Obligație de a face. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.702/
Ședința publică din 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în A, nr.76, jud.V împotriva sentinței civile nr.287/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CFR SA - SUCURSALA REGIONALA CF G, cauza având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.10.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 287/08.04.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CFR S-A B - Sucursala Regională
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înreg.la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de ferate " " B - Sucursala Regională CFR G pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună ca activitatea pe care o desfășoară în funcțiile de montator și electromecanic, în perioada februarie 1981 - octombrie 1984 să fie încadrată în grupa I de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii avându-se în vedere că încadrarea activității reclamantului într-o grupă de muncă sau alta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 13 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, perioada lucrată după data de 18.03.1969 și în continuare - perioadă ce cuprinde și intervalul de timp la care se referă reclamantul în acțiune - se încadrează în grupele I și II de muncă corespunzător dispozițiilor acestui ordin.
Potrivit al.1 pct.1 din actul normativ menționat beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, locurile de muncă activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit pct. 2 beneficiază de încadrare în grupa II de muncă activitățile, categoriile profesionale și locurile de muncă cuprinse în anexa nr. 2.
Activitatea desfășurată de reclamant în perioada februarie 1981 - octombrie 1984, respectiv montator instalații, fiind corespunzătoare pct. 210 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, a fost încadrată la grupa II de muncă.
Dealtfel aceeași încadrare a fost menținută și prin Ordinul nr. 125/1990, care a înlocuit de la data de 01.03.1990 Ordinul nr.50/1990 activitatea reclamantului fiind prevăzută la pct. 109 din anexa 2 la ordin.
Cum încadrarea activității s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, cererea este privită ca neîntemeiată,fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Instanța nu a analizat dacă activitatea desfășurată în perioada menționată se încadrează în grupa I-a de muncă și dacă a desfășurat o astfel de activitate.
Temeiul de drept al cererii sale a fost Ordinul 50/1990 și esențial în soluționarea acestei cauze era stabilirea condițiilor de muncă care în mod cert se încadrează în grupa I-a de muncă. Instanța avea posibilitatea să cenzureze încadrarea în grupa a II-a făcută de pârâtă.
Activitatea de montator de instalații presupune același microclimat similar care îl au și pe care îl desfășoară personalul încadrat în grupa I-a de muncă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7,8,9, pr. civilă.
A depus la dosar practică judiciară și un contract individual de muncă al unui alt salariat, fost coleg al reclamantului ce a fost angajat al intimatei în aceeași meserie.
Intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, societatea respectând întocmai prevederile Ordinului nr. 50/1990.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de recurent cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit carnetului de muncă și contractului individual de muncă nr. -/1998, recurentul reclamant a lucrat în funcția de montator instalații categoria 2 din anul 1981, din anul 1984 montator II categoria 2, iar din 1991 electromecanic I la Compania Națională de Ferate "CFR" SA Regionala CFR
Activitatea desfășurată de către recurent în perioada 1981/1984 a fost încadrată de către intimată în grupa a II-a de muncă.
Instanța trebuie să analizez dacă intimata a respectat întocmai dispozițiile legale atunci când a făcut această încadrarea a activității prestate de către recurent, în grupa a II-a de muncă.
Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, activitatea desfășurată de recurent în perioada februarie 1981-octombrie 1984 ( montator instalații 9) a fost deja încadrată de legiuitor în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990 pct. 210 din Anexa 2.
În aceste condiții, unitatea intimată nu a avut nici o culpă, nefăcând altceva decât să respecte legea.
Instanța de recurs nu reține ca întemeiată afirmația recurentului în sensul că instanța avea posibilitatea să cenzureze această încadrare, atât timp cât încadrarea era deja făcută de către legiuitor, instanța neputând cenzura actul normativ.
Mai mult, potrivit disp. pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități. Ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Pct. 13 al aceluiași Ordin prevede că perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă potrivit prevederilor prezentului Ordin.
Deci, instanța nu poate dispune acordarea unei alte grupe decât cea prevăzută de legiuitor.
Art. 3 alin. 2 din ordinul 50/1990 invocat de către recurentul reclamant prin acțiunea introductivă, nu se aplică acestuia. Dispozițiile legale menționate se referă la personalul muncitor care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat îngrupele I și II de muncă,departajarea pe cele două grupe fiind clară și rezultă chiar și din interpretarea gramaticală a textului prin folosirea conjuncției "și". De vreme ce activitatea desfășurată de recurent ea deja încadrată de legiuitor în grupa a II-a, nu îi sunt aplicabile disp. art. 3 alin. 3 din Ordinul 50/1990.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanțe, întrucât, nu reprezintă izvor de drept iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate supra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Față de aceste considerente, se apreciază că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 pr. civilă, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere, urmând a se respinge recursul ca nefondat, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în A, nr.76, jud.V împotriva sentinței civile nr.287/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/21.11.2008
Tehnored./2 ex./ 26 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
