Obligație de a face. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.777/2009

Ședința publică din 18 iunie 2009

PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor

- - - JUDECĂTOR 3: Vesa

- -judecător

- - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1130/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent,lipsă fiind pârâta intimată -. SRL

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de amânare formulată de pârâta intimată în vederea angajării unui apărător.

Reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește cererea de amânare formulată de pârâta intimată.

Instanța deliberând respinge cererea de amânare formulată de pârâta intimată întrucât la termenul anterior a fost formulată o tot pentru apărător,obligație ce trebuia să și-o îndeplinească până la acest termen.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, anularea sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată de la instanța de fond.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta S, a fost chemat în judecată G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la suportarea costurilor de reparație neacoperite de societatea de asigurare, respectiv suma de 15.173,21 lei și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că în data de 14.01.2006 pârâtul se deplasa cu autocarul aparținând reclamantei pe raza Municipiului B și, datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum, respectiv polei pe carosabil, a derapat acorșând un stâlp se iluminat de pe marginea drumului. Prin această faptă contestatorul a încălcat prev.art.29 alin.12 și alin.13 cap.5 din Regulamentul Intern al societății care arată că distrugerea sau degradarea culpabilă a bunurilor de orice fel ale societății constituie abatere gravă și atrage desfacerea disciplinară a contractului de muncă. În alin.13 din același articol se precizează că, constituie abatere gravă și distrugerea parțială sau integrală a autovehiculului încredințat, într-un accident de circulație produs din culpa angajatului ca urmare a nerespectării normelor rutiere în traficul intern și internațional.

În urma avarierii autovehiculului prin referatul nr.3464/17.01.2006 s-a dispus ca suportarea costurilor neacoperite de societatea de asigurare. să revină în sarcina conducătorului auto care se face vinovat de producerea accidentului.

În urma reparației autovehiculului - s-a întocmit în baza bonurilor de consum, devizul de reparație nr. 1.2.1055/08.02.2006 având o valoare totală de 69.478,23 lei.

Pentru că societatea de asigurări acoperă doar parțial costurile reparației iar 20 %din acestea cad în sarcina persoanei vinovate de producerea accidentului reclamanta a promovat acțiunea pentru suma de 15.173,21 lei.

În drept se invocă disp. art.270 C,muncii și art.29 din Regulamentul Intern al societății reclamante.

În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar Contractul individual de muncă, procesul verbal de constatare a accidentului, devizul de reparație, factură de plată a reparațiilor, referat al inspectorului cu siguranța circulației dovada înregistrării debitului în contabilitatea societății reclamante.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei motivat de următoarele;

Pârâtul a fost angajat al societății reclamante iar în urma avarierii autovehiculului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, decizie pe care a atacat-o în instanță și care a fost anulată dispunându-se reîncadrarea sa.

Pârâtul consideră că nu are nici o vină în producerea incidentului, că totul s-a petrecut din cauza condițiilor meteo nefavorabile, și că nu-i poate fi reținută vreo vină care să antreneze răspunderea juridică, fapt care ar presupune o manifestare de voință exteriorizată printr-o faptă ilicită.

Precizează că la data promovării în acțiunii în pretenții nu mai era angajatul reclamantei.

În drept sunt invocate disp. art.115 pr.civ.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare au fost depuse la dosar înscrisuri, s-a solicitat audierea de martori și expertiză de specialitate.

Prin sentința civilă nr.1130/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 11.998 lei cu titlu despăgubiri și suma de 3.700 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a găsit fondată acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și a admis-o în consecință, în considerarea următoarelor:

Pârâtul Gaf ost angajatul reclamantei și i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în urma evenimentului rutier din data de 14.01.2006.

În accident s-a produs avarierea autocarului iar diagrama tahograf depusă la dosar este concludentă pentru a se reține că pârâtul nu a adaptat viteza la condițiile de drum, încălcând normele circulației rutiere și sarcinile de serviciu prevăzute în postului.

Reparațiile la autocar au fost efectuate de reclamantă, așa cum rezultă din documentația depusă la dosar.

Pârâtul a contestat costul reparațiilor iar din verificările efectuate potrivit raportului de expertiză tehnică auto rezultă că prin avarierea autocarului s-a produs un prejudiciu de 59.996,84 lei. Prejudiciul înregistrat de către societate este doar parțial acoperit de către -. SA în calitate de asigurator, întrucât prin contractul de asigurare facultativă CASCO se aplică o franciză de 20 %din cuantumul despăgubirii. Astfel, pentru suma ce reprezintă 20 % din prejudiciu cauzat prin avarierea autocarului, respectiv 11.998 lei s-a solicitat obligarea la plată a persoanei vinovate de producerea accidentului, pârâtul

Apărarea pârâtului prin care se invocă condițiile vitrege, adică existența poleiului pe carosabil, împrejurarea expusă ca o situație de forță majoră ce exonerează de răspundere, nu poate fi primită întrucât: forța majoră reprezintă o situație de fapt imprevizibilă având caracter extraordinar, fiind date ca exemple în literatura de specialitate cutremurele, exploziile, războaiele, etc, este un fenomen exterior, imprevizibil și nebiruit, iar existența poleiului pe carosabil, cu o minimă diligență din partea conducătorului auto putea fi prevăzută. Normele rutiere impun obligarea adaptării vitezei la condițiile de drum.

În consecință, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a conducătorului auto prev. de art.270 pr.civ. instanța va admite acțiunea așa cum a fost precizată.

În baza art.274 pr.civ. pârâtul aflat în culpă procesuală va suporta și cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii societății reclamante.

În expunerea de motive arată că prima instanță nu a analizat toate probele dosarului,însușindu-și concluziile depuse de reclamantă.

Astfel,deși a făcut obiecțiuni la cel de-al doilea raport de expertiză, în sensul că reclamanta nu a pus la dispoziția experților autocarul în cauză a se constata faptic dacă piesele de schimb din devizul întocmit au fost montate în realitate pe acesta, instanța de fond a trecut cu ușurință peste acest fapt și a admis acțiunea.

De asemenea, societatea reclamantă nu a pus la dispoziția experților dosarul de daune întocmit în cauză de - carpatica Asigurări, astfel încât este nefondată concluzia potrivit căreia pârâtul trebuie să plătească 20% din cuantumul despăgubirilor. În această situație suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubiri este superioară sumei cu care a fost achiziționat autocarul și nu a fost diminuată cu 20%.

Recurentul apreciază că prima expertiză, însușită de altfel de către expertul consultant al reclamantei, a fost întocmită în mod corect, în timp ce în cea de-a doua expertiză au fost trecute nelegal piese și subansamble în valoare de 14.991 și care nu au legătură cu accidentul în discuție.

Recurentul mai arată că instanța de fond a invocat decizia 372/R-CM pronunțată de către Curtea de Apel Pitești prin care a fost anulată decizia de desfacere a contractului său de muncă și a reținut că nu are culpă exclusivă în producerea accidentului, avarierea autocarului producându-se din cauza condițiilor meteo.

Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, potrivit prevederilor art-.304 pr.civilă, Curtea reține următoarele.

Pârâtul Gaf ost angajatul societății reclamante - SRL S în calitate de conducător auto. Urmare a evenimentului rutier din 14.01.2006, pârâtului i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

Deși pârâtul a învederat instanței de fond faptul că a atacat în instanță decizia de desfacere a contractului individual de muncă, contestația fiindu-i admisă cu consecința anulării deciziei și reîncadrarea pe funcția deținută anterior, apreciindu-se că nu are culpă în producerea accidentului, prima instanță nu a solicitat dovezi în acest sens și nu a analizat această susținere.

În lipsa acestei dovezi, instanța a tras concluzia, bazată exclusiv de diagrama tahograf depusă la dosar,că pârâtul nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a înlăturat susținerile acestuia în sensul că accidentul s-ar fi datorat condițiilor vitrege de circulație.

Pentru a constat dacă în cauză sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului, conform prevederilor art.270 cod pr.civ. prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice. Expertul, însărcinat cu efectuarea expertizei a făcut dovada eforturilor depuse pentru obține de la societatea reclamantă documentele necesare pentru întocmirea raportului, precum și a dosarului de daune nr.6005/2006 întocmit de - Asigurări, eforturi soldate cu eșec, prima instanță a cerut pârâtei să se conformeze (fila 95) în caz contrar urmând a fi sancționată conform art.108 alin.2 lit d co dpr.civ. dar deși expertul i-a furnizat suficiente argumente,nu a materializat sancțiunea.

În schimb, cu destulă ușurință și fără a analiza cauzele, instanța a apreciat că expertul tergiversează întocmirea raportului de expertiză, procedând la amendarea sa în două împrejurări cu suma de câte 300 lei (la termenele din 20.03. și 3.04.2008).

După ce raportul de expertiză tehnică a fost depus la dosar și studiat de părți,cu multă promptitudine instanța a admis,la termenul din 22 mai 2008 cererea reclamantei și a încuviințat efectuarea unei contraexpertize în cauză, fără a argumenta necesitatea acestui fapt.

Conform noului raport de expertiză tehnică rezultă că cei trei experți nu au avut în vedere autocarul implicat în accident, ci un autocar de aceiași marcă și același tip pentru documentare cu privire la avarii (fila 274).

Pârâtul a formulat obiecțiuni la acest raport (filele 283 - 284)încuviințate de instanță la termenul din 31.10.2008.Răspunsurile experților la ceste obiecțiuni (fula 290) sunt practic nemotivate, situație peste care prima instanță a trecut cu ușurință, procedând la judecarea cauzei.

Ori, în condițiile în care nu autocarul angajat în accident a fost supus verificărilor experților iar dosarul de daune nu a fost consultat nici de experți și nici de instanță, în mod gratuit instanța de fond a acceptat cuantumul prejudiciului pretins de reclamantă și faptul că societatea de asigurări a achitat 80% din valoarea acestuia, franciza în cuantum de 20% urmând a fi suportată de către pârât.

Față de această împrejurare sunt incidente prevederile Deciziei nr.21/12 iunie 2006 pronunțată de în dosar nr.9/2006, raportate la art.312 pct.5 teza 1 cod pr.civ.situație în care Curtea va admite recursul declarat de către pârât,va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Cu ocazia rejudecări cauzei,instanța de fond va analiza și se va pronunța cu privire la toate susținerile pârâtului recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1130/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.06. 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - CO -

-semnează președintele-

Curții de Apel

Grefier,

-

Red.CV

Tehnored.TM/ 2 ex

Jud.

Președinte:Mureșan Monica Maria
Judecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Alba Iulia