Obligație de a face. Decizia 788/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -obligație de a face-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 788
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.774/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimații reclamanți avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte și pe fond asupra recursului.
Avocat pentru intimații reclamanți având cuvântul pe excepția invocată arată că este nefondată deoarece, răspunderea derivă din CCM și până în 2001 intimații au fost salariații au care nu mai are calitate procesuală restructurându-ser în mai multe societăți și prin reorganizare noile societăți au preluat personalul atât în ceea ce privește drepturile cât și obligațiile și pe fondul cauzei solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise si nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.774/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului O l t, invocată de pârâtă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC
S-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în următoarele perioade, după cum urmează: 02.10.1989-15.10.1991; 21.10.1992-01.04.2001, 07.07.1975-01.04.2001, 04.02.1980-01.04.2001, 22.03.1974-01.04.2001, 02.04.1990-01.04.2001, 03.03.1987-01.04.2001, 12.04.1989-15.10.1991; 27.10.1992-01.04.2001, 04.04.1988-03.01.1989; 30.05.1990-01.04.2001, 05.11.1988-31.12.1989; 01.08.1990-01.04.2001, 01.02.1976-17.06.1977; 22.11.1978-01.04.2001, 25.11.1989-01.04.2001, 05.08.1991-20.10.1992; 28.10.1993-01.04.2001, 17.09.1987-01.11.1996; 01.10.1999-01.04.2001, 04.04.1972-01.04.2001, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată, precum și restul pretențiilor formulate de reclamanți, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată
Instanța, analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Din contractele colective de muncă, în perioada 1990-2006 rezultat existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, ce au atras dreptul la sporuri pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive. Începând cu anul 2002, la nivelul pârâtei, salarizarea s-a făcut în funcție de condițiile de lucru, respectiv pe măsură ce acestea sunt mai grele, angajatul beneficiază de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare, fiind elaborată grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale punctului 123 anexa 1 din Ordinul 50/1990.
La această concluzie s-a ajuns având în vedere fișele postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamanți, condițiile de lucru la care au fost expuși aceștia, condiții de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu și microclimat, riscurile ergonomice privind lucrul la înălțime pe stâlpi, riscurile privind lucrul în condiții geografice și de relief dificile, normele riguroase de protecția muncii ce cad în sarcina reclamanților, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu sub incidenta Decretului 400/1981 și sub comandament militarizat în baza Decretului 208/1985.
De asemenea, expertul a făcut o analiza comparativă între activitatea și riscurile reclamanților și cea a altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.
Din carnetele de muncă și din raportul de expertiză aflate la dosar s-a reținut că reclamanții au desfășurat activități expuse noxelor și factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională, determinate de condițiile concrete de lucru (microclimat nefavorabil, lucru cu instalații sub tensiune și lucru la înălțime, în ture alternative, expunere la substanțe și produse periculoase) după cum urmează: 02.10.1989-15.10.1991; 21.10.1992-01.04.2001, 07.07.1975-01.04.2001, 04.02.1980-01.04.2001, 22.03.1974-01.04.2001, 02.04.1990-01.04.2001, 03.03.1987-01.04.2001, 12.04.1989-15.10.1991; 27.10.1992-01.04.2001, 04.04.1988-03.01.1989; 30.05.1990-01.04.2001, 05.11.1988-31.12.1989; 01.08.1990-01.04.2001, 01.02.1976-17.06.1977; 22.11.1978-01.04.2001, 25.11.1989-01.04.2001, 05.08.1991-20.10.1992; 28.10.1993-01.04.2001, 17.09.1987-01.11.1996; 01.10.1999-01.04.2001, 04.04.1972-01.04.2001.
În ceea ce îl privește pe reclamantul, din raportul de expertiză s-a reținut că nu se justifică încadrarea în grupa a I-a de muncă, având în vedere că a desfășurat activitate ca și conducător auto cu autovehicule de mic tonaj.
Având în vedere dispozițiile art.171-187 codul muncii, conform cărora angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de munca, iar pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupe de muncă ale angajaților săi, apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitativ al Ordinului 50/1990 nu poate fi reținută, deoarece a accepta restrângerea sferei de aplicare a acestui act normativ ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă prin modificările ulterioare aduse Ordinului.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/20.09.2004, potrivit căreia, Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale - nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să acorde acestora grupa I de muncă potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
S-a respins cererea formulată de reclamantul, întrucât activitatea desfășurată ca șofer cu autovehicule de mic tonaj nu se încadrează în grupa a I-a de muncă.
În baza art.40 alin. 2 codul muncii, a fost admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privind grupa de muncă.
Au fost respinse restul pretențiilor în sensul constatării activității ca fiind desfășurată în grupa a I-a de muncă de la data angajării până la data de 1.04.2001 solicitate de către reclamanți, raportat la concluziile raportului de expertiză prin care s-a stabilit perioada pentru fiecare reclamant ca fiind lucrată în grupa a I-a de muncă și s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, un prim motiv de recurs îl constituie invocarea de către recurenta pârâtă a excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând faptul că noile entități care au apărut după HG1342/2001 a preluat odată cu personalul și arhiva privitoare la acesta, aceste noi entități substituindu-se pe cale de consecință fostelor unități la care au fost angajați reclamanții din prezentul dosar.
Recurenta a criticat sentința și pe fondul cauzei, respectiv instanța de fond a ignorat prevederile art. 198 din Legea 19/2000; Locurile de muncă ce se regăsesc încadrate la grupa a doua de muncă nu se pot regăsi și la grupa I de muncă; sentința pronunțată încalcă dispozițiile art. 5 din Ordinul 50/1990 -art. 5 și 6 și nu s-a ținut cont de faptul că încadrarea în cele două grupe de muncă se face proporțional cu timpul lucrat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în speță și, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive care, de altfel, a fost menționată ca un motiv de recurs distinct, Curtea constată următoarele:
Din cuprinsul cererii introductive de instanță, al mențiunilor din carnetele de muncă ale reclamanților precum și din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză cu ocazia soluționării în primă instanță dosar fond Tribunalul O l t, cu perioadele și meseriile pentru care solicită încadrarea în grupa I de muncă, rezultă că reclamanții au desfășurat activități în perioade de timp diferite și în locuri de muncă de asemenea, diferite.
Ultimele mențiuni prezentate de reclamanți prin copiile carnetelor de muncă depuse la dosar dovedesc faptul că cea mai mare parte a acestora sunt angajați ai A, ai Institutului de Studii și A, un reclamant este angajat al Oltenia A iar unii dintre reclamanți apar ca nemaifiind în prezent angajați - ex. reclamantul - decizie de pensionare la fila 88dosar fond Tribunalul..
În raport de acest fapt, soluționarea cauzei implică luarea în considerare a perioadei relativ întinse în timp care s-a solicitat a fi avută în vedere pentru caracterizarea activității depuse de reclamanți ca întrunind condițiile cerute de lege pentru grupa I de muncă dar și a procesului îndelungat de restructurare și reorganizare pe care l-a suferit unitatea reclamantă-considerată angajator, ca noțiune în sens larg.
Constatându-se că deși societatea pârâtă, A, prin întâmpinarea depusă la fond a precizat că își rezervă dreptul de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, după depunerea de către reclamanți a listei cu locurile de muncă actuale, instanța de fond nu a solicitat aceste relații de la reclamanți, copiile carnetelor de muncă ale acestora fiind incomplete.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin.4 și 5.civ. judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în acțiune sau întâmpinare, și stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În raport de următoarele împrejurări:
- reclamanții au solicitat recunoașterea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată pe perioade cuprinzând intervale de timp ce exced data înființării societății intimate A, ca urmare a reorganizării Companiei Naționale de Electricitate - A prin G nr. 627/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 31 iulie 2000;
-prin nr.HG 1.342/2001 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 23 ianuarie 2002, a avut loc reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "" - A, prin înființarea altor societăți comerciale, care au preluat în condițiile dispuse de legiuitor atât drepturile cât și obligațiile fostei societăți, inclusiv în ceea ce privește litigiile aflate în curs de rezolvare, Curtea constată că soluția care se impune în cauza de față este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 și 5.Civ. fiind necesare lămuriri suplimentare în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Astfel, se reține că, deși această excepție se regăsește în conținutul întâmpinării depuse de pârâtă la fond- fila 40 dosar Tribunalul Dolj, solicitându-se precizarea actualelor locuri de muncă ale reclamanților, ea nu a fost pusă în discuția părților și nici nu a fost tranșată în vreun fel de către Tribunalul Olt care a soluționat cauza în fond.
Instanța de fond nu a solicitat copiile integrale ale carnetelor de muncă ale reclamanților ( toate filele pentru determinarea locului de muncă actual al acestora), deși acestea aveau relevanță atât pentru soluționarea primului capăt de cerere - având importanță precizarea agenției sau sucursalei electrice de la care s-au transferat reclamanții care, în prezent nu mai activează în sistemul energetic precum și pentru soluționarea petitului doi al acțiunii eliberarea unor adeverințe privind încadrarea în grupa I de muncă, pe anumite perioade pentru aceasta fiind necesară stabilirea succesorului în drepturile și obligațiile A, după caz.
Totodată se va solicita copie a actului de identitate pentru toți reclamanții iar o serie de alți reclamanți prezintă copii ale unor acte de identitate expirate, fiind necesară clarificarea domiciliului actual al reclamanților pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Aceasta se impune în raport de dispozițiile art. 284 alin.2 civ. norme cu caracter imperativ, derogatoriu de la normele Codului d e procedură civilă, instanța de fond va avea în vedere că împrejurarea de fapt a stabilirii domiciliului într-o altă localitate decât cea menționată în actul de identitate dar unde reclamantul locuiește în chip statornic și își desfășoară activitatea profesională poate fi probată cu orice mijloc de probă.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi admis,și în temeiul art. 312 alin 3 și 5.civ. sentința instanței de fond va fi casată și cauza va fi trimisă instanței de fond în vederea rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.774/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, recalculare pensie.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehn.AS/3 ex.
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
