Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 787/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 787
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 65/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, G, și, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimații reclamanți avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte și pe fond asupra recursului.
Avocat pentru intimații reclamanți având cuvântul pe excepția invocată arată că este nefondată deoarece, răspunderea derivă din CCM și până în 2001 intimații au fost salariații au care nu mai are calitate procesuală restructurându-ser în mai multe societăți și prin reorganizare noile societăți au preluat personalul atât în ceea ce privește drepturile cât și obligațiile și pe fondul cauzei solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise si nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.65/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul -, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G, -, G, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA și pe cale de consecință: a obligat pârâta la acordarea grupei a-I-a de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990 conform raportului de expertiză după cum urmează: 03.01.1991-31.03.2001; G 01.04.1993-31.03.2001; 05.04.1978-31.03.2001;- 02.12.1979-22.03.1980, 11.06.1981-31.03.2001, 19.04.1989-27.05.1992, 17.05.1993-31.03.2001, 26.01.1987-31.03.2001, 08.10.1973-31.03.2001, 04.04.1988-24.07.1991, 01.08.1992-31.03.2001, 01.08.1975-17.06.1977, 08.12.1978-31.03.2001; 02.02.1981-31.03.2001; 14.02.1980-31.03.2001; 03.05.1974-31.03.2001; 01.02.1969-31.03.2001, 05.03.1984-15.08.1987, 01.02.1989-31.03.2001; 31.12.1983-31.03.2001; 20.03.1989-31.03.2001, 22.02.1993-31.03.2001; 22.03.1994-31.03.2001; 15.09.1993-31.03.2001; 01.12.1989-31.03.2001; G 04.12.1989-31.03.2001, 01.10.1989-31.03.2001; G 01.09.1981-31.03.2001;
A obligat pârâta să elibereze adeverințe reclamanților în acest sens și nu a acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, reparație, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, activități care se încadrează în grupa I de muncă potrivit art. 3, 6 si 7 din Ordinul 50/1990.
Au mai arătat reclamanții că în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu au fost supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare, iar timpul efectiv lucrat în aceste condiții este în procent de 100%.
S-a mai susținut că au fost evaluate condițiile de muncă de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția, concluziile acestui studiu fiind în sensul celor solicitate prin prezenta cauză.
La dosar au fost depuse de către reclamanți precizări cu privire la perioadele concrete în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în a stabili existenta grupei I de muncă in societate, învederând instanței că prin Ordinul 100/1990 a fost completat Ordinul 50/1990, iar pentru salariații din sistemul energetic locurile de muncă au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform punctelor 112-115 din anexa 2 la Ordinul 125/1990.
S-a mai precizat că potrivit Ordinului 50/1990, existenta condițiilor deosebite trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților, iar aceste determinări trebuie confirmate de inspectorii teritoriali pentru protecția muncii. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât nu există temei legal în acest sens.
Instanța a respins excepția necompetentei materiale în soluționarea cauzei, apreciind că dispozițiile Ordinului 50/1990, care se referă la atributul conducerii unității și sindicatului de a stabili încadrarea în grupă de muncă, nu instituie o procedura obligatorie și prealabilă sesizării instanței, având în vedere că nici un act administrativ nu poate avea caracter definitiv și nu poate fi sustras controlului judecătoresc în raport de dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituție.
Reclamanții prin apărător au solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate în protecția muncii, cu cunoștințe în domeniul instalațiilor electrice, probă admisă de instanță ca fiind utilă cauzei.
La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică întocmit de expert.
La termenul din data de 31.11.2008, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj, față de dispozițiile art. 284 alin. 2 codul muncii, raportat la domiciliul dovedit cu actele de identitate.
Prin sentința civilă nr. 5919/31.11.2008 a Tribunalului Dolj, ca urmare a admiterii excepției de necompetență teritorială a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții de mai sus, în favoarea Tribunalului O l t, raportat la dispozițiile art. 284 alin 2 coroborate cu art. 158 si 159 pct. 3 cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Olt - completele specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Instanța, analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei reține că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Din contractele colective de muncă, în perioada 1990-2006 rezultat existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, ce au atras dreptul la sporuri pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive. Începând cu anul 2002, la nivelul pârâtei, salarizarea s-a făcut în funcție de condițiile de lucru, respectiv pe măsură ce acestea sunt mai grele, angajatul beneficiază de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare, fiind elaborată grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale punctului 123 anexa 1 din Ordinul 50/1990. La aceasta concluzie s-a ajuns având în vedere fișele postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamanți, condițiile de lucru la care au fost expuși aceștia, condiții de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu și microclimat, riscurile ergonomice privind lucrul la înălțime pe stâlpi, riscurile privind lucrul în condiții geografice și de relief dificile, normele riguroase de protecția muncii ce cad în sarcina reclamanților, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu sub incidenta Decretului 400/1981 și sub comandament militarizat în baza Decretului 208/1985.
De asemenea expertul a făcut o analiza comparativă între activitatea și riscurile reclamanților și cea a altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.
Din carnetele de muncă și din raportul de expertiză aflate la dosar s-a reținut că reclamanții au desfășurat activități expuse noxelor și factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională, determinate de condițiile concrete de lucru (microclimat nefavorabil, lucru cu instalații sub tensiune și lucru la înălțime, în ture alternative, expunere la substanțe și produse periculoase).
Având în vedere dispozițiile art. 171-187 codul muncii, conform cărora angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de munca, iar pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupe de muncă ale angajaților săi, apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitativ al Ordinului 50/1990 nu poate fi reținută, deoarece a accepta restrângerea sferei de aplicare a acestui act normativ ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă prin modificările ulterioare aduse Ordinului. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/20.09.2004, respectiv că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale - nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligata pârâta să acorde acestora grupa I de muncă reclamanților, după cum urmează: 03.01.1991-31.03.2001; G 01.04.1993-31.03.2001; 05.04.1978-31.03.2001; - 02.12.1979-22.03.1980,11.06.1981-31.03.2001, 9.04.1989-27.05.1992, 17.05.1993-31.03.2001, 26.01.1987-31.03.2001, 08.10.1973-31.03.2001, 04.04.1988-24.07.1991,01.08.1992-31.03.2001, 01.08.1975-17.06.1977, 08.12.1978-31.03.2001; 02.02.1981-31.03.2001; 14.02.1980-31.03.2001; 03.05.1974-31.03.2001; 01.02.1969-31.03.2001, 05.03.1984-15.08.1987, 01.02.1989-31.03.2001; 31.12.1983-31.03.2001; 20.03.1989-31.03.2001, 22.02.1993-31.03.2001; 22.03.1994-31.03.2001; 15.09.1993-31.03.2001; 01.12.1989-31.03.2001; G 04.12.1989-31.03.2001, 01.10.1989-31.03.2001; G 01.09.1981-31.03.2001;
În baza art. 40 alin. 2 codul muncii, a fost admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privind grupa de muncă.
Totodată, instanța a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.
În principal, prin motivele de recurs s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a motivat că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/17 martie 2000 care a abrogat Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării precum și Ordinul 11/1990 și nr. 125/1990 care au completat și modificat ordinul mai sus menționat.
Recurenta a mai arătat că, din punct de vedere juridic, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă nu se pot regăsi și în grupa I de muncă.
De asemenea, sentința pronunțată încalcă dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, instanța de fond depășindu-și competențele și ignorând dispoziția potrivit căreia încadrarea în cele două grupe de muncă se face proproțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în speță și, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive care, de altfel, a fost menționată ca un motiv de recurs distinct, Curtea constată următoarele:
Din cuprinsul cererii introductive de instanță, al mențiunilor din carnetele de muncă ale reclamanților precum și din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză cu ocazia soluționării în primă instanță anexa "Lista petenților" -fila 117 dosar fond Tribunalul Dolj, cu perioadele și meseriile pentru care solicită încadrarea în grupa I de muncă, rezultă că reclamanții au desfășurat activități în perioade de timp diferite și în locuri de muncă de asemenea, diferite.
Ultimele mențiuni prezentate de reclamanți prin copiile carnetelor de muncă depuse la dosar dovedesc faptul că în prezent, o parte dintre aceștia sunt angajați ai Distribuție și Serv. SA.
În raport de acest fapt, soluționarea cauzei implică luarea în considerare a perioadei relativ întinse în timp care s-a solicitat a fi avută în vedere pentru caracterizarea activității depuse de reclamanți ca întrunind condițiile cerute de lege pentru grupa I de muncă dar și a procesului îndelungat de restructurare și reorganizare pe care l-a suferit unitatea reclamantă-considerată angajator, ca noțiune în sens larg.
Constatându-se că deși societatea pârâtă aai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond nu a solicitat aceste relații de la reclamanți.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 civ. judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în acțiune sau întâmpinare, și stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În raport de următoarele împrejurări:
- reclamanții au solicitat recunoașterea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată pe perioade cuprinzând intervale de timp ce exced data înființării societății intimate A, ca urmare a reorganizării Companiei Naționale de Electricitate - A prin G nr. 627/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 31 iulie 2000;
-prin nr.HG 1.342/2001 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 23 ianuarie 2002, a avut loc reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "" - A, prin înființarea altor societăți comerciale, care au preluat în condițiile dispuse de legiuitor atât drepturile cât și obligațiile fostei societăți, inclusiv în ceea ce privește litigiile aflate în curs de rezolvare, Curtea constată că soluția care se impune în cauza de față este aceea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 și 5.Civ. fiind necesare lămuriri suplimentare în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Astfel, se reține că, deși această excepție se regăsește în conținutul întâmpinării depuse de pârâtă la fond - filele nr. 29 - 31 din dosarul de fond, ea nu a fost pusă în discuția părților și nici nu a fost tranșată în vreun fel de către această din urmă instanță.
Instanța de fond nu a solicitat copiile integrale ale carnetelor de muncă ale reclamanților (toate filele pentru determinarea locului de muncă actual al acestora), deși acestea aveau relevanță și în raport de petitul doi al acțiunii - eliberarea unor adeverințe privind încadrarea în grupa I de muncă, pe anumite perioade, pentru soluționarea acestei cereri fiind necesară stabilirea succesorului în drepturile și obligațiile A, după caz.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi admis,și în temeiul art. 312 alin 3 și 5.civ. sentința instanței de fond va fi casată și cauza va fi trimisă instanței de fond în vederea rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 65/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, G, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința civilă nr. 65/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj și rimite cauza spre rejudecare la instanța de fond Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -/ 2 ex./12.03.2010
/
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
