Obligație de a face. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 690
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr. 119/C/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul asistat de avocat ,lipsă fiind recurenta.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, în sensul că recurenta și-a îndeplinit obligația respectiv a înaintat relațiile solicitate de instanță, după care;
Intimatul se legitimează cu CI seria - nr. - eliberat de Poliția P N la data de 15.03.2002.
Avocat arată că a luat cunoștință de relațiile comunicate de recurentă și precizează că intimatul a lucrat la climă la secția 5 și se plasează la poziția 2 la loc de recoltare. Solicită fi cerute relații de la unitate cu privire la locul unde s-a plata intimatul în raport de punctele de recoltare.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 1169 cod civil cu privire la sarcina probei și dispozițiile dreptului muncii privind sarcina probei, apreciază să consemneze doar susținerile intimatului privind faptul că locul său de muncă era la Secția 5 - instalația poliamid în zona instalației de polimerizare de unde se evacuau gazele, conform relațiilor de la recurentă și, în virtutea sarcinilor de serviciu, își desfășura activitatea în toate zonele indicate, fără a se mai impune completarea probatoriilor.
Avocat arată că, în ceea ce privește cererea formulată de recurentă în vederea acordării unui nou termen, se opune; depune la dosar înscrisuri în sensul că salariații au făcut demersuri la Ministerul Muncii și respectiv răspunsul primit.
Instanța, analizând cererea formulată de recurentă privind acordarea unui nou termen, respinge solicitarea având în vedere motivarea pe care se întemeiază și faptul că tabelele respective trebuiau întocmite în raport de buletinele de noxe, nu de declarații; deci cele existente nu sunt utile soluționării cauzei; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere că, conform buletinelor depuse la dosar, au fost depășite noxele. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 119/C din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a respins pe lipsa calității procesual pasive acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " "; s-a admis acțiunea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâta "" și a fost obligată aceasta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 1.01.1990-31.03.2001 a lucrat în grupa I de muncă.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SRL este întemeiată, urmând a fi admisă, ca atare, motivat de faptul că, în conformitate cu mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, reclamantul, în perioada dedusă judecății, și- desfășurat activitatea la IV, în funcția de mecanic, neavând raporturi de muncă cu cealaltă pârâtă, astfel încât să fie justificată legitimarea procesuală pasivă acesteia.
Motiv pentru care, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SRL a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea adresată instanței, reclamantul a solicitat constatarea perioadei 1990 - 2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă.
Analizând înscrisurile din carnetul de muncă al reclamantului a reținut că în perioada din 1976 - 1989, pârâtul a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă (17), conform prevederilor HG559/1990, Anexa I poziția 15.
Potrivit acestui act normativ (art.1), "personalul care era în activitate de la locurile de muncă cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei Chimice și, conform listei-anexe la prezenta hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de munca în vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrată, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990".
Susținerile pârâtei că în perioada dedusă judecății, activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, astfel cum a fost menționată în carnetul de muncă nu au fost reținute ca întemeiate, având în vedere faptul că Tabelul de încadrare a personalului din secțiile, instalațiile și serviciile în grupa I și II de muncă, depus la dosar la filele 94-98, ce poartă semnătura membrilor Consiliului de Administrație și ai Sindicatului din unitate, atestă că activitatea desfășurată de reclamant, pe toată perioada lucrata se încadrează în grupa I de muncă.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția desfășurată în condițiile de muncă în care acestea se desfășoară, ci executarea ei în condiții nocive, grele sau periculoase, duce la încadrarea în grupa I de muncă. Or, în speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea în aceiași secție, IV, care este încadrată în grupa I de muncă, conform Tabelului nr. 347/22.06.1990 de încadrare a personalului din secțiile, instalațiile și serviciile în grupa I și II de muncă, aprobat de Consiliul de Administrație al pârâtei la data de 29.06.1990 ( 94 - 98)
Astfel, s-a reținut că, reclamantul în perioada 1990 - 2001 și- desfășurat activitatea în același loc de muncă ca și perioada 1976 - 1989 cum este menționat în carnetul său de muncă, ca fiind grupa I de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către pârâta "", înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurenta a susținut în esență următoarele:
- după 1.01.1990 nu mai putea emite adeverințe de încadrare a activității desfășurate de angajații săi la instalația IV în grupa I de muncă întrucât la această instalație nu au mai existat depășiri ale pentru noxele procesului de muncă;
- după 31.03.2001 au încetat oricum dispozițiile legale privind încadrarea în grupe de muncă, iar pentru condițiile deosebite instituite de noua legislație nici un loc al său de muncă nu întrunește aceste criterii; deci obligarea la emiterea adeverinței pentru perioada de până la 31.12.2001 nu are temei legal.
- prin nespecificarea timpului de lucru ce trebuie menționat în adeverință ca fiind lucrat în grupa I de muncă, nu va fi în măsură să dea curs dispozițiilor sentinței și aceasta va rămâne fără finalitate;
- instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării cu care a fost investită - anume constatarea perioadelor respective ca fiind încadrabile în grupa I de muncă -, ci pe ceva ce nu s-a cerut.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și anularea sentinței ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă ( fl. 5 ).
Legal citat, intimatul reclamant s-a prezentat și, prin apărător, a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Din oficiu, la termenul din 27.05.2009, instanța de recurs a pus în discuție și a dispus a se solicita recurentului - în calitate de angajator - buletinele de noxe întocmite în baza pct. 5 din Ordinul 50/1990 cu ref. la pct. 14 alin.2, vizând perioada ulterioară anului 1990 în Fabrica ( punctul 15 din tabelul încheiat la 29.06.1990 ), certificate pentru conformitate; totodată s-a solicitat acestuia să precizeze și dacă a întocmit și alte tabele de încadrare în grupă ulterioare celor din 29.06.1990 pentru personalul fabricii unde a lucrat reclamantul, iar în caz afirmativ, să înainteze copii certificate după eventualele înscrisuri ( fl. 21 ); Cu adresa 557/15.06.2009 ( fl.24 recurs ) s-au înaintat 13 buletine de analiză din Secția IV din date diferite; referitor la tabelele nominale s-a comunicat că au fost întocmite astfel de înscrisuri - potrivit declarațiilor unor angajați din acea perioadă -, dar nu este în măsură a le depune decât dacă s-ar acorda un termen de aproximativ 3 luni, pentru a avea posibilitatea de a le scoate din arhive; a solicitat acordarea termenului respectiv dacă instanța va aprecia că aceste documente sunt încă necesare.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. prezenta instanță constată următoarele:
* Susținerea privind imposibilitatea emiterii adeverinței cu menționarea grupei I de muncă după 1.01.1990, nu poate fi reținută ca întemeiată din moment ce:
- contrar dispozițiilor art. 287.muncii ( conform cărora "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare "), recurenta nu a dovedit în cadrul procesului faptul că, după 1.01.1990, pentru locul de muncă unde și-a prestat reclamantul activitatea ( - IV, atelier climă ventilație ), nivelul noxelor justifica retragerea grupei I de muncă stabilită prin tabelul din 29.06.1990 ( fl. 94 d fond ).
Buletinele de analiză înaintate de recurentă în recurs la cererea instanței ( fl. 25-30 ) nu pot fi considerate ca fiind probatorii în sensul celor anterior menționate, din moment ce nu sunt confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii conform dispozițiilor pct.5 teza a II-a a Ordinului 50/1990 ( "Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal" ). Mai mult, nefăcându-se nici dovada nivelului maxim admis prevăzut de Normele de protecția muncii ( conf. pct. 4 din O 50/1990 ), care să se fi constatat prin aceste buletine că nu s-a atins la locul respectiv de muncă, afirmațiile recurentei rămân simple susțineri ce nu pot fi însușite de instanță.
* Cea de-a doua susținere ( privind imposibilitatea punerii în executare a dispozițiilor primei instanțe în lipsa indicării timpului efectiv lucrat în grupa I de muncă ) pe lângă faptul că este invocată pentru prima dată în recurs ( contravenind principiului dublului grad de jurisdicție ), nici nu apare ca fiind întemeiată în condițiile în care:
- nicăieri în cauză, nici una din părți nu a afirmat, iar recurenta nici nu a probat, că după 1.01.1990 s-a schimbat activitatea reclamantului ( astfel cum era menționată la poziția 87 în carnetul de muncă - fl. 17 fond ) sub aspectul timpului efectiv lucrat în funcția menționată la poziția 9 din carnetul de muncă - fl. 8 fond.
Prin urmare, în absența acestor probe, mențiunile privind timpul efectiv lucrat de 100% la instalațiile de la pct. 15 vizând Fabrica IV ( tabel fl. 95 fond ) sunt pe deplin aplicabile și după 1.01.1990;
* Referitor la critica vizând recunoașterea grupei până la 31.12.2001, recurenta este în eroare pentru că instanța de fond nu a obligat-o la eliberarea adeverinței și pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Leii 19/2000, ci doar până la 31.03.2001.
* Nici ultima critică nu poate fi reținută ca susținând nelegalitatea sentinței recurate, atât timp cât instanța s-a pronunțat pe obiectul astfel cum a fost precizat la termenul din 11.07.2008 ( fl. 26 fond ); faptul că recurenta, legal citată nu a formulat apărări, nu și-a trimis reprezentant în cauză și nu a solicitat nici un termen pentru apărare după introducerea sa în cauză ( la 12.12.2008 - fl. 99 ), nu poate fi imputat reclamantului și nici instanței, ci ține de exercitarea diligentă și cu bună credință a drepturilor procesuale.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive de ordine publică care să fie analizate și din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr. 119/C/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
pt.
aflată în
Președinte instanță,
GREFIER,
red.sent. /
red.dec. / 29.06.
tehnored. / 2 ex./29.06.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
