Obligație de a face. Decizia 7106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4668/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7106/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.4388/R din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (2814/2009), în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect - obligația de a face, sancțiuni disciplinare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul G, personal, lipsind intimatul Municipiul B prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea cererii de revizuire raportat la art.322 pct.5 Cod pr.civilă invocat în cauză.
Revizuentul G, personal, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe aspectul admisibilității cererii de revizuire.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.4388/R din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul G, împotriva sentinței civile nr.1802 din data de 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B - reprezentat prin Primarul General.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Raporturile de muncă ale reclamantului au încetat, ca urmare a dispoziției emisă de către pârât, începând cu data de 05.03.2001, așa cum apare menționat în carnetul de muncă (fila 31 dosar fond) depus chiar de reclamant, în fotocopie, care astfel avea cunoștința de încetarea contractului de muncă.
A apreciat instanța de control judiciar că, Tribunalul Bucureștia constatat corect că este neîntemeiată cererea reclamantului prin care solicită operarea înregistrărilor în Registrul general de evidență a salariaților cât timp art.34 din Codul muncii nu era în vigoare la data de 05.03.2001, când au încetat raporturile de muncă dintre părți.
Ca atare, s-a statuat că, nici dispoziția nr.1824/29.12.2008 prin care Primarul General a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă pentru perioada 18.04.1994 - 05.03.2001 nu reprezintă un act de încetare a raporturilor de muncă dintre părți.
calitatea de salariat, a statuat Tribunalul că pârâtul nu putea elibera reclamantului nici un înscris din care să rezulte această calitate. De altfel, s-a apreciat că, prima hotărâre este astfel motivată, răspunzând la toate argumentele de fapt și de drept necesare soluționării sale, în mod echitabil.
S-a conchis că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1. din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr.37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr.47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr.288, p. 19, paragraful 59], obligație apreciată a fi îndeplinită în cauză.
Totodată s-a statuat că, obligația pe care o impune art.6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr.40.490/98, 2000-IX), menționate fiind și argumentele recurentului în acest sens.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul întemeiată pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. Se arată în dezvoltarea căii extraordinare de atac promovate, că înscrisul hotărâtor în soluționarea pricinii este reprezentat de fotocopia certificatului pentru conformitate a originalului carnetului de muncă Ax -. Acest înscris pretinde revizuientul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv refuzul organului reprezentant al unității municipiului B care prin prepușii săi în funcție au refuzat să-i soluționeze cererea de comunicare a copiei conform cu originalul carnetului său de muncă, înregistrată sub nr.-/29.01.2009. Copia conform cu originalul a înscrisului sus-menționat a fost adusă la cunoștință abia la data de 19.06.2009, ca urmare a măsurii dispuse de instanță în pricina ce face obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Sectorului 5 B, dovada comunicării reprezentând-o încheierea din data de 19.06.2009 dată în acel dosar.
Înscrisul sus precizat, susține revizuientul, dovedește nevaliditatea datelor, a anexei comunicate de intimată recurentului reclamant (a înscrierii datelor tabelare în 29 de rubrici ale coloanei 7 din tabelul anexei) omisiune care a împiedicat aflarea adevărului, atât în fața instanței de fond și a celei de recurs. Înscrisul nou anexat prezentei cereri confirmă realitatea datelor referitoare la deciziile angajatorului privind nașterea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea raportului juridic de muncă în ceea ce-l privește.
Alăturate cererii de revizuire și în susținerea ei, s-au anexat înscrisuri, respectiv copia carnetului de muncă pozițiile 55-85; Dispoziția nr.1824/29.XII.2008 emisă de Primăria Municipiului
La termenul din data de 3.12.2009, a pus în discuția prealabilă a părților, admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă și a analizat cu prioritate acest aspect. Se va avea în vedere astfel că revizuirea unei hotărâri judecătorești pentru înscrisuri noi se circumscrie îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă (dispoziții invocate de alte în cauză). Revizuientul trebuie să prezinte un înscris care nu a fost folosit ca mijloc de probă în procesul soluționat prin hotărârea atacată; înscrisul trebuie să aibă forță probantă în mod singular, fără a fi necesară administrarea altor probe; înscrisul să fi existat la momentul pronunțării hotărârii și să fie decisiv pentru soluționarea cauzei, în sensul schimbării hotărârii judecătorești.
Ori, în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile sus-menționate, întrucât înscrisul nou prezentat în susținerea cererii de revizuire nu ar fi determinat schimbarea hotărârii judecătorești în ceea ce-l privește pe revizuient. Astfel, deși există anumite neconcordanțe între copia carnetului de muncă (pozițiile 55-85) atașată cererii de revizuire și cea de la filele 27-31 dosar fond, aceste neconcordanțe nu sunt de natură a determina schimbarea hotărârii judecătorești în ceea ce-l privește pe revizuientul reclamant.
Aceasta întrucât, chiar în condițiile constatării anumitor neconcordanțe între copiile carnetelor de muncă înfățișate, nu poate fi primită cererea revizuientului reclamant de a opera înregistrările prevăzute de lege în Registrul general de evidență a salariaților, în situația în care art.34 din Codul muncii nu era în vigoare la data de 5.03.2001, data încetării raportului de muncă al acestuia și nici de a-i elibera înscrisuri din care să rezulte calitatea sa de salariat. Raportat la aceste considerente, evident că înscrisurile atașate cererii de revizuire nu sunt de natură a schimba hotărârea judecătorească în cauză. calitatea de salariat al intimatului pârât evident că acesta nu-i mai putea elibera revizuientului reclamant un înscris din care să rezulte această calitate și nu putea opera în ceea ce-l privește înregistrările în Registrul general de evidență a salariaților a mențiunilor solicitate, dispozițiile Codului muncii în vigoare la momentul încetării raportului său de muncă neprevăzând o asemenea obligație.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.4388/R din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (2814/2009), în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact./2 ex./04.01.2010
Jud.recurs:;;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
