Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliată în B,-,.2,.12, sector 6, domiciliat în B,-, -1,.D,.3,.55, sector 6, B,-, -1,.D,.3,.55, sector 6 și, domiciliat în B,-, -1,.D,.3,.55, sector 6, împotriva sentinței civile nr.86 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții-pârâți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale fără număr, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual și intimatul-reclamant G, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimații-reclamanți lipsă, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții-pârâți lipsă, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar înscrisuri pe teza probatorie a dovedirii faptului că succesiunea asupra căreia s-a constatat calitatea de moștenitori ai reclamanților, este soluționată definitiv.
Curtea lasă cauza la o doua strigare, pentru a se depune la dosar aceste acte.
La a doua strigare a cauzei, se reia cauza, în aceeași compune și au răspuns: recurentul-pârât asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții-pârâți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale fără număr, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual și intimatul-reclamant G, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimații-reclamanți lipsă, și.
Recurentul-pârât asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții-pârâți lipsă, depune la dosar actul de dezmembrare și de partaj voluntar de bunuri imobile, autentificat sun nr.3178/28.12.2009 și actul de partaj voluntar de bunuri imobile, autentificat sub nr.3184/28.12.2009.
Intimatul-reclamant G, asistat de avocat, precizează că a primit câte o copie a fiecărui act depus la dosar.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-pârât asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenții-pârâți lipsă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea recursului modificarea deciziei Tribunalului în sensul admiterii excepției lipsei de interes invocată, cu consecința respingerii acțiunii. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Precizează că decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.11 Cod procedură civilă, care stabilește că cererea pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea unui drept.
În mod corect succesiunea defunctului G, s-a deschis la moartea sa și a fost dezbătută prin actul de partaj voluntar nr.891/1914, astfel încât o nouă cerere cu același obiect nu mai poate fi formulată. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, ea nu poete fi invocată, întrucât succesiunea nu s-a dezbătut în fața unei instanțe judecătorești, ci în fața notarului, astfel că nu pot fi cumulate cele trei condiții esențiale.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, precizează că aceasta este întemeiată, întrucât interesul reclamanților în promovarea acțiunii inițiale nu îndeplinește cerințele obligatorii, respectiv nu este nici personal și direct, nici actual.
Consideră că lipsa de interes a reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată face de prisos cercetarea în fond a pricinii, deoarece vizează lipsa unei condiții de fond a exercitării dreptului la acțiune. Sintagma"admite excepția"este doar o formulare nefericită, care nu înlătură fondul cauzei.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond absolută și peremptorie, pe care, instanța de apel respingând-o, nu a înțeles să-și motiveze punctul de vedere.
Intimatul-reclamant G, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimații-reclamanți lipsă, și, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei criticate, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că nu poate fi avută în vedere susținerea că în mod greșit ar fi respinsă de către instanța de apel, excepția lipsei de interes a reclamanților, întrucât interesul acestora este de a li se recunoaște, pe cale judecătorească, în contradictoriu cu ceilalți moștenitori, dreptul de a succede și cote ce li se cuvine.
Nu au solicitat instanței constatarea unei stări de fapt, ci au solicitat constatarea existenței unui drept. Interesul nostru în promovarea acestei acțiuni există și este actual, în sensul cerut de art.111 Cod procedură civilă și constă în aceea de a se stabili calitatea de moștenitori de pe urma defuncților și cotele ce le revin, fapt care se află în concordanță cu art.84 din Legea nr.36/1995.
Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 31 martie 2008, sub nr- (Număr în format vechi 1114/2008), reclamanții, au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, pentru ca prin hotărârea pronunțată să constate deschisă succesiunea defunctului G, decedat la data de 9 martie 1914, să dispună dezbaterea succesiunii, în sensul de a constata că au calitatea de moștenitori ai defunctului I G, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului G, decedat la data de 12 noiembrie 1920, să dispună dezbaterea succesiunii, în sensul de constata că au calitatea de moștenitori ai defunctului
OGÎn motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că I G, născut în anul 1856, decedat la data de 9 martie 1914, căsătorit cu (), decedată la data de 6 decembrie 1938, avut ca descendenți pe, Gh. G, și.
, căsătorită în 5 decembrie 1906 cu, respectiv în 25 iulie 1920 cu -, a decedat la data de 24 decembrie 1956, fără descendenți, având ca frați pe Gh. G, și.
În ceea ce-l privește pe Gh. G acesta a fost căsătorit cu și a avut trei descendenți respectiv: G, -- (fără descendenți) și (fără descendenți).
s- născut la 09 septembrie 1914 și decedat la 22 iunie 1971, fiind căsătorit cu () în viață. Din căsătoria cu au rezultat doi descendenți, respectiv -născut la 24 august 1935 și decedat la data de 24 octombrie 1984, din a cărui căsătorie cu () au rezultat cinci descendenți: - născută la 22 iunie 1967 și decedată la 18 noiembrie 1988 având ca moștenitori pe frații săi; -G născut la 17 iunie 1969, născut la 25 noiembrie 1974, - născută la 11 august 1978 și - născut la 01 august 1976.
În ce- privește pe, reclamanții au arătat că acesta s-a născut la 28 septembrie 1943 și a decedat la 30 august 1987, iar din căsătoria cu au rezultat doi descendenți respectiv, născut la data de 04 octombrie 1944 și, născut la data de 01 iulie 1977.
- născut la 28 august 1915, decedat la data de 28 februarie 1984 fără descendenți, iar, născut în anul 1915 decedat în anul 1918.
În ceea ce privește ramura, reclamanții au arătat că acesta s- născut la 25 martie 1888 și a decedat la data de 11 septembrie 1960, iar din căsătoria sa cu au rezultat doi descendenți și anume: născut la 16 iulie 1926 și - născută la 09 august 1927.
Cât privește ramura, reclamanții au arătat că aceasta s-a născut la data de 11 decembrie 1891 și a decedat la 05 iulie 1964, iar din căsătoria sa cu - Gar ezultat, născută la 04 ianuarie 1922 și decedată la 01 ianuarie 1997.
Astfel, susțin reclamanții că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare cu o cotă de împreună cu fii, Gh. G, și, fiecare cu câte cotă de din, respectiv 3/16. În urma decesului soției supraviețuitoare, întreaga avere revenit copiilor, G, și, fiecare cu cotă de din întreaga avere defunctului Gh. Având în vedere că și au decedat fără să lase descendenți, întreaga avere se împarte între Gh. G și fiecare cu o cotă de .
În urma decesului lui Gh. G (1920) au rămas ca moștenitori descendenții acestuia: G căsătorit cu, (necăsătorit) și (necăsătorit). În urma decesului lui și a rămas ca moștenitor În urma decesului lui G au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare și cei doi fii. În urma decesului lui și, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor S 341 din 25 februarie 1972, emis de notariatul de Stat local Câmpulung, jud. În urma decesului lui (1984) au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare -- și cei 5 fii -, - G, -, -, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 743 din 24 august 1995 emis de Notariatul de Stat local Câmpulung, jud.
În urma decesului lui - - (1987), au rămas ca moștenitori cei doi fii - și -.
- a decedat la data de 18 noiembrie 1988 și lăsat ca moștenitori pe frații săi: -G, - și pe mama sa, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 743 din 24 august 1995 eliberat de Notariatul de Stat local Câmpulung, județul
La data de 23 mai 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului G decedat la 09 martie 1914, să fie dezbătută succesiunea în sensul de constata calitatea de moștenitor ai defunctului pentru Gh. G și în cote de fiecare, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului Gh. G, decedat la 12 noiembrie 1920 și să se dezbată succesiunea în sensul de a se constata că G este unicul moștenitor al defunctului Gh. G în cotă de 1/1.
În motivarea acestei cereri au fost reluate susținerile din cererea principală.
La 31 octombrie 2008, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată precizată, întrucât deși reclamanții au solicitat dezbaterea succesiunilor, ei nu au arătat care este masa succesorală asupra căreia se solicită dezbaterea succesorală. Prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate, către una sau mai multe persoane în viață, iar în situația în care s-ar solicita numai stabilirea calității de moștenitor fără ca bunurile ce formează masa succesorală, să fie enumerate, acțiunea formulată ar fi lipsită de interes deoarece calitatea de moștenitor se stabilește în raport de existența unor bunuri ce pot fi atribuite potrivit regulilor privitoare la devoluțiunea legală sau testamentară.
Pe fond,pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în mod concret succesiunea defunctului G s-a deschis la moartea sa și a fost dezbătută prin actul de partaj voluntar nr. 821/1914 încheiat între moștenitorii săi născută, Gh. G, Gh., (născută ). La data dezbaterii acestei succesiuni, soția supraviețuitoare a beneficiat doar de uzufruct viager deoarece dispozițiile legale existente la acea dată o excludeau de la moștenirea defunctului său soț. Ca efect al acestui partaj voluntar și ca urmare preluării de către statul comunist a tuturor bunurilor ce au aparținut moștenitorilor indicați, imobilele preluate de la cei aflați în viață la momentul deposedării în calitate de proprietari au făcut obiectul legilor speciale ale fondului funciar și s-au restituit ca atare.
În concluzie, între moștenitorii defunctului G starea de indiviziune a fost sistată prin partajul voluntar nr. 891/1914, preluarea de regimul comunist a proprietăților s-a făcut de la moștenitorii subsecvenți în calitate de proprietari și reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în același mod.
În mod similar, după decesul defunctului Gh. G au rămas ca moștenitori fiii G, decedat în anul 1971, decedat în anul 1918 și decedat în anul 1984. Succesiunea acestuia a fost dezbătută în anul 1920 moștenitorii fiind cei doi fii, G născut în anul 1914 și născut în anul 1915. Deoarece la data dezbaterii succesorale cei doi fii erau minori, averea moștenită a fost administrată până la majorat de tutorele, după cum rezultă din actul de donație nr. 186/1947. În anul 1948 când au fost confiscate terenurile de regimul comunist G și erau proprietari ai averii moștenite de la tatăl lor Gh. G, pe care acesta la rândul său o moștenise de la autorul
Ulterior, terenurile și imobilele preluate de regimul comunist au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, conform hotărârii nr.17/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar
Cu privire la -, decedat la data de 28 februarie 1984 acesta nu a avut descendenți direcți, iar fratele său G decedase anterior, în anul 1971.
La data decesului său în anul 1984, moștenitorii acestuia sunt nepoții de frate și - -. Deoarece la data deschiderii succesiunii sale nu mai existau bunuri în patrimoniul său, moștenitorii săi legali, respectiv descendenți ai lui și, părți în dosarul de față au fost validați prin hotărârea nr. 17/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar A-Pitești, ca moștenitori ai defunctului -.
Prin sentința civila nr. 2268/05.11.2008, Judecătoria Câmpulunga admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea precizată, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut ca prin cererea de față reclamanții au solicitat să se constate deschise succesiunile defuncților G și Gh.G, să se dispună dezbaterea succesiunilor în sensul de a se constata calitatea de moștenitori ai defunctului pentru Gh. G și în cazul primei succesiuni și G, în cazul celei de a doua succesiuni, fără a se cere efectiv partajarea unor bunuri.
S-a apreciat ca această cerere este inadmisibilă raportat la disp. art. 111 Cod procedură civilă, întrucât se solicită doar constatarea calității de moștenitor și nu partajarea bunurilor rămase în succesiune și atribuirea lor efectivă pentru a deveni incidente disp. art. 728 din Codul civil. Acțiunea în constatare este admisibilă doar în situația în care partea nu are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, care în cauză este reprezentată de acțiunea în partaj cu privire la bunurile pentru care părților în calitatea lor de moștenitori legali ai defuncților, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate sau le-au fost atribuite în proprietate bunuri în baza unor legi reparatorii.
Mai mult decât atât, după decesul lui G, între moștenitorii acestuia s-a încheiat actul de partaj voluntar nr. 891 din 22 octombrie 1914 al Tribunalului Județului prin care averea defunctului a fost împărțită prin tragere la sorți, în mai multe loturi.
Față de toate cele arătate, reținând împrejurarea că acțiunea în constatare calității de moștenitor este inadmisibilă întrucât părțile au deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului și anume cererea de partaj succesoral instanța, văzând și disp. art. 111 Cod procedură civilă și art. 728 din Codul civil a respins acțiunea.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții G, criticând-o pentru nelegalitate si solicitând desființarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța.
În motivarea apelului s-a arătat ca prin respingerea ca inadmisibila a acțiunii s-a încălcat practic accesul liber la justiție, întrucât nu exista niciun text de lege care sa interzică dezbaterea succesiunii fără partaj si s-ar ajunge la situația in care certificatul de calitate de mostenitor si certificatul de mostenitor sa nu mai prezinte nicio importanta, deși potrivit art. 84 din Legea 36/1995, este posibila eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor.
S-a mai arătat că nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune, întrucât din interpretarea art. 728.civil, rezultă ca nimeni nu poate fi obligat sa iasă din indiviziune, iar acțiunea nu are ca obiect constatarea unei stări de fapt, pentru a fi inadmisibila, ci constatarea existentei unui drept. Scopul acțiunii este de a se clarifica moștenitorii legali și cotele acestora de pe urma defuncților I G si G, iar dreptul de a fi moștenitor nu poate fi confundat cu dreptul coindivizarului de ieșire din indiviziune. Se mai invoca si ca nu are relevanta ca de pe urma defunctului s-ar fi făcut un partaj voluntar, întrucât si in acest caz acțiunea in realizarea dreptului nu poate fi admisibila fără constatarea calității de moștenitor.
Intimații nu au formulat întâmpinare, iar la termenul din data de 24.03.2009 au invocat excepția lipsei de interes a reclamanților in promovarea acțiunii, motivat de faptul ca se solicita dezbaterea unei succesiuni care deja a fost dezbătuta, pentru care s-a efectuat partajul si s-au stabilit cotele de mostenitor. S-a mai invocat faptul ca interesul nu e actual, legitim si se încearcă eludarea unor hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a reconstituit.
Prin decizia nr.86/31.03.2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins excepția lipsei de interes invocata de intimați, a desființat sentinta apelata, nr. 2268 din data de 05.11.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a acțiunii, invocata de către intimați, instanța constata ca aceasta nu este întemeiată, fiind respinsă.
Prin cerere se solicită constatarea calității de moștenitori a părților de pe urma unor autori, iar intimații au invocat lipsa de interes raportat la faptul ca succesiunea unor autori a fost deja dezbătută. Or, aceste aspecte invocate în susținerea excepției lipsei de interes țin chiar de fondul cauzei, urmând a fi analizate ca atare.
Pentru aceste motive, a fost respinsă excepția lipsei de interes.
În ceea ce privește fondul apelului, tribunalul a constatat ca acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cerere, reclamanții au solicitat numai stabilirea calității de moștenitor a părților de pe urma unor autori, invocând moșteniri succesive, prin retransmitere sau prin reprezentare, fără a solicita ieșirea din indiviziune cu privire la o anumita masa succesorala.
Potrivit art. 111.pr civila, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În materia succesorala, în doctrina și jurisprudența, s-a stabilit ca se poate solicita stabilirea calității de moștenitor, fie pe cale notariala, fie pe cale judiciara, fără ca persoana sa fie obligata sa solicite și ieșirea din indiviziune cu același prilej, întrucât daca potrivit art. 728.civil, nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune, tot astfel, nimeni nu poate fi forțat să iasă din indiviziune, neexistând niciun text legal care sa oblige la sistarea stării de indiviziune de îndată ce calitatea de mostenitor a fost stabilita.
În consecință se poate solicita pe cale judecătorească numai stabilirea calității de moștenitori după anumiți autori, fără ca părțile să fie nevoite să solicite și ieșirea din indiviziune.
Or, faptul că nu s-a indicat o masă succesorală, ține tocmai de ieșirea din indiviziune.
Prin urmare s-a constatat că în mod greșit prima instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că părțile au la îndemână partajul.
În ce privește aspectul invocat în sentința apelată, referitor la existența partajului voluntar după decesul unui autor, acesta ține de fondul cauzei, urmând a se avea în vedere la stabilirea calității de moștenitori.
Nici argumentele invocate de către intimați în sensul că se încearcă eludarea unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza legilor speciale, nu poate fi reținut. Aceasta deoarece, în eventualitatea în care părțile vor solicita ulterior ieșirea din indiviziune după autori, cu privire la anumite bunuri pentru care dreptul de proprietate s-a reconstituit în baza legilor speciale, după 1990, se va ține seama evident de dispozițiile privitoare la urmarea procedurilor necesare recunoașterii dreptului de proprietate si de persoanele care au formulat asemenea cereri.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care a admis apelul și a desființat sentința, urmând a trimite cauza spre rejudecare, în vederea soluționării fondului cererii. Prima instanța va face aplicarea astfel a principiilor care guvernează devoluțiunea legală și eventual testamentară, dacă se invocă astfel de înscrisuri, va stabili daca s-a acceptat succesiunea de pe urma fiecărui autor și va stabili calitatea și cotele moștenitorilor, urmând a se ține seama și de partajul voluntar invocat de către intimați.
Împotriva hotărârii au formulat recurs pârâții, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a aplicat dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, atunci când a reținut că acțiunea reclamanților este admisibilă, deoarece, succesiunile autorilor G și Gh. G au fost dezbătute, potrivit certificatelor de moștenitor, astfel că intimații trebuiau să solicite partajarea averilor succesorale și nu constatarea calității de moștenitori.
Dezbaterea celor două succesiuni nu mai justifică nici un interes din partea reclamanților pentru constatarea calității de moștenitori, scopul urmărit fiind de asemenea apreciat în mod greșit de tribunal prin respingerea excepției lipsei de interes.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca nefondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamanții au solicitate să se constate că, sunt moștenitorii autorului Gac ărui succesiune a fost deschisă la data de 09.03.1914, precum și a autorului G decedat la data de 12.11.1920.
Pârâții s-au apărat în sensul că reclamanții nu mai au interesul promovării unei acțiuni în care să se constate calitatea de moștenitori pentru autorii ale căror succesiuni au fost dezbătute stabilindu-se persoanele care au această calitate.
Deschiderea succesiunilor celor doi autori au creat în patrimoniul moștenitorilor cu vocație generală la moștenire, dreptul de opțiune succesorală pe care îl puteau executa în mod irevocabil printr-un act de acceptare în condițiile prevăzute de art.685 Cod civil.
Actul juridic al acceptării succesiunii se exercită potrivit libertății de alegere a succesibilului având ca efect confirmarea calității sale de moștenitor ca urmare a caracterului irevocabil.
Stabilirea calității de moștenitor se poate face prin procedura succesorală reglementată de Legea nr.36/1985 privind notarii publici și activitățile notariale, care nu au semnificația unei proceduri prealabile și obligatorii, cât și pe cale judiciară în condițiile art.111 Cod procedură civilă.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă, oricine are interes poate solicita instanței constatarea existenței ori inexistenței unui drept, cu condiția ca partea să nu aibă acces la o acțiune în realizarea dreptului, aceasta de pe urmă fiind de preferat.
Apelanții s-au apărat atât în sensul că, acțiunea reclamanților are un caracter inadmisibil fiindcă au acces la o acțiune în partaj, cât și în sensul că succesiunile celor doi autori au fost dezbătute, potrivit partajului voluntar încheiat de către moștenitorii lui.
Spre deosebire de dreptul de a accepta succesiunea care se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea moștenirii, dreptul de a solicita partajul unei averi succesorale este imprescriptibil potrivit regulii cuprinsă în art.728 Cod civil, în sensul că, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune chiar și atunci când ar exista o convenție contrară.
Starea de indiviziune a succesiunii este lăsată la aprecierea moștenitorilor, numai că,datorită condițiilor mai grele în care bunurile se pun în valoare, contrar interesului economic general, aceștia nu pot renunța la dreptul de a solicita partajul.
Datorită caracterului imprescriptibil al acțiunii de sistare a indiviziunii și a libertății moștenitorilor de a aprecia asupra acestei stări cu condiția de a nu renunța la dreptul de a solicita partajul bunurilor succesorale, este admisibilă acțiunea în constatare a calității de moștenitor fără a fi impusă acțiunea în realizare potrivit aprecierii instanței de fond.
Existența partajului voluntar invocat de către apelanți, nu putea să justifice lipsa interesului reclamanților, pentru argumentul că au fost stabilite prin acest act calitățile de moștenitori ai autorului.
Actele subsecvente unei succesiuni fie ele și cu caracter de dispoziție pot să confirme calitatea unei persoane de moștenitor ca urmare a unei acceptări tacite a moștenirii, însă potrivit principiului relativității nu pot fi opuse terților care nu au participat la încheierea actului, nici direct și nici prin reprezentare.
În raport de acest argument, reclamanții și-au justificat interesul în promovarea acțiunii în constatarea calității de moștenitor, instanța având obligația de a cerceta condițiile ce trebuie să le îndeplinească potrivit art.654 Cod civil.
Necercetarea cndițiilor de a mostenii, reglementată de textul de lege enunțat a fost de natură a dezlega cauza fără cercetarea fondului, așa după cum, în mod corect a apreciat instanța de apel, motiv pentru care, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâții, domiciliat în B,-, sector 2, domiciliată în B,-,.2,.12, sector 6, domiciliat în B,-, -1,. D,.3,.55, sector 6, B,-, -1,. D,.3,.55, sector 6 și, domiciliat în B,-, -1,. D,.3,.55, sector 6, împotriva sentinței civile nr.86 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în B,-,.1,. 2, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
/ 8 ex. /17.02.2010
Jud. apel;;
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
