurarea că prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 privind fondul funciar terenurile atribuite autorilor părților au dobândit o nouă configurație.
De asemenea, în mod greșit se apreciază că în titlul de proprietate al autorului părților s-a înscris doar terenul de 281 mp. la sud și la vest fiind încadrat de cele două ulițe, apreciind eficient planul cadastral actual ce include cele două drumuri, deși titlul de proprietate nu este însoțit de o schiță a amplasamentului terenului în suprafață de 281 mp.
Recursul este nefondat.
Din încheierea de dezbateri din 18 noiembrie 2008, rezultă că pârâta a fost asistată de avocat, iar ceilalți doi pârâți au fost reprezentanți de același avocat, conform împuternicirii avocațiale de la fila 22, astfel încât dreptul la apărare al acestora a fost asigurat.
Prin motivele de recurs se susține faptul că avocat, în calitate de apărător al pârâților, ar fi solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare dovedită cu adeverință medicală, însă la dosar nu există nici o cerere și nici vreo adeverință medicală în acest sens. De altfel, nici în încheierea de dezbateri din 18 noiembrie 2008, nici unul dintre pârâți nu au solicitat amânarea cauzei pentru ca și cel de-al doilea apărător, respectiv avocat să se prezinte în vederea formulării apărării acestora, după cum, la dosar nu există nici o împuternicire avocațială emisă de barou pe numele avocatului, pentru a-i asista sau reprezenta pe pârâți.
În consecință, motivul de recurs prin care se critică încălcarea dreptului la apărare al pârâților este neîntemeiat.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la modul de apreciere a probelor, astfel încât nefiind un motiv de nelegalitate al hotărârii se apreciază ca inadmisibil față de prevederile art.304 Cod procedură civilă, care impun modificarea sau casarea hotărârii numai pentru motive de nelegalitate.
Pentru aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții, și, toți domiciliați în Pitești, - -, str.-, -8,.B,.3,.16, județul A, împotriva deciziei civile nr.134/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta COMUNA reprezentată prin PRIMAR-, cu domiciliul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - ---
Grefier,
-
Red.GN/17.02.2010
GM/6 ex.
Jud.apel: -
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
