Obligație de a face. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.787
Ședința publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B - PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 178/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, UNIUNEA JUDEȚEANĂ FRĂȚIA- FILIALA B, cu sediul în B,-,. 36-38, jud.B, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,- jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi 26 octombrie 2009 când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ -FRĂȚIA Filiala Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚUL pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea adresei nr 15480/23.09.2008, să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de folosință și proprietate asupra spațiului reprezentând birouri și anexe în suprafață de 384,26 mp deținut din 1968 sau restituirea în natură a creanței la acest edificiu.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că odată cu înființarea județului B s-a ivit necesitatea construirii unui sediu politico-administrativ în care să-și desfășoare activitatea organizațiile județene de atunci, respectiv: R, R, și prin urmare, în municipiul B, pe-, în perioada 1967-1968, s-a construit un imobil cu destinația de birouri și anexe la edificarea căruia a contribuit și R, prin Consiliul Județean al Sindicatelor B, al cărui succesor de drept sunt actualele filiale județene ale sindicatelor.
A mai arătat reclamanta că aportul sindicatelor a constat la acea vreme într-o investiție în sumă de - lei, iar suprafața de 384,26. a fost cuprinsă în evidențele contabile ale fostului RBc onform fișei tehnice de spațiu din 17.11.1968 ( fără a se întocmi acte de proprietate la acea vreme, din motive lesne de înțeles).
În continuare, reclamanta a precizat că din anul 1991 Prefectura Județului B, prin adresa nr 157/10.01.1991 i-a adus la cunoștință că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul Lege nr 30/1990 și i-a recunoscut dreptul de creanță, dar nu a reușit recuperarea acestei creanțe sau obținerea unui titlu de proprietate asupra imobilului solicitat.
A mai susținut reclamanta că, în urma notificării, prin adresa nr 10568/28.10.2001, Prefectura Județului B, a dispus la punctul 3 i se repartiza spre folosință gratuită spațiul în suprafață de 115,80 mp aflat în Corp A etaj 2 până la rezolvarea acțiunii cu privire la posibila proprietate, iar în raport de acest înscris, ea s-a considerat în continuare comodatar de bună credință al spațiului unde și-a desfășurat activitatea până la data de 25.09.2008. La acel moment i-a fost înaintată adresa nr 15480/23.09.2009 prin care i se comunica să părăsească spațiul deținut, fără înștiințare sau somație prealabilă, iar la intrarea în instituție i s-a interzis accesul prin reprezentanții Jandarmeriei B, fiind puși în fața faptului împlinit și nemaiavând posibilitatea accesului la documentele și bunurile ce îi aparțin în vederea susținerii cauzei și activităților sale.
Pârâta a depus prin serviciul registratură al instanței cerere de chemare în judecată a titularului dreptului, respectiv Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, conform art 12, alin 5 din Legea nr 213/1998, arătând că, potrivit art 1 și 2 din HG nr 706/1994, cu modificările și completările ulterioare, palatele administrative din municipiile reședințe de județe, trecute în proprietatea statului sunt bunuri proprietate publică de interes național aflate în administrarea prefecturilor iar palatul administrativ situat în B include și spațiul revendicat de reclamantă, destinația acestui imobil fiind aceea de sedii ale instituțiilor publice de interes național și județean, respectiv pentru prefecturi, servicii publice descentralizate ale ministerelor, birouri parlamentare, etc, și în limita spațiului disponibil, pentru confederații, federații sindicale și redacțiile ziarelor, cu respectarea normelor legale.
S-a menționat că în sediul palatului administrativ funcționează numeroase instituții publice, la acest moment nu există spațiu disponibil pentru a fi închiriat reclamantei iar potrivit art 3 alin 2 din HG nr 706/1994 prefecții răspund de administrarea, folosința, conservarea și protecția palatelor administrative, conform art 12 alin 3 din Legea nr 213/1998 titularul dreptului de administrare putând să dispună de acesta în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul.
Totodată, pârâta a susținut că, respectând prevederile legale mai sus menționate, a solicitat reclamantei, prin adresa /18.03.2008 să prezinte la Cancelaria Prefectului actul în baza căruia ocupă spațiul în care își desfășoară activitatea, iar ulterior i-a comunicat acesteia să elibereze spațiul, întrucât el va fi folosit în activitățile personalului tehnic de specialitate al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
S-a mai precizat că în ceea ce privește dreptul de proprietate pretins de reclamanta, în Legea 213/1998 se menționează că terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea serviciile publice descentralizate fac parte din domeniul public al statului, ele fiind inalienabile și, ca urmare, nu poate fi transmis reclamantei dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu.
Pârâta a învederat că a formulat această cerere, în scopul respectării dispozițiilor imperative ale art 12 alin 4 și 5 din Legea nr 213/1998, potrivit cărora, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, motivat în esență, de faptul că bunul în litigiu este de interes național trecut în administrarea prefecturii. A învederat pârâta că în limita spațiului disponibil pot funcționa în acesta confederații, federații sindicale, dar, întrucât în sediul palatului administrativ funcționează numeroase instituții publice, la acest moment nu există spațiu disponibil pentru a fi închiriat reclamantei.
Ulterior, în condițiile art 132 alin 1 Cod pr.civilă, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei să respecte adresa emisă de acesta sub nr 10568/28.11.2001 prin care i-a fost repartizat spre folosință gratuită un spațiu în suprafață totală de 115,8 mp aflat în Corpul A, 2 al Prefecturii, restrângând acțiunea în ceea ce privește celelalte capete de cerere și reiterând motivarea în fapt din cererea introductivă.
Statul Român, prin B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a titularului dreptului.
În motivare, pârâtul a învederat că, în contextul în care la termenul de judecată din 27.10.2008 reclamanta în temeiul art 132 Cod pr.civilă și-a modificat cererea de chemare în judecată, stabilind cadrul în care se desfășoară procesul și persoana împotriva căreia se îndreaptă și pretențiile sale, respectiv Instituția Prefectului, nu are calitate procesual pasivă.
Instituția Prefectului, prin întâmpinarea formulată la cererea modificată, a solicitat respingerea acesteia întrucât, în plus față de cele arătate anterior, în cauză sunt aplicabile prevederile imperative ale art. 4 alin 2 din HG nr 706/07.10.1994, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora confederațiile, federațiile sindicale și redacțiile ziarelor vor suporta cheltuielile de întreținere și vor plăti chirie, destinația imobilului în discuție fiind menționată în art 3 alin 1 al aceluiași act normativ.
Întrucât la termenul din 15.12.2008, pârâta a renunțat la cererea de chemare în judecată a titularului dreptului și a solicitat scoaterea din cauză a pârâtului Statul Român, instanța a încuviințat solicitarea respectivă și a apreciat că nu se mai impune punerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român invocată de acesta.
În urma probelor administrate, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 881/09.02.2009, prin care a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost modificată, a luat act de renunțarea pârâtei la cererea de arătare a titularului dreptului, a obligat pârâta să respecte adresa nr. 10568/28.11.2001 emisă de Prefectura B, prin care reclamantei i-a fost repartizat spre folosință gratuită un spațiu în suprafață totală de 115,80. aflat în corpul "A" de la etajul 2 al Prefecturii B și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 10568/28.11.2001, pârâta a dispus repartizarea spre folosință gratuită a spațiului în suprafață totală de 115,80. aflat în Corp A, etaj 2 reclamantei, iar în acest context
este neîndoielnic că voința părților a fost aceea de a încheia un contract de comodat conform art. 1560 Cod civil.
S-a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din HG 706/1994 cu modificările și completările ulterioare, palatele administrative din municipiile reședințe de județ trecute în proprietatea statului sunt bunuri proprietate publică de interes național și se află în administrarea prefecturilor, iar dispozițiile art. 3 alin.2 din aceeași hotărâre prevăd că prefecții, ca reprezentanți ai guvernului, răspund de administrarea, folosința și conservarea acestora.
Pe cale de consecință, s-a menționat că, deși bunurile proprietate publică sunt inalienabile, conform art. 135 alin.5 din Constituție și art. 11 din Legea 213/1998, în lipsa interdicției nu este exclusă nici posibilitatea transmiterii folosinței lor cu titlu gratuit, Legea administrației publice locale permițând darea în folosință gratuită pe termen limitat a imobilelor, inclusiv persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfășoară activitate de binefacere ori de utilitate publică.
S-a mai reținut că în cazul de față părțile au stabilit termenul limită al contractului până la rezolvarea acțiunii cu privire la posibila proprietate a reclamantei referitoare la etajul 2, Corp 2, însă până în prezent nu a fost soluționată această problemă.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta Instituția Prefectului județului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece se reține că este vorba de un contract de comodat, deși ea nu a intenționat să încheie un asemenea contract de comodat.
A învederat apelanta că din punct de vedere legal nu era posibilă încheierea unui contract de comodat, iar singura modalitate prin care Uniunea Județeană Frăția - Filiala era în măsură să ocupe un spațiu în sediul Prefecturii B ar fi fost aceea a încheierii în formă scrisă a unui contract de închiriere, condiționat de existența spațiului disponibil și de respectarea condițiilor de formă și de fond ale unui asemenea contract.
În cauză nu se poate reține că este vorba de un contract de comodat, deoarece nu s-a realizat un acord de voință, făcându-se doar un demers administrativ pentru rezolvarea unei situații potențial litigioase între apelantă și intimat, iar adresa respectivă nu demonstrează decât că a existat o corespondență între părți.
Conform art. 1 și 2 din HG 766/1994, palatele administrative sunt bunuri proprietate publică ce au trecut în administrarea prefecturilor, acestea pot fi închiriate sau concesionate și chiar transmise cu titlu gratuit spre folosință, însă instanța a adăugat la lege, apreciind că este vorba de un contract de comodat.
Legea nr. 213/1998 și legea administrației publice locale permit darea în folosință gratuită, pe termen limitat, a imobilelor din domeniul public al statului, însă societăților de binefacere sau de utilitate publică și persoanelor juridice fără scop lucrativ, dar organizațiile sindicale pot ocupa astfel de spații numai în baza unui contract de închiriere.
Ținând cont de dispozițiile legale incidente, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. A învederat intimata că susținerile apelantei, în sensul că prin adresa nr. 10568/2001 nu s-a urmărit încheierea unui contract de comodat, deși a recunoscut că a dorit să soluționeze într-o formă convenabilă doleanțele reclamantei, urmează a fi înlăturate, deoarece voința părților a fost aceea de încheiere a unui astfel de contract, motiv pentru care în toată această perioadă s-au considerat comodatari de bună credință, folosind spațiul fără să fie atenționați de către comodant.
Apelanta le-a acordat un drept de folosință gratuită a unei suprafețe de 115,8. până la rezolvarea situației creanței pe care o au asupra clădirii, având în vedere că în urma solicitării li s-a recunoscut că au un drept de proprietate asupra suprafeței de 384,26.
S-a menționat că apărarea Instituției Prefectului, în sensul că nu poate fi obligată să respecte adresa nr. 10568/28.11.2001, pe care chiar această instituție a emis-o și prin care le-a fost repartizat spre folosință gratuită spațiul ce constituie obiectul litigiului, făcând din nou referire la regimul juridic al acesteia, nu face altceva decât confirmă prevederea din Legea 213/1998 - că nu se interzice acordarea în folosință gratuită a imobilelor proprietate publică.
Prin decizia civilă nr. 178/27.05.2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod just instanța de fond a apreciat,în raport de conținutul actelor aflate la dosar că voința părților a fost aceea de a încheia un contract de comodat, ținând cont că s-a remis spre folosință gratuită temporară reclamantei acest spațiu, iar ea avea obligația să restituie lucrul la termen în individualitatea sa.
Totodată, s-a concluzionat că, deși este vorba de bunuri proprietate publică, Constituția prevede posibilitatea încheierii sau concesionării acestora, iar în lipsa unei interdicții exprese nu poate fi exclusă posibilitatea transmiterii folosinței cu titlu gratuit, dacă se justifică printr-un interes public.
Considerând că s-a realizat un acord de voință al părților în acest sens și, ținând cont că Legea 213/1998 nu interzice acordarea în folosință gratuită a imobilelor proprietate publică, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului B, învederând, sub un prim aspect, împrejurarea că aceasta a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât, fiind vorba de un act emis de o autoritate publică ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, competența de soluționare a sa aparținea, în fond, instanței de contencios administrativ.
În continuare s-a învederat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit al acestuia, în condițiile în care reține că ar fi vorba în speță de un contract de comodat, câtă vreme nu s-a intenționat niciun moment și sub nicio formă de către această instituție întocmirea unui asemenea contract.
O altă critică a vizat împrejurarea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, motivat de faptul că nu s-au avut în vedere prevederile art.4 alin.2 din HG 706/1994 cu modificările și completările ulterioare, care statuează că federațiile sindicale suportă cotă-parte din totalul cheltuielilor de întreținere și funcționare în bune condiții a palatelor administrative, repararea, consolidarea acestor imobile, urmând a plăti chirie în condițiile legii, precum și disp.art.11 din Legea 213 /1998, care prevăd că bunurile proprietate publică pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii.
Pe cale de consecință, plecând de la considerentul că prin hotărârile pronunțate s-a consfințit o ilegalitate sancționată cu nulitate absolută, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă.
În baza disp.art.308 alin.2 Cod pr.civilă Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției privind competența materială a instanței, întrucât, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale incidente, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun.
În raport de precizarea făcută de către recurentă în fața instanței de fond, în sensul că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată a titularului dreptului, respectiv a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata a solicitat instanței să ia act de această împrejurare.
Totodată, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că, în ceea ce privește competența de soluționare a pricinii, nu s-a invocat această excepție nici în fața instanței de fond și nici în apel, situație care, în opinia sa, echivalează cu consimțământul pârâtei de a se judeca în civil și nu în contencios administrativ.
Pe fondul propriu-zis al pricinii, intimata a învederat că se impune respingerea recursului ca nefondat, deoarece, începând cu anul 2001 și-a desfășurat activitatea în acel spațiu, comportându-se ca un bun comodatar, actul juridic invocat, respectiv adresa nr.10568/28.11.2001 fiind rezultatul unei corespondențe între aceasta și pârâtă, prin care, în final, li s-a recunoscut dreptul de creanță asupra imobilului și li s-a acordat în folosință gratuită spațiul de 115,80..
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamantul a investit instanța și anume, obligarea pârâtei de a respecta adresa nr.10568/28.11.2001 prin care îi repartizase reclamantului spre folosință gratuită un spațiu situat în corpul A,.2 al Prefecturii B, în suprafață totală de 115,80, competența de soluționare a pricinii aparține instanței de drept comun.
Acțiunea în contencios administrativ poate fi determinată atât de existența unui act administrativ ilegal, cât și de refuzul nejustificat- expres sau implicit- dacă prin aceste acțiuni ( inacțiuni) ilicite ale autorităților publice se vatămă drepturi ale persoanelor sau interese legitime.
Chiar dacă în speță pârâta are calitatea de autoritate publică, câtă vreme nu se regăsesc în speță niciunul din cazurile menționate anterior, nefiind vorba de anularea sau emiterea unui act administrativ, nu sunt incidente prevederile Legii 544/2004 privind contenciosul administrativ și, pe cale de consecință, competența de soluționare a pricinii nu aparține instanței de contencios administrativ.
Referitor la celelalte motive de recurs, instanța consideră că acestea întemeiate, pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum rezultă din interpretarea disp.art.1 și 2 din Legea 706/1994 modificată și completată, palatele administrative din municipiile reședință de județ, trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului-lege 30/1990 și ale HG 115/1990 sunt proprietate publică de interes național și sunt în administrarea prefecturilor, în art.3 alin.1 stipulându-se că destinația lor este aceea de sedii ale instituțiilor publice de interes național și județean și în limita spațiului disponibil, pentru confederații, federații sindicale și redacțiile ziarelor, cu respectarea normelor legale.
În art.4 alin.2 din acest act normativ se menționează obligația confederațiilor, a federațiilor sindicale de a suporta, în funcție de suprafața deținută, cota-parte din totalul cheltuielilor de întreținere și funcționare în bune condiții a palatelor administrative, repararea și consolidarea lor și de a plăti chirie în condițiile legii.
Pe de altă parte, prin dispozițiile Legii nr-.213/1998 s-a specificat că terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea prefecturile fac parte din domeniul public al statului.
Pe fondul discuțiilor privind patrimoniul Frăția- Federația Județeană a Sindicatelor Libere B, prin adresa nr.10568/28.11.2001, Prefectura Județului repartiza acestei instituții spre folosință gratuită un spațiu în suprafață totală de 115,80 aflat în corpul A,.2 al Palatului Administrativ, până la rezolvarea acțiunii ei cu privire la posibila proprietate.
În cauză, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și, pe cale de consecință, considerând adresa mai sus menționată ca având valoarea unui contract de comodat, au admis acțiunea reclamantului, astfel cum a fost modificată.
Interpretarea unui act juridic presupune a se determina care fost voința reală a părților la momentul întocmirii sale, dincolo de modul în care aceasta s-a exteriorizat, iar ea este necesară pentru ca mai departe să se poată stabili ce dispoziții legale îi sunt aplicabile.
În privința bunurilor proprietate publică este de observat că nu există dispoziții constituționale care să prevadă " in terminis" posibilitatea dării acestora în folosință gratuită unor persoane fizice sau juridice de drept privat.
Din analiza dispozițiilor art.17 din Legea 213/1998 și art.12 alin.4 din Legea 215/2001 rezultă că dreptul de folosință gratuită asupra unor bunuri imobile proprietate publică a statului sau unităților administrativ-teritoriale se poate naște prin acte ale autorității publice, însă el are ca beneficiari numai persoanele juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activități de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice.
Câtă vreme reclamanta din prezenta cauză nu se încadrează în vreuna din categoriile menționate anterior ( nefiind serviciu public și nici persoană juridică fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică) cărora li se poate acorda un drept de folosință gratuită asupra unor bunuri proprietate publică, este evident că voința reală a pârâtei la momentul întocmirii adresei în litigiu nu era aceea de a încheia un contract de comodat, din moment ce, în raport de calitatea reclamantei, dispozițiile legale în vigoare nu permiteau acest lucru.
În raport de considerentele menționate anterior și de dispozițiile legale incidente în speță, Curtea apreciază că instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare a legii, ca urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, motiv pentru care, fiind incidente prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot decizia nr. 178 din 27.05.2009 a Tribunalului Buzău și în parte sentința civilă 881 din 9 februarie 2009 Judecătoriei Buzău, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea modificată.
Urmează a se menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește renunțarea pârâtului-reclamant la cererea de arătare a titularului dreptului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B - PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 178/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, UNIUNEA JUDEȚEANĂ FRĂȚIA- FILIALA B, cu sediul în B,-,. 36-38, jud.B, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,- jud.B și în consecință:
Modifică în tot decizia civile nr. 178/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, și în parte sentința nr.881/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea modificată.
Menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește renunțarea pârâtului-reclamant la cererea de arătare a titularului dreptului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
VG/VM
7 ex/19.11.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
