Obligație de a face. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 771/2009
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte Curtea de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect obligație de a face, împotriva sentinței civile nr.1528/LM/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât SPITALUL JUDEȚEAN
Față de actele și lucrările dosarului, și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
În deliberare constată că prin cererea înregistrată la ribunalul Hunedoara în dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Spitalul Județean D solicitând obligarea acestuia la eliberarea unei adeverințe pentru anii 1967-1968 din care să rezulte veniturile încasate de acesta la cabinetul de stomatologie cu plată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1197 Cod civil, referitoare la începutul de dovadă scrisă.
Prin întâmpinare (filele 5-6) pârâtul Spitalul Județean de Urgență Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de dispozițiile nr. 184/1964 și Ordinul nr. 719/1963, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A susținut în acest sens că activitatea prestată peste norma de bază avută de către reclamant în cadrul unei unități speciale cu plată excede responsabilității pârâtului.
A mai arătat că în arhivă nu există documente sau evidențe financiar-contabile predate de unități speciale cu plată ( în speță cabinete stomatologice cu plată) pe care pârâta să le verifice și să confirme veniturile realizate de reclamant în perioada 1967-1968.
Prin sentința civilă nr. 1528/LM/11.11.2008 pronunțată în cauză Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Spitalul Județean de Urgență D este succesorul fostului Spital D - persoană juridică în cadrul căreia a funcționat cabinetul cu plată, considerent pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
Pe fondul cauzei, a reținut că reclamantul solicită obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe cu veniturile încasate de acesta la cabinetul stomatologic cu plată, în perioada 1967-1968, pentru servicii medicale prestate în afara normei sale de bază.
Potrivit instrucțiunilor privind aplicarea nr. 184/1963m privind repartizarea veniturilor policlinicilor speciale, serviciilor și cabinetelor speciale cu plată, aprobate prin ordinul nr. 719/1963,în vigoare la acea dată, unitățile speciale cu plată funcționau ca policlinici independente sau ca servicii și cabinete speciale cu plată în cadrul policlinicilor teritoriale sau spitalelor, cu o structură organizatorică proprie.
Totodată,personalul medical care lucra în unitățile speciale cu plată avea încheiat un contract specificat în anexe, iar programul de lucru în policlinicile speciale, serviciile și cabinetele speciale cu plată se efectua numai în afara orelor de program, de la funcția de bază a medicilor respectivi.
În Spitalul D funcționau în cadrul unui sistem centralizat, dar ca și compartimente distincte: spitalul propriu-zis, policlinica teritorială, unitățile speciale cu plată și direcția sanitară.
Reclamantul a fost angajat al pârâtei însă activitatea desfășurată de acesta peste norma de bază avută la pârâtă excede responsabilităților acesteia, de vreme ce aceasta nu a preluat nici o evidență în arhiva sa, cu privire la activitatea desfășurată de reclamant în cadrul cabinetului stomatologic cu plată în afara contractului individual de muncă.
Câtă vreme chitanțele aferente perioadei 1967-1968 prin care se dovedește plata pentru consultații și alte prestații acordate, care sunt în cuantumul legal prevăzut de instrucțiunile nr. 1005/1958 - Instrucțiunile de aplicare a Decretului nr. 246/1958, nu sunt în posesia pârâtului, acesta este în imposibilitate de a atesta cuantumul veniturilor realizate de petent în cabinetul cu plată cât și plata contribuției de asigurări sociale aferente ( fila 24).
În lipsa documentației justificative, pârâtul nu poate fi obligat să elibereze o adeverință pentru care nu are nici o acoperire, adeverință solicitată de petent tocmai în vederea valorificării la recalcularea drepturilor de pensie.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, adeverința solicitată a fost prestată în afara raporturilor de muncă ce derivă din derularea contractului individual de muncă existent între părți, mai precis între reclamant și fostul Spital D. Chitanțele depuse în copie de petent, acoperă o perioadă de aproximativ două luni, din cei doi ani pretinși, astfel că în lipsa altor dovezi nu pot fi primite ca început de dovadă scrisă, care să justifice în sine admiterea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 10 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive, a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că a fost acoperită doar o perioadă de două luni din cei doi ani pretinși 1967 - 1968, cu chitanțele depuse întrucât la dosar sunt chitanțe din lunile octombrie, noiembrie, decembrie 1967 și din lunile ianuarie, februarie 1968.
Privitor la absența documentelor motivată de instanță a făcut trimitere la OU nr. 4/3.02.2005 anexa 5, cap.2.
A precizat că în cazul său perioada de 5 luni din 1967 și 1968 lucrată în cabinet cu plată nu este trecută în cartea de muncă.
Având în vedere că nu poate primi o adeverință de la angajator, respectiv de la succesorul fostului Spital D, în baza chitanțelor depuse la dosar dorește să i se elibereze un înscris din partea Spitalului Județean H și înscrierea în cartea de muncă a perioadei de cinci luni lucrată în anii 1967 - 1968 pentru a- putea fi recalculat punctul mediu anual de pensie după câștigul salarial mediu anual.
Prin întâmpinare, pârâtul Spitalului Județean de Urgență Has olicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului întrucât soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
A precizat că în cadrul Spitalului D funcționau într-un sistem centralizat, dar ca și compartimente distincte - spitalul propriu - zis, policlinica teritorială, unitățile speciale cu plată și direcția sanitară - cu atribuții de îndrumare, coordonare și control asupra activității unităților de asistență medico - sanitară.
Într-adevăr, reclamantul a fost angajatul spitalului, dar activitatea prestată peste norma avută în unitatea pârâtă, respectiv activitatea prestată în cadrul unei unități speciale cu plată excede responsabilității pârâtei intimate, deoarece avea încheiat un contract distinct cu policlinica specială cu plată, semnat de reprezentanții săi legali, alții decât cei ai unității spitalicești. Prin urmare, în mod greșit apreciază recurentul că ar fi aplicabile prevederile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor sociale de stat, în sensul că activitatea prestată în cadrul cabinetului special cu plată de stomatologie, s-ar încadra ca " spor pentru lucrul sistematic pentru programul normal."
Așa cum de altfel și reclamantul cunoaște, în arhiva unității pârâte nu a existat și nu există nici un act, document sau evidențe financiar - contabile predate, ce aparțin acestor unități speciale de plată.
În consecință, unitatea pârâtă nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe și nici nu poate fi obligată la înscrierea în cartea de muncă a perioadei reclamate de recurent, deoarece în cazul de față nu are calitatea de angajator și nici nu deține în custodie arhiva policlinicii cu plată.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că în perioada 1967-1968, erau în vigoare Instrucțiunilor privind aplicarea nr. 184/1963, aprobate prin ordinul nr. 719/1963, potrivit cărora unitățile speciale cu plată funcționau ca policlinici independente sau ca servicii și cabinete speciale cu plată în cadrul policlinicilor teritoriale sau spitalelor, cu o structură organizatorică proprie, lit. A pct. 5 - 6.
Conform, lit. A pct. 33 din Instrucțiuni, policlinica specială cu plată ca unitate independentă avea plan de cheltuieli bugetare și plan de venituri și cheltuieli din mijloace speciale extrabugetare și organ de contabilitate propriu.
Personalul medical care lucra în unitățile speciale cu plată avea încheiat un contract conform modelului prevăzut în anexă, lit. A pct. 9 din Instrucțiuni, cu Policlinica specială cu plată, iar programul de lucru în policlinicile speciale, serviciile și cabinetele speciale cu plată se efectua numai în afara orelor de program, de la funcția de bază a medicilor respectivi, lit. A pct. 15 din Instrucțiuni.
La veniturile realizate de personalul din aceste unități se aplica impozitul pe salariu, fără a se cumula cu salariul de la funcția de bază, lit. A pct. 31.
Raportat la aceste dispoziții, veniturile realizate din munca prestată în policlinicile speciale, serviciile și cabinetele speciale cu plată nu pot fi considerate ca spor pentru lucrul sistematic peste programul de lucru, întrucât munca nu a fost prestată în baza aceluiași contract de muncă ci a unui contract de muncă distinct, încheiat cu un alt angajator.
Într-adevăr la dosarul de fond au fost depuse chitanțe pentru consultații din lunile octombrie, noiembrie, decembrie 1967 și ianuarie, februarie 1968 însă poartă antetul Spitalului D nu a cabinetului cu plată stomatologic.
În plus, pe lângă faptul că pârâtul intimat nu are calitatea de angajator al recurentului pentru activitatea prestată în cabinetul cu plată stomatologic, pentru a putea fi obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate, conform art. 34 al. 5 Codul muncii,nu s-a făcut dovada că Spitalul Județean de Urgență D are calitatea de succesor al respectivului cabinet sau custode al arhivei ce a aparținut acestuia, astfel că nu poate fi obligat să atesta cuantumul veniturilor realizate de petent în cabinetul cu plată și plata contribuției de asigurări sociale aferente ( fila 24) nici într-o astfel de calitate.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat și va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
(continuare decizie civilă nr.771/2009)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1528/LM/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Ana Doriani - - |
Grefier, - - |
Red.AP
Tehnored.DS/2 ex
Jud.
Președinte:Adriana PetrașcuJudecători:Adriana Petrașcu, Manuela Stoica, Ana Doriani
