Obligație de a face. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător: - --președinte secție
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 434/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr. 3351/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare se constată prezența intimatelor reclamante și C, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat, motivat, recurenții au fost citați cu mențiunea timbrării cererii și s-au depus prin serviciul registratură cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, precum și întâmpinare formulată de intimați.
Se acordă cuvântul asupra cererii de amânare formulată în dosar, precum și, față de faptul că lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenți, se acordă cuvântul și asupra excepției netimbrării.
Intimata reclamantă, având cuvântul, față de cerere de amânare consideră că e doar o încercare de tergiversare a cauzei. Cu privire la excepția de netimbrare, lasă la aprecierea instanței.
Intimata reclamantă C achiesează celor susținute mai sus.
Instanța, în deliberare față de împrejurarea că cererea de amânare este formulată de recurenți, care au declarat recursul la data de 28.01.2010, cererea de recurs fiind formulată prin avocat, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art. 156 cod procedură civilă, potrivit căruia instanța va acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, cererea trebuind să fie temeinic motivată. Considerând că cererea de amânare nu este fondată, instanța respinge, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare pe excepția de netimbrare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3351/ 11.05.2009 a Jud. a fost admisă cererea formulată de reclamanții, C și în contradictoriu cu pârâții și și au fost obligați aceștia să-și dea acordul pentru depunerea documentației necesare la Primăria Sibiu, în vederea atribuirii terenului evidențiat în CF nr. 34770 Sibiu, nr. top 2518/1/2, în suprafață de 460 mp, în prezent proprietatea Statului Român, iar, în caz de refuz, s-a stabilit ca hotărârea să țină loc de consimțământ.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 19,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Imobilul-construcții din CF 34770 Sibiu nr. top 2518/1/2/I se află în proprietatea pe cote părți a numiților, C, și, după cum reiese din extrasul de CF actualizat -fila 33.
În cauză, terenul înscris în CF 34770 Sibiu nr. top 2518/1/2/I se află în proprietatea Statului Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor <LLNK 11974 58 10 702 30 29>art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Din actele depuse la dosar, s-a constatat că reclamanții au formulat cerere de atribuire a terenului în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991-fila 35- iar, prin adresa nr. 99420/14.03.2008 emisă de Primăria Municipiului Sibiu, li s-a comunicat reclamanților faptul că cererea trebuie să fie semnată de toți coproprietarii.
Așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu - fila 41-42- coroborat cu mențiunile din întâmpinare, instanța a reținut că pârâții nu sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamanți, de unde rezultă implicit refuzul de a-și da acordul pentru depunerea documentației necesare la Primăria Sibiu, în vederea atribuirii terenului aflat în prezent în proprietatea Statului Român.
Față de cele expuse, instanța a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâții să-și dea acordul pentru depunerea documentației necesare la Primăria Sibiu, în vederea atribuirii terenului evidențiat în CF nr. 34770 Sibiu, nr. top 2518/1/2, în suprafață de 460 mp, în prezent proprietatea Statului Român, iar, în caz de refuz, prezenta hotărâre urmând să țină loc de consimțământ.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții și solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului arată că hotărârea nu este aplicabilă pentru scopul în care a fost dată deoarece un coproprietar și anume nu a fost parte în proces, or în lipsa cererii acesteia nu se poate obține atribuirea terenului, că sentința civilă prin care s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului construcție și s-a atribuit acesta lui este definitivă în ceea ce o privește pe, deoarece aceasta nu figurează ca recurentă și că afirmația reclamanților că au fost de acord cu sistarea stării de indiviziune condiționat de atribuirea terenului nu este reală.
Prin decizia 434/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul formulat de pârâți împotriva sentinței 3351/2009 pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținu că motivele invocate de apelanți nu sunt de natură a duce la schimbarea hotărârii așa cum se solicită. Faptul că în procesul având ca obiect obligarea la consimțământ nu figurează toți coproprietarii, este irelevant sub aspectul soluției, fiind firesc ca solicitarea de obligare la consimțământ să fie formulată doar în legătură cu coproprietarii care refuză să-și dea consimțământul în acest sens. Dacă respectiva coproprietară refuză și ea să formuleze cerere de atribuire a terenului, reprezintă o chestiune strict legată de interesul intimaților reclamanți și care nu poate duce la schimbarea soluției în cauză.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 3493/2008, aceasta nu poate fi definitivă doar față de unul din coproprietari și oricum important este dacă nu este definitivă în raport cu intimații. Celălalt considerent al apelului referitor la faptul că afirmația reclamanților că au fost de acord cu sistarea stării de indiviziune condiționat de atribuirea terenului nu ar fi reală, nu are nicio relevanță sub aspectul admiterii acțiunii.
Împotriva deciziei 434/2009 a Tribunalului Sibiu și a sentinței 3351/2009 a Judecătoriei Sibiu au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 2 și art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, modificarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți. Criticile recurenților au fost aceleași care au fost învederate și instanței de apel, în sensul că din acțiunea reclamanților lipsește un coproprietar, respectiv numita, care nu a înțeles să participe ca reclamantă în cauza privind obligarea la consimțământ.
Intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prealabil analizării motivelor de recurs instanța se va pronunța asupra excepției netimbrării recursului, excepție de ordine publică invocată din oficiu, la termenul din 25.02.2010.
Recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la filele 5-6. Deși legal citați cu această mențiune, recurenții nu au înțeles să-și îndeplinească obligația legală de a timbra recursul.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. 2 dacă taxa nua fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 prevede că neîndeplinirea obligației de plată a taxei timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, dispoziții similare regăsindu-se în art. 35 din Normele Metodologice de aplicare aLegii 146/1997, aprobate prin Ordinul 760/C/1999.
Față de cele arătate mai sus, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 434/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile 3351/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 434/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile 3351/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. /7 ex/12.03.2010
Jud. fond:
Jud. apel: /.
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
