Obligație de a face. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 73
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile nr. 166/A din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul,lipsă fiind recurentul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
Recurentul Gad epus la dosar prin Serviciul de Registratură o cerere prin care solicită a i se comunica precizări cu privire la excepția nulității recursului invocată din oficiu de către instanță și arată că se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță,din motive de sănătate,la cerere fiind anexate precizări ale recurentului și recomandări formulate de.
Avocat depune la dosar întâmpinare,cu duplicat, arătând că în conținutul întâmpinării a răspuns la excepția nulității recursului invocată din oficiu de către instanță.
Verificând motivele de recurs invocate de recurentul G,instanța constată că motivele se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,având în vedere capătul de cerere ce vizează cheltuielile de judecată.
Instanța constată că nu se impune comunicarea duplicatului întâmpinării și recurentului spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,solicită respingerea recursului formulat de și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vaslui și a sentinței pronunțată de Judecătoria Bârlad ca fiind legale și temeinice.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată,avocat apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut că apelantul G este în culpă și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea recursului,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și în recurs,depunând în acest sens chitanța reprezentând dovada onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 19 februarie 2008,precizată la 12 mai 2008 ( fila 31 dosar de fond ),reclamantul Gac hemat în judecată pârâtul Crucea ( ),solicitând a se dispune obligarea pârâtului să respecte legile în vigoare în activitatea de creștere a păsărilor de curte,porumbeilor,câinelui ciobănesc,respectarea regimului armelor și munițiilor și a montat un gard din material plastic,nociv pentru om și vegetație în mod abuziv; daune morale dacă se consideră că sănătatea i-a fost periclitată prin stres,sumă neprecizată ce va fi dată de Bătrâni din
Judecătoria Bârlad,prin sentința civilă nr. 1766 din 25 iunie 2008 a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere din acțiunea obligație de a face formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul privind renunțarea la creșterea păsărilor,porumbeilor,câinelui ciobănesc,respectarea programului de folosire a armelor,încălcarea și ignorarea legii privind respectarea distanțelor de plantare a copacilor față de gardul vecinilor.
Respinge capetele de cerere folosire substanțe chimice care au dus la uscarea copacilor,înlăturare plăci din material plastic și daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 254,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a constatat,urmare administrării probelor cu înscrisuri,cercetare locală,constatări ale Autorității de Sănătate Publică, că, ulterior învestirii instanței,pârâtul a asigurat păsărilor,în număr mic și animalelor proprietatea sa condiții de igienă corespunzătoare,curtea este pavată,bine întreținută,are apă curentă,capătul de cerere privind " oprirea creșterii " acestora fiind rămas fără obiect.
Instanța a reținut că la data de 2 octombrie 2007 pârâtului i s-a aplicat sancțiunea avertisment pentru folosirea armei de vânătoare în curte. Ulterior acestei date reclamantul nu a dovedit,anterior promovării acțiunii,că a folosit arma,capăt de cerere ce a rămas fără obiect.
Constată judecătoria că pomii fructiferi plantați lângă gardul despărțitor și brazii de la poartă nu încalcă cu crengile lor proprietatea reclamantului,capătul de cerere fiind respins ca lipsit de obiect.
Capetele de cerere prin care sunt solicitate daune morale și înlăturarea plăcilor din material plastic sunt respinse ca nedovedite,cu motivarea că vegetația din curtea reclamantului nu este afectată,locuința este amplasată la circa 20 de casa pârâtului,iar din fișa tehnică a produsului rezultă că plăcile de carboplak reprezintă construcții fonoizolatoare pentru agricultură,grădini,nefiind nocive pentru plante.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârât a fost admisă în parte,instanța reținând că defecțiunile semnalate de reclamant au fost remediate în timpul judecății,fiind aplicat art. 276 Cod procedură civilă.
Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 166/A/ din 05 noiembrie 2008 respinge apelul declarat de reclamant.
Instanța de apel a păstrat situația de fapt stabilită prin sentință,reținând că nu sunt întemeiate criticile formulate de reclamant privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată,ridicarea plăcilor de carboplak,montate pe rame cu sârmă ceea ce este dăunător pentru vegetație.
Astfel,constată tribunalul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a art. 276 Cod procedură civilă la baza obligației de acordare a cheltuielilor de judecată fiind culpa procesuală.
Tribunalul reține în considerentele deciziei atacate că și reclamantul se află în culpă,pentru respingerea capătului de cerere privind folosirea de substanțe chimice,înlăturarea plăcilor din plastic și daunele morale.
Pe fond,criticile formulate nu sunt întemeiate,din caracteristicile materialelor din care sunt confecționate plăcile rezultând că nu sunt nocive pentru vegetație,fiind doar elemente fonoizolatoare pentru agricultură.
În recursul declarat împotriva deciziei pronunțată de tribunal,reclamantul a invocat aplicarea greșită a legii;distanța minimă de plantare față de gardul vecinului prevăzută de Legea nr. 348/2003 nu a fost respectată.
În cursul procesului,susține recurentul,a cerut în scris să se solicite părerea unui specialist în creșterea și dezvoltarea plantelor,plăcile anticorosive sunt montate numai pe gardul vechi,în fața casei sale,înalte de 2,4,groase de 4 mm,la o distanță de 2,8 de fereastra casei sale,în culoare albastră.
Susține recurentul că vegetația este normală,fără placarea cu plăci anticorosive,iar " daunele " nu au fost solicitate pentru sine,ci pentru " ajutorarea unor bătrâni ",iar cheltuielile de judecată nu sunt datorate.
În susținerea recursului,reclamantul a atașat certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap emis pe numele G și certificatul " " privind produsul " " ce cuprinde instrucțiuni privind depozitarea,utilizarea și garanții ( certificate nr. 366; nr. 16; SM- nr. 04).
Analizând lucrările dosarului,Curtea constată că prin precizările la acțiune ( fila 31 dosar fond ) reclamantul a arătat că nu are de obiectat nimic cu privire la ceea ce a fost plantat înainte de apariția legii,indicată numai în motivele de recurs,acțiunea nefiind motivată în drept. Prin art. 9 Legea pomiculturii nr. 348/2003 stabilește distanțele pentru plantarea pomilor fructiferi din categoria pomi răzleți în grădini și curți,cu respectarea distanței față de limita proprietății vecinilor ( 2 de gard pentru pomii cu mică și 3 pomii cu talia mare ).
Pentru a se exercita controlul judiciar și a se stabili dacă dispozițiile citate,invocate ca motive de recurs sunt corect aplicate,trebuie raportate la situația de fapt dovedită în primă instanță și care nu s-a schimbat în instanța de apel. Sarcina probei revine reclamantului care face doar o referire generală, " înainte și după apariția legii ", la plantarea pomilor.
Prevederea în lege a distanței la care trebuie plantați pomii,critică formulată pentru prima dată în recurs,în speță,nu și ca motiv de apel nu constituie motiv de recurs în sensul art. 304 și art. 312 Cod procedură civilă pentru a se dispune modificarea hotărârii cu privire la acest capăt de cerere.
Curtea are în vedere dispozițiile art. 316 cu referire la art. 294 Cod procedură civilă care prevăd că în calea de atac a recursului nu se pot face alte cereri noi,respectiv invoca motive de recurs care nu au constituit obiectul judecății în apel.
Astfel reclamantul -recurent nu poate formula pentru prima dată,în recurs,trecând peste calea apelului,critici pe care nu le-a adresat instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat.
Instanța reține că potrivit actualei reglementări recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv și deci nu are loc o judecată în fond,ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.
Referitor la al doilea motiv de recurs,solicitarea părerii unui specialist,poate fi cerută de instanță numai prin administrarea probei cu expertiză în condițiile art. 201 Cod procedură civilă,în faza judecății în primă instanță sau apel,dacă este utilă,în condițiile legii,la cererea părții interesate.
În conformitate cu art. 305 Cod procedură civilă,în instanța de recurs nu se pot produce probe noi,cu excepția înscrisurilor,pe care recurentul a administrat-o prin depunerea fișei tehnice a produsului marca ( fila 44 dosar fond ).
Astfel,produsul este garantat 10 ani,plăcile de " " sunt protejate de efectele nocive ale razelor UV și expuse în condițiile atmosferice moderate ale Europei nu vor suferi schimbări semnificative ale indicelui de îngălbenire sau ale proprietății mecanice.
Faptul că depozitarea în aer liber impune anumite condiții între care și ferirea de contactul direct cu razele solare și cu ploaie ( risc de condensare ) nu înseamnă că sunt nocive pentru vegetație în sensul celor susținute de reclamant prin cererea de chemare în judecată și motivele de recurs.
Curtea are în vedere fișa tehnică a plăcilor ( fila 44 dosar fond ) ce au ca utilizări construcții pentru agricultură,grădini,ce prezintă o bună izolare fonică,fără impact negativ asupra mediului,produsul fiind achiziționat de pârâtul - intimat la data de 20 februarie 2008,conform facturii fiscale ( fila 43 dosar fond ) înlăuntrul termenului de garanție.
pe care recurentul dorea să o dea " daunelor morale " nu constituie un motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă. Recursul este cale extraordinară de atac în care modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate.
Motivul de recurs prin care sunt aduse critici privind acordarea cheltuielilor de judecată nu este întemeiat.
Curtea are în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă care prevăd obligația părții care cade în pretenții,în sensul de parte căreia i s-a respins cererea de chemare în judecată,de a plăti cheltuielile de judecată celeilalte părți,respectiv pârâtul.
Din dispozitivul sentinței rezultă că toate capetele de cerere au fost respinse,soluție păstrată în apel,în consecință cel căzut în pretenții este reclamantul. Reținând instanțele că pârâtul-intimat în faza judecății în primă instanță,ulterior chemării în judecată,a punerii în întârziere a îndeplinit în parte obligațiile în capetele de cerere respinse pentru lipsă de obiect,i-a acordat numai o parte din cuantumul cheltuielilor de judecată cerute.
În consecință,instanțele au aplicat corect dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă.
În recurs pârâtul - intimat a cerut obligarea recurentului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală,onorariu de avocat dovedit prin chitanță depusă la dosar.
Pentru considerentele expuse,în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curtea respinge recursul ca nefondat.
Cererea de cheltuieli de judecată în recurs formulată de intimat este întemeiată și dovedită,urmând a fi admisă conform art. 274 Cod procedură civilă,prin respingerea recursului recurentul fiind partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 166/A din 05 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Februarie 2009.
Președinte, - | Judecător, | Judecător, |
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exemplare /17 Martie 2009
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Viorica Olariu, Cristiana
