Obligație de a face. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 379 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2391 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr- (nr. în format vechi 10193/C/2006), în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 22 ianuarie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la modificarea acoperișului casei astfel încât să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.5233/2003 a Judecătoriei Tg-J, la montarea de burlane și parazăpezi la același acoperiș și să-i permită accesul în spatele casei pentru a putea efectua reparațiile la casa proprietatea sa și plata de daune cominatorii pe zi de întârziere în caz de refuz în executarea acestor obligații.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin sentința civilă menționată a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților, iar acoperișul de la casa pârâtului depășește linia de hotar, zăpada și ploaia ce cad de pe acoperiș ajungând pe terenul proprietatea reclamantului. A susținut că pârâtul nu-i permite accesul în spatele casei pentru a efectua reparații, împiedicarea fiind urmare a unui gard construit de către pârât.
În dovedirea cererii a depus copii după hotărârea judecătorească menționată și procesul-verbal de punere în posesie întocmit de executorul judecătoresc.
în ședința publică din 13.09.2006 pârâtul nu a fost de acord cu acțiunea formulată de reclamant referitoare la modificarea acoperișului și montarea de jgheaburi și parazăpezi, dar a fost de acord să-i permită accesul în vederea efectuării reparațiilor la acoperișul casei acestuia.
Instanța a încuviințat proba cu expertiză solicitată de reclamant pentru a se verifica cele susținute în acțiune, stabilind ca obiective a se verifica dacă acoperișul de la casa pârâtului sau parte din acesta depășește linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.5233/2003 a Judecătoriei TG- cât și dacă, în situația în care s-ar proceda la reamenajarea acoperișului, apa și zăpada ar cădea pe terenul proprietatea reclamantului, numind în cauză pe expert.
Lucrarea a fost depusă pentru termenul din 25.10.2006, constatându-se că expertul nu a răspuns în întregime la obiective, cât și faptul că nu a procedat la înștiințarea pârâtului conform dispozițiilor art.208 proc.civ. motive pentru care s-a dispus refacerea expertizei, noua lucrare fiind depusă pentru termenul din 22.11.2006, împrejurare în care instanța a dispus și refacerea acelei lucrări, cu motivarea că varianta de retragere a acoperișului propusă de expert prezenta dimensiuni între anumite limite și nu exacte.
Urmare a acestei dispoziții, expertul a arătat că nu poate stabili exact linia de hotar datorită incertitudinii semnelor de materializare a acesteia, solicitând intervenția unui expert topograf.
În ședința publică din 7.02.2007, instanța a procedat la numirea în cauză pentru identificarea liniei de hotar a expertului, stabilind în sarcina acestuia trasarea liniei de hotar conform hotărârii judecătorești menționate și procesului-verbal de punere în posesie întocmit de executorul judecătoresc.
Lucrarea a fost depusă de experți pentru termenul din 21.03.2007, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
În cursul judecății, instanța a procedat la atașarea dosarului 351/2003 al Judecătoriei Tg-J în care s-a pronunțat sentința 5233/2003.
Judecătoria Tg., prin sentința civilă nr. 2391 din 4 aprilie 2007, admis acțiunea pentru obligație de a face formulată de reclamantul, împotriva pârâtului.
A obligat pârâtul să permită reclamantului accesul în spatele casei pentru efectuarea reparațiilor la casa reclamantului.
A obligat pârâtul să procedeze la montarea de jgheaburi și parazăpezi pe latura acoperișului ce are scurgere către proprietatea reclamantului, și a obligat pârâtul să retragă acoperișul casei sale pe linia propusă prin raportul de expertiză cu 0,15 cm în colțul de nord al streșinii locuinței sale, continuând în linie dreaptă spre sud până la 1,43 de punctul "X" în dreptul căpriorului unde retragerea va fi de 0,14 și în continuare în linie dreaptă pe distanța de 1,91 unde retragerea va fi de 0,0, urmând ca la punerea în executare să fie avute în vedere coordonatele din schița anexă la raportul de expertiză.
S-a respins cererea pentru plata daunelor cominatorii.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 917,4 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că terenurile părților se învecinează, iar prin sentința 5233/2003 a fost stabilită linia de hotar, procedându-se la punerea în executare a hotărârii conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 24.08.2005.
În funcție de linia de hotar stabilită prin sentința menționată, prin raportul de expertiză întocmit de experții și s-a procedat la identificarea acestei linii, întocmindu-se o schiță de situație și concluzionându-se că linia streșinii casei pârâtului depășește în partea de nord acea linie de hotar pe lungime de 3,34 pornind de la 0,0 și ajungând până la 0,15 spre nord la limita acoperișului.
Cu privire la scurgerile de precipitații, experții au arătat că sunt afectate ambele construcții, de căderea acestora de pe ambele acoperișuri, apreciindu-se necesară montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi pe ambele acoperișuri.
Cu privire la porțiunea de teren existentă între construcții, experții au concluzionat că porțiunea de teren existentă între zidurile caselor nu permite nici unuia dintre vecini să folosească numai propriul teren pentru efectuarea de reparații, fiind nevoie și de spațiul aparținând celuilalt pentru astfel de intervenții.
În raport de cele reținute și văzând și dispozițiile art.615 civ. instanța apreciat întemeiată acțiunea reclamantului atât sub aspectul obligației de modificare a acoperișului astfel încât picătura streșinii să cadă pe terenul său, cât și sub aspectul obligației de a monta jgheaburi, burlane și parazăpezi, motivat de faptul că spațiul limitat dintre construcții determină infiltrarea de apă în pereții casei și degradarea acesteia, prin aceasta fiind lezat dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului, așa cum este definit de art.480 civ. în conformitate cu care proprietarul trebuie să se bucure și să dispună de bun în mod exclusiv și absolut.
În ce privește accesul reclamantului în porțiunea dintre construcții, instanța avut în vedere acordul pârâtului cu privire la acest acces, apreciind întemeiată cererea.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
invocat in motivele de apel că, deși prin cererea formulată reclamantul a cerut montarea de către pârât a unor burlane si parazăpezi la acoperișul casei sale care are cca. 11, prin hotărâre instanța l-a obligat să -și retragă acoperișul pe o lungime de 1,43 m, de la lățimea de 1,5 cm, până la 14 cm, care reprezintă doar o parte din lungimea acoperișului
Că, deși Judecătoria a stabilit că ambele acoperișuri afectează in mod reciproc pereții casei pârâtului și ai șopronului reclamantului, nu a dispus ca și reclamantul să-și monteze burlane și parazăpezi pe restul de lungime a casei pârâtului, adică pe diferența de aproximativ 9,5 .
A mai susținut că vinovat este reclamantul, care nu a respectat regulile de amplasare a șopronului, astfel încât scurgerea apelor din precipitații afectează peretele casei pârâtului acoperișul șopronului fiind cu 50 cm peste cel al pârâtului si ca atare, apele căzute de pe acoperișul reclamantului pe cel al pârâtului, se reîntorc pe peretele șopronului reclamantului pe lungimea de 1,43
Că, șopronul nu este construit pe terenul reclamantului, fiind edificat in 1980, iar casa pârâtului a fost moștenită de la părinții săi, pârâtul și soția schimbând doar felul acoperișului la casă, întrucât le ploua în camere.
A mai criticat sentința sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul că, i- fost acordată reclamantului toată suma solicitată cu acest titlu, deși acțiunea fost admisă în parte.
Prin decizia nr.379 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.2391 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecatoria Tg.J, in dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Gorja reținut că prima instanță a apreciat corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, respectiv art.615, 5803și 274, Cod pr. civ.
S-a avut în vedere faptul că pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională astfel că solicitările sale, formulate prin intermediul criticilor din apel, reprezintă cereri noi, inadmisibile în această fază procesuală, potrivit art. 294, alin.1, Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că ambele instanțe de fond nu au făcut o corectă apreciere a probelor administrate, din analiza cărora a rezultat că împrejurarea scurgerii apelor pluviale de pe acoperișul casei pârâtului pe peretele șopronului reclamantului îi este imputabilă exclusiv titularului acțiunii, care a edificat anexa gospodărească afectată în anul 1980, parțial pe terenul pârâtului.
Recurentul pârât a mai susținut că nu a formulat cerere reconvențională la prima instanță,întrucât nu are cunoștințe juridice și nu a fost îndrumat, potrivit art. 129, Cod pr. civ. în acest sens. Cu toate acestea, a arătat că în prezent există pe rolul Judecătoriei Tg.-J un litigiu împotriva reclamantului, având ca obiect obligația de a face, așa cum reiese din certificatul depus, însoțit de copia acțiunii.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, la data de 30.11.2007, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate, Curtea apreciază că nu sunt fondate, urmând ca, potrivit art. 312, Cod pr. civ. recursul să se respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a reținut în mod corect, față de autoritatea de lucru judecat de care se bucură nr. 5233/2003 a Judecătoriei Tg.-J, pusă în executare la data de 24.08.2005, că linia streașinii casei pârâtului depășește în partea de nord hotarul despărțitor, în aceste condiții s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 615, Cod pr. civ. cu consecința admiterii cererii reclamantului, și a obligării pârâtului la modificarea acoperișului, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză tehnică întocmite de experții tehnici și, astfel încât picătura streașinii să cadă pe terenul pârâtului.
Nu poate fi primită susținerea pârâtului referitoare la edificarea de către reclamant a șopronului cu încălcarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, acest aspect fiind tranșat irevocabil prin nr. 5233/2003 a Judecătoriei Tg.-J, nemaiputând fi repus în discuție în acest cadru procesual.
De altfel, această chestiune constituie o apreciere de fapt, și nu de drept, astfel că nu poate fi cenzurată pe calea de atac extraordinară a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate.
Referitor la solicitările pârâtului privind obligarea reclamantului să-și monteze,la rândul său, parazăpezi și jgheaburi de colectare a apelor pluviale, s-a apreciat corect că nu s-a formulat o cerere reconvențională, potrivit art. 119, Cod pr. civ, iar în apel nu pot fi primite, pentru prima dată, cereri noi, cu soluționarea cărora prima instanță nu a fost investită, conform art. 294, alin.1, Cod pr. civ. în caz contrar fiind încălcat principiul dublului grad de jurisdicție.
Nu se poate reține că Judecătoria nu a dat dovadă de rol activ, întrucât solicitările pârâtului cu acest obiect nu au fost expuse expres, pentru ca instanța să poată da îndrumări referitoare la forma juridică pe care trebuie s-o îmbrace, iar potrivit art. 129, Cod pr. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății.
Totodată, cererea pârâtului nu are legătură directă cu pretențiile reclamantului care au investit instanța, așa cum prevede art. 119,Cod pr. civ. astfel că poate fi valorificată pe cale separată, fără a produce vreo vătămare titularului.
Având în vedere aceste aspecte, se constată că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304, pct.1-9, Cod pr. civ. astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312, Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.379 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță, Sorin Pascu
