Obligație de a face. Decizia 795/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 795/R/2008
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea cererii de revizuire formulată de domiciliat sat nr. 120 în contradictoriu cu intimatele, domiciliate S- -.15 împotriva deciziei civile nr. 22/R din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă revizuientul și reprezentanta intimatei, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 76 din 14 mai 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că cererea de revizuire este legal timbrată cu suma de 10 lei achitată prin chitanța depusă la dosar fila 11 și timbre judiciare în sumă de 0,3 lei, precum și faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
Părțile nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra cererii de revizuire.
Revizuientul susține cererea astfel cum a fost formulată și motivată în scris, solicită admiterea ei, anularea deciziei și rejudecând în fond a se dispune respingerea recursului formulat de intimata pentru motivele arătate în scris, susținute oral, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în subsidiar respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 22/R din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- a fost admis ca fondat recursul civil introdus de pârâta domiciliată S- - A. 15 în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat comuna sat l nr. 120, intimata pârâtă - domiciliată S- - A. 15 împotriva deciziei civile nr. 654/A din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o și a fost schimbată în întregime sentința civilă nr. 631 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Salonta în sensul că:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul domiciliat l nr. 120 împotriva pârâtei domiciliată S- - A. 15.
S-a luat act de renunțarea la acțiune față de pârâta domiciliată S- - A. 15 și s-a luat act de renunțarea acesteia la acțiunea reconvențională.
A fost obligat intimatul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reprezentând onorarii de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, imobilul înscris în 16053 S reprezintă bunul comun al reclamantului și al recurentei, dobândit cu titlul de cumpărare sub durata căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 136 din 4 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Salontaa fost pronunțat divorțul părților, din considerentele hotărârii rezultând că de mai multe ori, sub durata conviețuirii recurenta s-a plâns vecinilor că a fost agresată de soț și a fost văzută de martorii audiați având urme de lovituri și zgârieturi pe corp. Tot în considerente s-a reținut - aspect de altfel confirmat chiar de - că soțul s-a mutat de mai mulți ani în gospodăria părinților săi, situată la l, imobilul aparținându-i în exclusivitate.
Se constată de asemenea din considerentele sentinței că soluția de respingere a cererii de evacuare din locuința conjugală s-a bazat pe ideea că părțile erau deja separate în fapt, pârâtul locuind în casa părintească.
În prezent reclamantul a afirmat că fosta soție întreține relații de concubinaj cu un alt cu care locuiește efectiv, aspect care însă, nu a fost probat, astfel încât în apartamentul din litigiu locuiesc recurenta și una dintre fiicele părților, chemată inițial în judecată, față de care însă ulterior reclamantul a renunțat, la acțiune.
Procesul de partaj a fost demarat și în fața instanței reclamantul a și recunoscut că nu dorește să-i fie atribuit imobilul în natură, el dorind să aibă acces în apartament doar pentru a vedea ce bunuri comune mobile se mai află în fosta locuință conjugală.
Imobilul este format din două camere și este indiscutabil faptul că între intimat pe de o parte și recurentă pe de altă parte relațiile sunt extrem de tensionate făcându-se dovada unor plângeri penale reciproce și a unor incidente în care violența fizică a fost folosită.
Reclamantul și-a susținut acțiunea invocând prevederile art. 480 cod civil și cele ale art. 41 din Constituție iar instanțele au apreciat că aceste norme port susține soluția de admitere a acțiunii.
Instanța de recurs nu a împărtășit acest punct de vedere, deoarece raportul juridic dintre părți nu este cel al proprietarului care revendică bunul din posesia unui terț ce-l deține fără nici un titlu ci este cel al codevălmașului care solicită să i se permită posesia bunului - cerere, în principiu admisibilă - dar care prin comportamentul lui face imposibilă pentru celălalt codevălmaș o posesie concomitentă.
Împotriva deciziei instanței de recurs reclamantul intimat a formulat o cerere de revizuire prin care a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecarea recursului respingerea căii de atac exercitate de pârâta.
În motivarea cererii sale revizuientul arată că deși a reținut în mod corect instanța de recurs că, apartamentul aflat în litigiu este în codevălmășie, a apreciat în mod nelegal că îi poate fi interzisă exercitarea posesiei și folosinței imobilului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea cererii apreciind că nu se invocă nici unul dintre motivele enumerate și reglementate în mod expres de art. 322 cod pr. civilă astfel încât revizuirea este inadmisibilă, sau în cel mai rău caz neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța, reține în primul rând, că într-adevăr revizuirea nu indică motivul pe care își întemeiază cererea, elementele expuse de acesta nefiind de natură a determina o rejudecare a recursului.
Pe de altă parte, se constată că recurentul recunoaște că are unde să locuiască că nu dorește atribuirea imobilului ca soluție a partajului bunurilor comune - cauză aflată pe rolul instanțelor - ci dorește doar să i se asigure accesul în locuință ori de câte ori dorește să o facă.
Instanța apreciază că aspectele invocate de revizuient nu se încadrează în nici una din situațiile prev. de art. 322 cod pr. civilă, condiție esențială pentru ca o cerere de revizuire să fie întemeiată. Acesta este motivul pentru care, cererea va fi respinsă, iar în temeiul art.274 cod pr. civilă, revizuientul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de domiciliat sat nr. 120 în contradictoriu cu intimatele, domiciliate S- -.15 împotriva deciziei civile nr. 22/R din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Obligă partea revizuientă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.CD
30.05.2008.
Jud recurs - -- --
Dact IM/2 ex./30.05.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
