Obligație de a face. Decizia 714/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 714
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 242 din data de 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 14968 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C precum și concluziile scrise formulate de recurentul reclamant, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 26 aprilie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să-i vândă, în temeiul Lg.nr.85/1992, locuința situată în C,-,. A,.2,.6, jud. D, pe care o deține în calitate de chiriaș, conform contractului de închiriere încheiat la data de 01.12.2000, locuință compusă din camera de locuit în suprafață de 21,08 mp și dependințe comune de 9,03 mp, conform fișei suprafeței locative închiriate.
Prin sentința civilă nr.14968 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Universitatea din
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș în anul 2000 și că beneficiul facultății de a cumpăra locuințele, conform art.7, alin.1 din Legea 85/1992, este acordat numai titularilor contractelor de închiriere din momentul intrării în vigoare a legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru modul în care instanța a aplicat și interpretat dispozițiile art.7 din Legea 85/1992, apelantul arătând că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, pentru a cumpăra locuința, întrucât aceasta a fost construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, este titularul unui contract de închiriere, iar locuința nu este de intervenție.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 242 din 07.05.2008, a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 14968 din 07.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a constatat că spațiul în litigiu constituie locuință de serviciu reclamantului, deținută în baza contractului de închiriere încheiat în anul 2000 cu pârâta, reînnoit în anul 2006 și nu face parte din domeniul de reglementare al Legii 85/1992, el fiind cuprins în baza materială a pârâtei Universitatea din
Din fișa mijlocului fix și din fișa de situație a construcțiilor, depuse la dosar în faza apelului, a rezultat că imobilul în care se află locuința deținută de apelant are destinația de cămin studențesc.
Chiar și în situația schimbării destinației de cămin studențesc în imobil cuprinzând locuințe de serviciu pentru salariați, dispozițiile art.166 din Legea 84/1995, republicată, sunt în continuare aplicabile, deoarece textul de lege enumeră atât căminele studențești cât și spațiile cu destinația de locuință pentru bunurile ce compun baza materială a învățământului de stat.
De asemenea, potrivit art. 166, alin.4 indice 3 din Legea nr.84/1995 republicată "înstrăinarea sau schimbarea destinației bunurilor din baza materială a învățământului fără avizul ministrului educației și cercetării constituie infracțiune și se pedepsește conform legii penale ", iar " actele de înstrăinare sau de schimbare a destinației bunurilor din baza materială a învățământului fără avizul conform al ministrului educației și cercetării sunt nule ".
Din aceste dispoziții legale a rezultat fără echivoc că imobilele ce fac parte din baza materială învățământului de stat au un regim juridic special și derogatoriu de la domeniul de reglementare al Legii nr.85/1992, fiind distincte de imobilele ce fac obiectul acestei legi, indiferent de fondurile din care au fost construite.
Rațiunea dispozițiilor art. 166 din Legea nr.84/1995 constă în asigurarea unui patrimoniu propriu al instituțiilor de învățământ, fiind de neconceput ca acestea să funcționeze în lipsa unei baze materiale, normă de justiție socială prevăzută de art. 7 din Legea nr.85/1992, republicată, neputând fi extinsă asupra bunurilor ce constituie baza materială învățământului de stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate.
O primă critică vizează împrejurarea că instanța în mod greșit a reținut că nu-i sunt aplicabile dispozițiile din Legea 85/1992, invocând probele din dosar.
În acest sens, recurentul arată că nu s-a dovedit că imobilul cămin studențesc are calitatea de construcție aferentă suprafețelor de teren prevăzute în anexa 2, așa cum prevede art. 5 din HG 123/1993, că au fost transferate terenurile împreună cu construcțiile și că nici transmițătorul și nici dobânditorul sunt unități prevăzute în HG 123/1993 și HG 47/1999.
De asemenea, recurentul mai arată că susținerea pârâtei este neadevărată în privința imposibilității înstrăinării studențesc, care constituie baza materială a Stațiunii Didactice " ", fiind lipsit de suport probatoriu.
Recurentul mai arată că locuința în litigiu se încadrează în prevederile art. 2 din Decretul Lege 61/1990 și că poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1 - 9.
Examinând motivele invocate de recurent, urmează să se constate că acestea nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, deoarece ele se referă la faptul că suportul probatoriu administrat în cauză și aprecierea probelor de către instanță sunt greșite și au dus la concluzia greșită că locuința aflată în litigiu nu poate face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 din HG 47/1999, care a modificat și completat HG 123/1993.
Examinând hotărârile atacate urmează să se constate că probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință transferul imobilului în litigiu de la universitate la Stațiunea Didactică " ", că aceasta face parte din patrimoniul acesteia din urmă, că a intrat sub incidența HG 123/1993, modificată și completată prin HG 47/1999, potrivit căruia locuințele de serviciu nu pot fi înstrăinate și nu pot fi ocupate de persoane care nu au calitatea de angajat al stațiunii didactice.
Imposibilitatea vânzării acestor locuințe este dată și de Legea Învățământului nr. 84/1995, care oferă instituțiilor de învățământ superior doar posibilitatea de a le închiria către terți spre folosință doar pe o perioadă limitată de timp, existând posibilitatea unui simplu transfer al unor asemenea locuințe numai cu aprobarea Ministrului Educației, fără plată, și numai în interes public, excluzând deci vânzarea acestora.
În consecință, recursul este neîntemeiat, în baza considerentelor expuse mai sus, urmând a fi respins potrivit art. 312 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 242 din data de 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 14968 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./23.09.2008
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
