Obligație de a face. Decizia 813/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 813/R/2008
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Traian Dârjan Antoaneta
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 41/A din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente -, avocat, și reprezentanta pârâților intimați și, avocat, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost luată într-o altă componență a completului de judecată, întrucât prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 7 aprilie 2008 fost admisă cererea de abținere formulată de către doamna judecător, membră a completului de judecată C 1R, motiv pentru care, în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005.
De asemenea, se constată că la data de 28 martie 2008, prin registratura instanței, pârâții intimați au depus întâmpinare, ce a fost comunicată reprezentantei reclamantei recurente la prima strigare a cauzei.
Reprezentanta pârâților intimați și invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că, așa cum a dezvoltat prin întâmpinarea depusă la dosar, acesta cuprinde doar motive de netemeinicie, reproduceri ale expertizei ce se dorește a fi luată în considerare etc. toate aceste aspecte fiind circumscrise pct. 10 al art. 304 proc. Civ. și excepția nulității recursului, întrucât motivele ce s-au invocat în cuprinsul memoriului de recurs nu se încadrează în nici unul din punctele de la 1 - 9 ale art. 304. Proc. Civ.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea lui, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâții și, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 3919 din 15.05.2006 pronunțată în dosar nr. 2861/2006 al Judecătoriei Cluj -N, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului, arătând că, în primul rând recursul este nul, conform prevederilor art. 3021alin. 1, lit. c proc.civ. întrucât în memoriul de recurs nu s-au invocat motive de legalitate a hotărârii atacate prevăzute în art. 304.proc.civ. De asemenea, susține și excepția inadmisibilității recursului, deoarece motivele de recurs se axează pe proba cu expertiza, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3919/2006 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr. 2861/2006, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, care au fost obligați să-și de-a consimțământul pentru ca reclamanta să-și extindă și etajeze locuința situată în C-N, str. - nr. 28,. 1, în caz contrar sentința urmând să țină loc de consimțământ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că locuințele părților sunt amplasate pe aceeași parcelă de teren, având un zid comun despărțitor și ca părți indivize comune poarta de intrare în curte, curtea, branșamentele de apă, gaz, canalizare, electricitate, fundațiile, acoperișul, coșurile, urcarea la pod, un antreu de acces la WC-uri.
În anul 1993, reclamanta și-a dat consimțământul la mansardarea de către pârâți a apartamentului lor și, anterior promovării acestei acțiuni, reclamanta i-a notificat pe pârâți să-și de-a consimțământul pentru ca ea să-și extindă și etajeze propria locuință dar pârâții au refuzat, motivând încălcarea dreptului lor de proprietate.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că mansardarea apartamentului reclamantei nu încalcă dreptul de proprietate indiviză asupra branșamentelor, dar există o porțiune de teren, de circa 1,50 - 2 mp, pe care ar urma să fie amplasate scările de la mansardă, suprapunere ce nu poate constitui motiv suficient al refuzului pârâților, în condițiile în care le-a cedat dreptul de folosință asupra antreului comun la cele două WC-uri.
Nici una dintre modificările propuse în proiectul reclamantei nu pune în pericol structura imobilului pârâților și nici interesul acestora, fiindu-le respectat dreptul de proprietate.
Refuzul pârâților este sancționat de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 31/1954, așa încât acțiunea se va admite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții, solicitând respingerea acțiunii reclamantei în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu motivarea că nimeni nu poate fi obligat prin constrângere să-și de-a consimțământul cu privire la ceva, întrucât aceasta contravine principiului autonomiei de voință și libertății contractuale, iar prin etajarea, extinderea și mansardarea apartamentului reclamantei s-ar aduce atingere dreptului de coproprietate al pârâților asupra curții comune.
Prin decizia civilă nr. 324/30.05.2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâților, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
În considerentele deciziei se arată că este eronată susținerea apelanților referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității invocate prin scriptul depus la data de 17 aprilie 2006, căci aceștia au solicitat, în realitate, să se constate inadmisibilitatea în fond a acțiunii.
Judecătoria a analizat toate probele administrate în cauză și a soluționat cererea în limitele cu care a fost învestită.
Pentru elucidarea tuturor susținerilor apelanților s-a administrat o expertiză de specialitate, întocmită de experții, și G, care conchide că mansardarea se execută pe latura de nord a imobilului și nu modifică însorirea apartamentelor 2 și 3 ale apelanților.
Lucrarea confirmă faptul că părțile și-au dat acordul reciproc pentru realizarea acestor lucrări de extindere a construcțiilor, pentru efectuarea în comun a amenajărilor necesare, precum și împrejurarea că modificările dorite de reclamantă nu prejudiciază dreptul pârâților asupra părților indivize comune.
Experții au răspuns chiar și obiecțiunilor formulate de către pârâți, prin care aceștia din urmă își contestă consimțământul dat în prezența experților.
Poziția procesuală oscilantă a apelanților denotă o exercitare abuzivă a propriului drept, în contra dreptului corelativ al reclamantei.
Refuzul pârâților este de natură a aduce prejudicii reclamantei, astfel că sentința atacată este legală și temeinică.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, pârâții, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului lor și schimbării sentinței, prin respingerea acțiunii reclamantei.
În drept, recurenții invocă prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Susțin, în memoriul lor, că instanțele au refuzat să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii pe care au invocat-o, având în vedere că nimeni nu poate fi obligat să-și dea consimțământul prin constrângere, întrucât aceasta contravine principiului autonomiei de voință și libertății contractuale.
Hotărârea judecătorească nu poate suplini voința părți în sensul exprimării unui consimțământ.
Decizia tribunalului cuprinde motive străine de natura pricinii, reținând că au extins acțiunea la aspecte de detaliu privind documentația depusă de către reclamantă, ei arătând doar că documentația este provizorie și incompletă.
Greșit se menționează că au avut o poziție oscilantă în proces, din contră, au formulat constant aceleași apărări.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra apărărilor lor în ceea ce privește natura și obiectul lucrărilor pe care reclamanta dorește să le realizeze, de extindere, etajare și mansardare a apartamentului.
De fapt, reclamanta vizează edificarea unei construcții pe trei nivele, respectiv a trei apartamente cu suprafața de peste 100 mp fiecare, astfel că este abuzivă conduita reclamantei, și nu refuzul lor.
Chiar din documentația depusă de reclamantă rezultă că lucrarea proiectată ar ocupa 7,50 mp din curtea indiviză comună, ceea ce înseamnă că aceasta dorește să schimbe destinația unei suprafețe de teren aflată în proprietate forțată.
Părțile indivize comune nu pot fi folosite decât în comun, extinderile pe care intenționează reclamanta să le facă aducând atingere modului de folosință a celorlalte părți din construcție aflate în indiviziune forțată, obstrucționându-le accesul la imobilul lor.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei, ca fiind legală.
Arată că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă și apărărilor părților, a soluționat cauza în limitele învestirii sale și, pe baza situației de fapt determinate în speță, a conchis că refuzul pârâților de a-și da consimțământul este unul abuziv.
Curtea de APEL CLUJ, prin decizia civilă nr. 1763/R/17.09.2007, pronunțată în dosar nr-, a admis recursul pârâților, a casat decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, motivat pe următoarele considerente:
După cum rezultă din scriptul depus de pârâți la filele 21-23 dosar judecătorie, intitulat "apărări", aceștia și-au exprimat poziția procesuală față de acțiunea reclamantei, arătând că lucrările pe care dorește să le realizeze aduc atingere dreptului pe care îl au asupra părților indivize comune indicate în CF colectivă 25677 C, nr.top. 615, printre care și terenul cu destinație de curte în suprafață de 190 mp.
Au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii, "în raport de probele existente la dosar", dar, anterior acestei concluzii, au susținut că "nimeni nu poate fi obligat să își dea consimțământul prin constrângere, întrucât acesta contravine principiului autonomiei de voință și libertății contractuale. Hotărârea judecătorească nu poate suplini voința părții, respectiv nu poate ține loc de consimțământ".
Așa-zisa inadmisibilitate a acțiunii, "în raport de probele existente la dosar", așa cum corect reține instanța de apel, reprezintă, în realitate, o excepție ce ține de fondul cauzei și de temeinicia ori netemeinicia acțiunii deduse judecății.
Dar este justificată critica recurenților în legătură cu omisiunea ambelor instanțe de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității ce, din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc.civ. face inutilă cercetarea în fond a pricinii. Este vorba de admisibilitatea ori inadmisibilitatea acțiunii prin care reclamanta, prevalându-se de dispozițiile art. 1073 - 1075 Cod civ. tinde să obțină, pe cale de executare silită și prin forța de constrângere a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligații de a face ce revine în sarcina pârâților, cu caracter personal, de a-și da consimțământul la executarea unor lucrări de extindere și etajare a propriei sale locuințe.
Evident că o astfel de excepția trebuia analizată de instanțe prealabil dezbaterii în fond a cauzei, prin prisma normelor legale menționate mai sus, a caracterului intuitu personae al obligației ce cade în sarcina pârâților, a prevederilor art. 5802, art. 5803Cod proc.civ. a posibilității de executare în natură a acestei obligații de a face, prin darea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ.
Judecătoria și tribunalul, stabilind situația de fapt incidentă în speță, au decis că nu sunt afectate drepturile ce revin pârâților în modul de exercitare a coproprietății forțate asupra părților indivize comune, iar refuzul lor în darea acordului necesar reclamantei este unul abuziv, ce poate fi sancționat în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 31/1954.
Dar această concluzie a fost consecința unei insuficiente clarificări a stării de fapt și a raporturilor juridice existente între părți, în calitatea lor de coproprietare asupra părților indivize comune aferente apartamentelor pe care le dețin în imobil, astfel cum sunt ele descrise în foaia A din CF col. 25677 C, nr.top. 615, dar și sub aspectul pretinsei convenții intervenite între acestea în legătură cu exprimarea acordurilor reciproce pentru executarea, de către fiecare dintre acestea, a unor lucrări de extindere și reamenajare a propriei locuințe.
acestui tip de coproprietate este că, prin exercitarea dreptului de folosință, coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeași natură aparținând celorlalți coproprietari, bunul indiviz trebuie să fie folosit potrivit destinației sale, ce nu poate fi modificată unilateral de către unul sau altul dintre coproprietari.
Raportul de expertiză efectuat în apel confirmă că prin extinderea parterului apartamentului nr. 1 se reduce suprafața reală a curții - parte indiviză comună - cu 7,50 mp, prin includerea nișei, delimitată cu galben în schița de la fila 44 din dosar, în componența apartamentului proprietatea reclamantei. Aceasta înseamnă încetarea stării de coproprietate forțată asupra porțiunii afectată de construcție și transformarea ei în proprietate exclusivă a reclamantei, ceea ce nu poate avea loc decât în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, printr-o greșită aplicare a dispozițiilor art. 167 și următoarele, art. 201 și următoarele Cod proc.civ. tribunalul a considerat că este pe deplin dovedită convenția încheiată de părți, referitoare la consimțământul reciproc pentru realizarea unor astfel de lucrări de construcție, doar în contextul în care existența unui astfel de act juridic a fost reținută în conținutul lucrării de expertiză întocmită de cei trei experți, negată de către pârâții.
Valoarea probatorie a raportului de expertiză se rezumă la concluziile științifice trase de acești specialiști în domeniul lor de activitate, nicidecum în ceea ce privește raporturi juridice stabilite între părți, drepturi și obligații născute între acestea în legătură cu alte împrejurări esențiale soluționării cauzei.
Așadar, în lipsa unei depline lămuriri a situației de fapt vizând această înțelegere pretins intervenită între părți, ca și a împrejurării modului în care folosința părților indivize comune este afectată de lucrările de extindere și etajare a apartamentului reclamantei, în sensul de a se clarifica destinația dată de toți coproprietarii porțiunii de teren de 7,50 mp ce reprezintă nișa colorată în galben, până la momentul anterior înaintării acțiunii în justiție și felul în care se aduce atingere acestei folosințe, pentru a se verifica ipoteza unei exercitări abuzive a dreptului lor de coproprietate de către pârâți, se impune, în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr-, fiind soluționat prin decizia civilă nr. 41/A/22.01.2008, soluția fiind aceea de admitere a apelului pârâților, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
Tribunalul și-a întemeiat soluția pe împrejurarea că așa-zisa înțelegere intervenită între părți la data de 18.01.2005 nu poate fi luată în considerare întrucât, în cuprinsul acesteia s-a stipulat că "părțile convin ca înțelegerea care eventual va interveni, să-și producă efectul numai de la data autentificării ei la notarul public".
În consecință, tribunalul a apreciat că nu există nici o convenție valabilă între părți, privitoare la un consimțământ care ar trebui dat de către aceștia în calitatea lor de coproprietari asupra părților indivize comune, înscrisul sub semnătură privată mai sus menționat nedând naștere vreunui drept sau vreunei obligații între părți cu privire la respectivul consimțământ.
Mai mult decât atât, așa cum s-a stabilit prin expertiza întocmită în cauză, prin extinderea parterului apartamentului reclamantei s-ar reduce suprafața reală a curții, parte indiviză comună, cu 7,50 mp, prin includerea nișei delimitată cu galben în schița de la expertiză, în componența apartamentului proprietatea reclamantei, ceea ce nu este posibil fără ca prin aceasta să nu se încalce dreptul pârâților asupra părților indivize comune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. să se admită recursul, să se modifice în tot decizia recurată, în sensul respingerii apelului pârâților, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că acțiunea a fost admisă de prima instanță pentru că ne găsim în prezența unui abuz de drept, în mod greșit intimații extinzând acțiunea la aspecte de detaliu, care țin de partea tehnică, pe care numai autoritățile administrative sunt abilitate să o valideze sau nu.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că drepturile de proprietate ale fiecăreia dintre părți nu sunt încălcate, chiar dacă prin extinderea parterului apartamentului 1 se reduce suprafața reală a curții cu 7,50 mp, prin includerea nișei, delimitată cu galben în schița de la fila 44 din dosar, în componența apartamentului proprietatea reclamantei, întrucât, această nișă a fost întotdeauna în folosința exclusivă a reclamantei, în timp ce intimații, la rândul lor, cu consimțământul recurentei a inclus cealaltă nișă în apartamentul lor. Se impune astfel ca și intimații să-și de-a consimțământul reciproc. De altfel, în fața celor trei experți numiți în cauză părțile au convenit în acest mod, însă ulterior intimații s-au răzgândit, ceea ce dovedește încă o dată caracterul acestora. Cu toate acestea, tribunalul nu a luat în considerare afirmațiile celor trei experți, care au consemnat în expertiză că intimații au fost de acord să-și de-a consimțământul.
Prin admiterea apelului pârâților, și drept urmare, prin respingerea acțiunii reclamantei, dreptul de proprietate al reclamantei, de a dispune liber de proprietatea sa, a fost încălcat în mod grosolan.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții intimați și au solicitat instanței respingerea recursului, invocând totodată și excepția nulității acestuia, motivat pe prevederile art. 3021alin. 1 lit. c pr.civ. coroborat cu art. 303 alin. 1 și 2, art. 301 și art. 306 alin. 1.pr.civ. respectiv pe împrejurarea că recursul formulat de reclamantă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, reclamanta neputându-se limita la o simplă indicare de formă a textelor legale pe care s-ar întemeia acest recurs.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că nu este posibil ca un consimțământ al unui coproprietar să fie smuls în mod abuziv, doar pe ideea exercitării unui drept subiectiv civil.
La termenul de judecată din data de 07.04.2008, pârâții intimați, prin reprezentantul lor, au invocat și excepția inadmisibilității recursului, motivat pe faptul că acesta s-ar încadra pe prevederile art. 304 pct. 10.pr.civ. text legal în prezent abrogat.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, așa cum pertinent au observat pârâții intimați, parțial recursul reclamantei este inadmisibil, întrucât vizează reproduceri ale stării de fapt și reiterări ale considerentelor și concluziilor edictate de cei trei experți care au efectuat expertiza în cauză, axându-se în principal pe faptul că instanța de apel ar fi ignorat cele reținute de experți în cuprinsul expertizei.
Or, acest motiv de recurs, care vizează omisiunea instanței de a reține în considerentele deciziei cele statuate de cei trei experți, se încadrează în prevederile pct. 10 al art. 304.pr.civ. text legal abrogat prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Celelalte motive de recurs prin care se face o scurtă reproducere a împrejurărilor de fapt ale cauzei, de asemenea intră sub incidența excepției inadmisibilității, circumscriindu-se punctului 11 al art. 304.pr.civ. text legal abrogat prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000.
În consecință, Curtea constată că în cauză nu este incident motivul de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7.pr.civ. câtă vreme, hotărârea recurată nu cuprinde motive străine de natura pricinii ori contradictorii și câtă vreme recurenta a invocat acest text legal doar în considerarea ideii că instanța de apel nu a ținut seama de concluziile celor trei experți.
Nu poate fi reținută excepția nulității recursului, întemeiată pe prevederile art. 3021lit. c pr.civ. având în vedere că unul din motivele de recurs invocate de recurentă se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ. respectiv, acela referitor la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei.
Art. 306 alin. 3.pr.civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civ.
Or, Curtea apreciază că motivul de recurs prin care recurenta invocă încălcarea dreptului său de proprietate, drept apărat de prevederile art. 480. civ. se circumscrie pct. 9 al art. 304.pr.civ.
Însă în privința acestui motiv de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:
Recurenta și intimații sunt coproprietari asupra părților indivize comune aferente imobilului situat în C-N, str. - nr. 28, fostă str. 23 August, înscrise în CF col. nr. 25677 C, nr. top. 615 ( 6-10 dosar fond).
Prin obligarea pârâților intimați la a-și da consimțământul în favoarea extinderii și etajării de către reclamantă a apartamentului nr. 1, s-ar încălca implicit dreptul de coproprietate al intimaților asupra părților indivize comune, dat fiind că prin această extindere și etajare, o parte din aceste părți indivize comune, respectiv nișa colorată în galben în schița anexă la raportul de expertiză (întocmit de experții, G și - 37-48 dosar nr-) ( 44 din același dosar), ar urma să fie atribuită în proprietatea exclusivă a reclamantei.
Or, pentru o atare finalitate, în nici un caz nu se poate recurge la o obligare forțată a unora dintre coproprietari să-și de-a consimțământul în acest sens, ci doar la o transformare a stării de coproprietate în proprietate exclusivă.
Coproprietatea forțată asupra părților comune aferente unei clădiri cu mai multe apartamente, cum este și cazul în speță, poate fi exercitată doar cu respectarea următoarelor condiții: să nu se aducă atingere drepturilor simultane și concurente, de aceeași natură, ale celorlalți coproprietari și să se exercite atributele coproprietății numai pentru utilizarea bunului principal spre a cărui folosire sau exploatare este destina bunul accesoriu în acord cu interesul celorlalți coproprietari.
Este știut faptul că nici unul dintre coproprietari nu are drepturi sau prerogative asupra unei părți determinate din bunul aflat în coproprietate, în materialitatea sa, astfel încât nu poate fi făcut nici un fel de act cu privire la acel bun, privit în materialitatea lui, fără acordul unanim al copărtașilor.
În consecință, nu poate fi reținută susținerea recurentei că prin refuzul intimaților de a-și da consimțământul la extinderea și etajarea apartamentului reclamantei, acesteia i-ar fi încălcat dreptul de proprietate, câtă vreme dreptul său de proprietate exclusivă asupra apartamentului nr. 1 nu este lezat în nici un fel, lezat fiind însă, în eventualitatea în care nișa parte indiviză comună ar fi încorporată în apartamentul reclamantei, fără o prealabilă sistare a stării de coproprietate forțată, dreptul de coproprietate al pârâților intimați asupra acestei părți indivize comune.
Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 41/A din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
2 ex./10.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Traian Dârjan Antoaneta
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 41/A din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la a prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente -, avocat, și reprezentanta pârâților intimați și, avocat, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 martie 2008, prin registratura instanței, pârâții intimați și au depus întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
De asemenea, se constată că doamna judecător, membră a completului de judecată C 1R a formulat o cerere de abținere de la soluționarea prezentului recurs.
CURTEA
După deliberare, în vederea soluționării cererii de abținere de la soluționarea prezentului recurs formulată de doamna judecător, membră a completului de judecată C 1R, se va lasă cauza la o strigare ulterioară, sens în care,
DISPUNE
Lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea soluționării cererii de abținere de la soluționarea prezentului recurs, formulată de către doamna judecător, membră a completului de judecată C 1R.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Traian Dârjan Antoaneta
