Obligație de a face. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 683
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr. 44 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4590 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat - care reprezintă și pe recurenta pârâtă - și avocat care reprezintă pe intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus întâmpinare.
S-a comunicat întâmpinarea apărătorului recurenților pârâți care nu a solicitat termen pentru a o observa.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut că instanța de apel în mod greșit a respins motivul de apel privitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei -, cu motivarea că aceasta a fost introdusă în cauză pentru opozabilitatea hotărârii. De asemenea, instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor art.624 cod. civil când a soluționat excepția privitoare la prescripția achizitivă. Față de motivele scrise și dezvoltate oral, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru cercetarea fondului cauzei, în întregime, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, în baza art.312 c a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul a chemat in judecată pe pârâții și -, pentru a fi obligați să-și desființeze plantațiile (8 pomi și 30 butuci de vie) amplasate la o distanță mai mică decât cea legală, solicitând să fie obligați și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este vecin cu pârâții care, în urmă cu câțiva ani au plantat pomi și de vie la o distanță sub cea legală față de hotarul despărțitor stabilit clar conform procesului verbal încheiat de executor la data de 08.05.2008.
Prin sentința civilă nr. 4590 din 10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului și -.
Au fost obligați pârâții să scoată din un, 3 pruni din gardul vechi, un prun, 3 vișini precum și 3 rânduri de de vie (2 de câte 33 fiecare și un rând de 49 lungime), care se află la distanță mai mică decât cea legală față de hotarul despărțitor dintre proprietățile părților.
Au fost obligați pârâții la 820 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod nelegal instanța a obligat-o pe pârâta - alături de soțul său să scoată din rădăcini plantațiile ce se susține că ar fi situate la o distanță mai mică decât cea legală, față de hotarul despărțitor, întrucât pârâta nu are calitate procesuală pasivă deoarece, așa cum rezultă din titlul de proprietate al pârâtului, numai acesta este proprietarul terenului pe care sunt amplasate plantațiile.
Au mai susținut că în mod nelegal instanța s-a pronunțat ultra petita peste ceea ce s-a solicitat de către reclamant, în acțiunea sa, întrucât instanța i-a obligat pe pârâți să scoată trei rânduri de de vie de câte 70 butuci fiecare, astfel încât în realitate pârâții au fost obligați să scoată peste 200 butuci de vie deci cu mult peste ceea ce s-a cerut de reclamant.
Au invocat și dobândirea unei servituți contrare prin uzucapiune.
Prin decizia civilă nr.44 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olts -a respins, ca nefondat apelul și s-au obligat apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -, motivând că introducerea sa în proces alături de soțul acesteia titularul dreptului de proprietate era necesară pentru opozabilitatea hotărârilor.
Nu a reținut nici pronunțarea primei instanțe "ultra petita" - tribunalul argumentând că soluția s-a dat în concordanță cu constatările raportului de expertiză la care părțile nu au formulat obiecții - iar mărirea numărului butucilor de de vie a căror scoatere s-a dispus nu ar constitui o modificare a cererii inițiale - ci potrivit art.132 alin.2 pr.civ. - o mărire a câtimii obiectului cererii.
Privitor la excepția uzucapiunii, instanța de apel a reținut că dispoz.art.1890 civ. nu sunt incidente întrucât fiind vorba de o servitute continuă și neaparentă - sunt aplicabile prevederile art.624 civ. potrivit cărora servituțile neaparente nu se pot stabili decât prin titluri.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. - respectiv aplicarea greșită a legii în rezolvarea excepției uzucapiunii invocată în apel.
Au susținut pârâții că deși reclamantul a investit instanța cu judecarea unei acțiuni în servitute, instanța de apel, din oficiu, a calificat acțiunea ca fiind în obligație de a face - (supusă altor reguli și altor termene) - depășind astfel cadrul procesual fixat prin acțiune.
Au criticat și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei care nu este titulara unui drept real asupra terenului în litigiu.
Recurenții au criticat și modul în care s-a analizat motivul de apel privind pronunțarea primei instanțe asupra unor lucruri ce nu s-au cerut - apreciind că s-au aplicat incorect dispoz.art.132 alin.2 din Codul d e procedură civilă - în condițiile în care reclamantul nu și-a mărit obiectul acțiunii printr-o cerere ulterioară.
Un alt argument în susținerea motivului de nelegalitate se referă la rezolvarea dată excepției uzucapiunii - recurenții considerând că s-au aplicat greșit dispoz.art.624 civ.
Au mai susținut pârâții că instanța de apel a ignorat cererile lor privind încuviințarea de probe necesare în dovedirea apărărilor formulate în cauză - și au invocat și încălcarea principiului rolului activ al judecătorului instituit prin art.129 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că instanțele au aplicat corect dispoz.art.132 alin.2 pr.civ. și au rezolvat corect excepțiile invocate în apărare.
Recursul este fondat.
Interdicția de a nu planta arbori sub distanța prevăzută de art.607 din codul civil, prin regulamente ori stabilită conform unor obiceiuri locale poate fi paralizată prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Cu alte cuvinte, obligația de respecta o anumită distanță pentru plantații încetează dacă proprietarul fondului a obținut o servitute dreptulde a avea plantații la o distanță mai mică - deci de a dobândi o servitute contrară - aceea de a planta sub distanța legală.
Asemenea servitute este una continuă și aparentă și se poate dobândi prin uzucapiunea de 30 ani - potrivit art.623 civ.
Este o servitute continuă întrucât nu necesită intervenția omului pentru a fi menținută și este o servitute aparentă întrucât se cunoaște prin semne exterioare - respectiv prin plantațiile făcute de proprietarul fondului.
Instanța de apel a respins greșit excepția uzucapiunii invocată de către apelanții pârâți - aplicând dispozițiile art.624 civ. - care se referă la servituțile continue și neaparente, fără a verifica aspectele de fond necesare soluționării excepției.
În rezolvarea excepției uzucapiunii nu se are în vedere servitutea de a nu planta, ci servitutea contrară - de a obține dreptul de a planta sub distanța legală - servitute aparentă.
Cum pentru stabilirea aspectelor privitoare la vechimea fiecărui pom, este necesară administrarea de noi probatorii - în baza art.312 alin.3 pr.civ. se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de apel.
În rejudecare se va stabili perioada plantării în privința pomilor și butucilor de de vie, așa cum au fost indicați în cererea introductivă - și în cazul celor cu o vechime mai mică de 30 ani se va stabili distanța față de hotarul stabilit în procesul anterior de grănițuire.
În acest sens se ca avea în vedere raportul de expertiză întocmit în acel litigiu.
Nu se poate reține că în speță a avut loc o mărire a câtimii obiectului acțiunii, atâta timp cât din lucrările dosarului nu rezultă că reclamantul a formulat o cerere în acest sens.
câtimii obiectului acțiunii poate fi formulată până la încheierea dezbaterilor - dar nu chiar prin concluziile finale orale ale apărătorului.
De regulă, cererea se formulează în scris iar când se formulează oral se consemnează în încheiere de ședință. Dacă procesul este în stare de judecată și pârâtul lipsește, instanța va dispune amânarea cauzei și comunicarea către acesta a unei copii de pe încheierea în care s-a trecut precizarea acțiunii făcută oral în ședință.
În speță nu s-a formulat nici în scris și nici oral o mărire a obiectului acțiunii, iar la termenul la care a avut loc judecata pârâtul a lipsit, astfel că dacă s-ar fi formulat oral se impunea amânarea pentru a se comunica acestuia precizarea acțiunii.
Excepția lipsei calității procesual pasivă a recurentei - - a primit o rezolvare corectă. Chiar dacă pârâtul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului - pârâta - ca soție a acestuia poate dobândi anumite drepturi reale asupra construcțiilor și plantațiilor făcute de soți pe terenul unuia dintre ei.
Față de toate aceste considerente, se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr. 44 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4590 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Casează decizia menționată și trimite cauza la Tribunalul Olt pentru rejudecarea apelului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.06.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
-
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
