Obligație de a face. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 787/
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 383 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T și Instituția Prefectului Județului T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâții intimați consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, deoarece din motive de sănătate nu se poate deplasa la instanță.
Pârâții intimați au depus prin registratura instanței întâmpinare la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța procedează la soluționarea cauzei și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă pentru acest termen de judecată la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.110/09.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins actiunea formulată de reclamanta, in contradictoriu cu parații Consiliul Local al Municipiului T, Primaria Municipiului T si Institutia Prefectului Judetului
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25.09.1996, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 21/R incheiat T, reclamanta a cumparat, in temeiul Legii nr 112/1995, pentru pretul de 10.790.036 lei ROL, locuinta situata in loc. T,-,. 2, jud. T, compusa din 2 camere, baie, camara alimente si bucătărie.
Dreptul de proprietate astfel dobandit de titulara actiunii a fost intabulat sub B1 in Cartea funciara nr. -
Prin cererile datate 27.06.2007 aceasta s-a adresat atat Consiliului Local al Municipiului T, cat si Institutiei Prefectului Judetului T, solicitand sa i se elibereze actele necesare in vederea intabularii in evidentele de publicitate imobiliară a dreptului sau de proprietate si asupra terenului in suprafața de 123,48 mp, aferent apartamentului achiziționat de la stat, reclamanta aratand ca, in baza legii, este titulara de drept a terenului.
Prin cererea introductiva reclamanta a susținut ca este indreptatita sa i se atribuie in proprietate suprafața de 123,48 mp in temeiul art. 32 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare, si ca a introdus actiunea de fata ca urmare a refuzului institutiilor chemate in judecata de a-i rezolva in acest sens situatia.
Judecătoria a respins acțiunea civila reținând n conformitate cu alin. 2 si alin. 6 ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicata, terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintei, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructii, atribuirea in proprietate a terenurilor facandu-se prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, realizata pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Așadar, paratului Consiliul Local al Municipiului T nu ii revine nici o atribuție in legătura cu atribuirea terenurilor in proprietate conform prevederilor legale amintite mai sus, astfel incat este neintemeiata cererea reclamantei formulata in contradictoriu cu acesta.
Pe de alta parte, in situatia terenurilor aferente apartamentelor cumparate de chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995 nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, republicata, pe care reclamanta isi fundamenteaza actiunea.
Astfel, art. 21 din Legea nr. 112/1995 prevede ca o data cu dobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobandeste si dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, asa cum au fost determinate la data trecerii in proprietatea statului.
In acelasi sens sunt si prevederile art. 33 din nr.HG 11/1997 care modifica si completeaza Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin nr.HG 20/1996, conform cărora, in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. ultim din lege, respectiv Legea nr. 112/1995.
In art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 se prevede ca suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, raman in proprietatea statului.
Dupa cum rezulta din dispozitiile legale enuntate cumparatorii constructiilor devin, in virtutea legii, proprietari ai terenurilor aferente acestora, diferenta ramanand in proprietatea Statului
Daca nr.HG 20/1996 dispunea ca atribuirea terenului dobandit de chiriasi o data cu constructia cumparata in baza Legii nr. 112/1995 se face prin decizia prefecturii la propunerea primariilor, pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor (art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), potrivit art. 37 din nr.HG 20/1996, republicata in baza nr.HG 11/1997, dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei cumparate se dobandeste de drept de catre chirias, in virtutea legii.
Avand in vedere cele mai sus expuse, nici paratelor Institutia Prefectului Judetului T si Primariei Municipiului T nu le revin atributii de determinare a limitelor materiale si juridice a terenului aferent apartamentului nr. 2 al reclamantei.
Pentru considerentele de fapt si de drept retinute mai sus, instanta de fond a găsit neintemeiata actiunea promovata de reclamanta si, drept consecintă a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr. 110/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.02.2008, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare, arată că în baza prevederilor din Legea nr. 112/1995 și a Normelor Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin HG nr. 20/1996, modificată prin HG nr. 11/1997, o dată cu atribuirea proprietății asupra imobilului și anexelor construcție, trebuia să i se atribuie proprietatea și asupra terenului aferent, ca proprietari de drept. Or, acest teren a rămas intabulat în proprietatea Statului Român în mod nelegal.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin HG nr. 20/1996, modificată prin HG nr. 11/1997, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 aliniatul ultim de lege". Cu alte cuvinte, chiriașii cumpărători ai locuinței dobândesc în puterea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
Pe de altă parte, Legea nr.112/1995, la art. 21 prevede că "odată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate și aferente altor construcții și dotări edilitare realizate cu aprobări legale, după această dată".
Reclamanta a arătat că Legea nr. 112/1995, care este o lege specială, nu prevede o procedură derogatorie de la dreptul comun, pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent și stabilirea limitelor juridice și materiale ale noțiunii de teren aferent. Prin urmare, în lipsa unor asemenea prevederi în legea specială, se aplică dispozițiile dreptului comun în materia fondului funciar, respectiv dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. nr. 18/1991, republicată, care definesc noțiunea de "teren aferent".
Reclamanta a arătat că, în cartea funciară nr. 4410 nr.top. 7028 T, este descris imobilul astfel:"Casa de locuit și curte în- ( fostă ) și încă o casă parter și etaj în suprafață de 686 mp". Drept urmare, terenul reprezintă exclusiv și individualizat "teren aferent casei" și se încadrează în totalitate în prevederile art. 37 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Pe de altă parte, s-a arătat că a parcurs și îndeplinit toate procedurile pe calea administrativă. Astfel, s-a adresat cu documentele legale necesare în vederea soluționării problemei, Consiliului Local al Municipiului T, Primăriei T și Instituției Prefectului, instituții competente conform legii a soluționa cererea, dar nici una dintre acestea nu a soluționat pricina, comunicându-i-se răspunsuri evazive și negative.
Reclamanta a solicitat să se constate că prima instanța nu a soluționat pe fond cererea, nu a rezolvat obiectul cererii că pârâții refuza să elibereze actele legale și necesare în vederea intabulării proprietății asupra terenului, că determinat limitele juridice privind terenul aferent, sens în care a invocat ca temei legal Legea nr. 112/1995 și în nici un caz Legea nr. 18/1991.
Reclamanta, a arătat că instanța de fond s-a pronunțat în respingerea acțiunii invocând alt temei juridic ( Legea nr. 18/1991) în loc să se refere la temeiul juridic invocat, respectiv Legea nr. 112/1995 și Normele Metodologice de aplicare a legii, drept urmare a pronunțat o hotărâre greșită și în contradicție cu legea și că instanța de fond nu a cerut în soluționarea cererii și opinia pârâtei Instituția Prefectului și nu a insistat în repetarea citării acesteia.
În drept, apelul s-a întemeiat pe disp. art. 282, art. 295 alin.1 și 2, și art. 296 din proc.civ. Legea nr. 112/1995, art. 21 coroborat cu art. 37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr. 20/1996, modificată prin HG nr. 11/1997, dispozițiile Constituției României, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, netemeinic și nelegal.
S-a susținut că terenul aferent imobilului a rămas în proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vânzare - cumpărare referindu-se exclusiv la clădire, că au fost respectate toate condițiile ce se referă la vânzarea locuințelor către chiriași, că vânzarea a privit doar imobilul construcție, pentru că art. 9 din Legea nr. 112/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Pârâții au considerat că acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă, atâta vreme cât nu s-a uzat de procedura administrativă - procedură specială care demarează cu depunerea unei cereri de către persoana îndreptățită la sediul pârâtei ( organul administrativ competent) prin care să se solicite intrarea în proprietate asupra terenului aferent imobilului construcție ce a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, procedura specială fiind reglementată de Legea nr. 18/1991 republicată.
Textul interpretativ circumscris art.37 al Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 prevede faptul că "În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate de dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege".
Au fost invocate dispozițiile cuprinse în art. 9, 21 și 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a legii speciale, din care rezultă doar vocația dobânditorilor de construcții de a deveni proprietari ai terenurilor aferente.
Prin decizia civilă nr. 383 din 14.05.2008 Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta - apelantă, împotriva sentinței civile nr. 110/09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T cu sediul în B-dul - nr. 1, județ T și Instituția Prefectului județului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 9, 21, 26 alin. ultim din legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 rezultă că reclamanta apelantă, proprietar al construcției înscrise în CF nr. 4410 T în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat cu SC SA T nr. 21/R/25.09.1996, are vocație la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent.
Nici una dintre dispozițiile menționate nu conține referirea la dobândirea "de drept" a proprietății, lucru firesc, dacă se are în vedere faptul că Statul nu datorează chiriașilor măsuri de reparare a actelor abuzive comise în perioada 1945-1989, așa cum se întâmplă în cazul foștilor proprietari deposedați. Dacă s-ar admite că transmiterea dreptului de proprietate se realizează în mod gratuit, Statul Român ar fi pus în situația de a plăti de două ori pentru același bun: fostului proprietar, în mod justificat, în baza Legii nr. 10/2001 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și chiriașului proprietar al locuinței cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, în mod nejustificat, care ar dobândi un drept în mod gratuit.
Art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu prevede nici în mod direct, nici în mod indirect, faptul că dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent s-ar realiza ope legis.
S-a reținut că art. 36 din Legea nr.18/1991 nu este aplicabil. În caz contrar, s-ar ajunge ca două părți ale unui imobil, întregul, să fie guvernate de reguli juridice diferite, respectiv o parte supusă Legii nr. 112/1995, iar cealaltă, Legii nr. 18/1991, care reglementează situația juridică a unei categorii distincte de terenuri. Acesta este și motivul pentru care art. 33 din Normele metologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 a fost înlăturat. De asemenea, dispoziția menționată -art. 36, nu poate fi aplicată prin analogie.
Față de argumentele expuse, a rezultat faptul că instituțiile pârâte chemate în judecată nu au atribuții pentru atribuirea în mod gratuit a terenului aferent, o astfel de procedură nefiind prevăzută de nici unul dintre temeiurile de drept invocate de reclamanta apelantă, ci doar în cazul solicitării acesteia de a cumpăra terenul aferent construcției dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
Criticile privind nesoluționarea acțiunii pe fond sau schimbarea temeiului juridic invocat nu au fost reținute, întrucât prima instanță a analizat toate temeiurile juridice invocate, din Legea nr.18/1991 și Legea nr. 112/1995. Prin prisma acestor considerente, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 383 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri iar în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că la data de 25.09.1996, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 21/R încheiat T, reclamanta a cumparat in temeiul Legii nr 112/1995, cu prețul de 10.790.036 lei ROL, locuinta situata in loc. T,-,. 2, jud. T, compusa din 2 camere, baie, camara alimente si bucătărie, dreptul de proprietate astfel dobandit fiind intabulat sub B1 in Cartea funciara nr. -
La 27.06.2007 reclamanta s-a adresat atat Consiliului Local al Municipiului T, cat si Institutiei Prefectului Judetului T, solicitand sa i se elibereze actele necesare in vederea intabularii in evidentele de publicitate imobiliară a dreptului sau de proprietate si asupra terenului in suprafața de 123,48 mp, aferent apartamentului achiziționat de la stat, reclamanta considerând că, in baza legii, este proprietara de drept a terenului.
După ce a făcut un istoric al cauzei enunțând motivarea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara susținut că nici decizia civilă nr. 383/ 2008 nu este legală fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7,8,și 9 Cod pr.civilă.
Cu privire la pct.7 din art. 304 Cod pr.civilă, recurenta invederează faptul că tribunalul practic nu și-a motivat hotărârea motivele sunt pline de confuzii de interpretare a actelor normative, mai mult hotărârea nu soluționează fondul acțiunii.
Cu privire la prevederile pct. 8 al art. 304 Cod pr.civilă care se referă la faptul că instanța dă o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, reclamanta recurentă susține că ambele instanțe au intepretat vadit eronat actului juridic în sensul că deși acțiunea a avut ca obiect obligația de a face, iar ca temei juridic a invocat dispozițiile cuprinse în art. 18 și 21 din Legea nr. 112 /1995, precum și art. 23 alin.2 și art. 36 alin 1și 2 din Legea 18/1991, instanța a soluționat cauza schimbând înțelesul și natura acțiunii.
O ultimă critică adusă hotărârii se referă la faptul că soluția dată de instanța de apel este lipsită de temei legal fiind incidente dispozițiile cuprinse în 304 pct.9 Cod pr.civilă.
În acest sens reclamanta susține că au fost aplicate greșit prevederile Legii 112/1995, ale art. 261 alin 1 pct. 5 și art. 264 alin1 Cod.pr.civilă.
În concluzie se solicită admiterea recursului pentru motivele arătate.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm.Cod pr.civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt este următoarea: la data de 25.09.1996, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 21/R incheiat T, reclamanta a cumparat, in temeiul Legii nr. 112/1995, cu prețul de 10.790.036 lei ROL, locuința situata in loc. T,-,. 2, jud. T, compusa din 2 camere, baie, camara alimente si bucătărie și s- intabulat ca proprietară a apartamentului sub B1 in Cartea Funciara nr. -
Reclamanta consideră că este indreptatita sa i se atribuie in proprietate și terenul în suprafață de 123,48 mp in temeiul art. 32 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare.
Soluția pronunțată de cele două instanțe, de respingere a acțiunii, respectiv respingere a apelului sunt legale în raport de dispozițiile cuprinse în art. art. 36 din Legea nr.18/1991, republicata, text potrivit căruia terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintei, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructii, atribuirea in proprietate a terenurilor facandu-se prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, realizata pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În mod corect s-a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 21/1996 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate doar asupra imobilului construcție adică asupra apartamentului nr.2 situat în T-, jud. T, compus din 2 camere, baie, cămara alimente si bucătărie, în temeiul Legii nr. 112/1995, lege specială care se referă doar la imobilele cu destinație de locuință nicidecum la terenul aferent acestora.
Art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede ca suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, rămân in proprietatea statului.
De altfel în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia 215 din 16.01.2008 care a statuat că "transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii.
Cadrul normativ doar permite ca, o data cu imobilul - construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului de proprietate urmând a se realiza doar prin perfectarea contractului de vânzare - cumpărare a terenului".
Criticile privind nesoluționarea acțiunii pe fond sau schimbarea temeiului juridic invocat, precum și cele referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale, fapt ce ar atrage incidența dispozițiilor art.304 pct. 7,8 și 9, vor fi înlăturate întrucât acțiunea nu poate fi admisă în modalitatea în care a fost formulată, potrivit considerentelor de mai sus, iar atât instanța de apel cât și prima instanță au analizat toate temeiurile juridice invocate, cuprinse atât în Legea nr. 18/1991 cât și în Legea nr. 112/1995.
Stabilind că recursul este nefondat Curtea, pentru cele ce preced, urmează sa îl respingă conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 383 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 30.09.2008
Thred. NF/ 30.09.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș -
Președinte, Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
