Obligație de a face. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(446/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.830
Ședința publică de la 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.1694/A din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul MUNICIPIUL B SECTOR 1 PRIN PRIMARUL SECTOR 1.
are ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 4) și intimatul - pârât Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sector 1, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Consilierul juridic al intimatului - pârât depune la dosar dovada actualului sediul pentru comunicarea actelor de procedură.
Apărătorul recurentei - pârâte învederează faptul că nu au obținut autorizația de construire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatului - reclamant învederează faptul că recurenta - pârâtă nu a întreprins demersuri pentru intrarea în legalitate și nu există nici un înscris care poate fi considerat în acest sens datat cu o dată anterioară celei de intrare în legalitate, respectiv data de 31.10.2008. Totodată, mai arată că susținerile recurentei - pârâte în sensul că a depus documentația la Primăria Sectorului 1 B în vederea obținerii autorizației de construire nu sunt de natură aoe xonera de răspundere, întrucât obligația obținerii autorizației de construire era anterioară demarării lucrărilor de construire, astfel cum imperativ instituie și dispozițiile art. 1 din Legea nr.50/1991.
Ca urmare, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât nu a depus actele preliminare abținerii autorizației, respectiv actele solicitate de Primărie prin certificatul de urbanism, recurenta fiind în culpă din acest motiv.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, deoarece nu are nici o culpă, la dosar existând certificatul de urbanism și 2-3 cereri pentru obținerea autorizației.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 27 ianuarie 2007 sub nr-, reclamantul Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sectorului 1 chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună intrarea în legalitate a pârâtei prin desființarea lucrărilor realizate ilegal.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin procesul - verbal de constatare și sancționare nr. 110 din 05 septembrie 2006 pârâta a fost sancționată întrucât în urma controlului efectuat la imobilul din-, sector 1, s-a constatat că pârâta a efectuat fără autorizație de construire lucrări de construire constând în desființarea acoperișului în vederea schimbării acestuia, construirea unui nivel de cărămizi peste nivelul existent parter, precum și executarea unor stâlpi de beton pentru consolidare.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că acoperișul casei era foarte vechi și începuse să-i plouă și să-i ningă în casă, iar pentru executarea lucrărilor s-a adresat reclamantei cu cererea nr. 23204 din 22 iunie 2006 și, deși termenul legal pentru soluționarea cererii sale era 26 iulie 2006, aceasta nu a fost soluționată nici la data de 02 octombrie 2006, când a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. 35757 la sediul reclamantului.
Pârâta a mai precizat că întrucât cererea sa inițială nu a fost soluționată a considerat că aceasta a fost acceptată în mod tacit, începând lucrările în mod fortuit întrucât începuseră ploile de toamnă, iar ea și soțul său suferă de boli cronice.
De asemenea, pârâta a învederat că certificatul de urbanism i s-a eliberat abia la data de 20 februarie 2007, reclamantul neîndeplinindu-și obligațiile de soluționare în termen legal a cererilor privind eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr. 8764 din 04 iunie 2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sectorului 1, în contradictoriu cu pârâta; a obligat pe pârâtă să desființeze construcțiile executate nelegal la imobilul situat în B,-, sector 1, în termen de două luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sale, instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal seria 110 din 05 septembrie 2006 pârâta a fost sancționată contravențional de către reclamantul Municipiul B Sector 1 cu amendă în cuantum de 1.000 lei/ron pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constând în faptul că la data controlului efectuat la data de 15 august 2006 la adresa din B,-, sector 1, pârâta a desființat acoperișul în vederea schimbării lui, a construit un nivel de cărămizi tip BCA peste nivelul existent parter și a executat stâlpii din beton pentru consolidare.
De asemenea, s-a luat măsura opririi lucrărilor, precum și a intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar urmând ca imobilul să fie adus la starea inițială, fixându-se ca termen pentru intrarea în legalitate 20 noiembrie 2006.
Împrejurarea că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor privind intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire sau desființarea lucrărilor a fost constatată prin nota de constatare nr. - din 26 februarie 2007.
Susținerile pârâtei referitoare la începerea demersurilor privind obținerea autorizației de construire au fost apreciate de prima instanță ca lipsite de relevanță față de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, întrucât nu a probat incidența prevederilor procedurii aprobării tacite.
S-a mai reținut de către instanța de fond că pârâta nu a probat că s-ar fi adresat instanței judecătorești competente potrivit art. 7 alin. 2 din OUG nr. 27/2003 pentru obținerea documentului oficial care să o îndreptățească să efectueze lucrările în cauză, respectiv pentru obținerea autorizației de construire.
Prima instanță a apreciat că venirea ploilor de toamnă și bolile cronice de care suferă nu se încadrează în noțiunea juridică de caz fortuit, nereprezentând o împrejurare externă, extraordinară și imprevizibilă.
În condițiile în care pârâta nu a probat că a solicitat emiterea autorizației de construire nu se poate reține o conduită culpabilă a reclamantului constând în neemiterea acesteia.
Față de toate aceste considerente, reținând că pârâta nu s-a conformat termenului stabilit pentru intrarea în legalitate și pentru desființarea lucrărilor executate nelegal, văzând dispozițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, instanța de fond a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă să desființeze construcțiile executate nelegal la imobilul situat în B,-, sector 1, în termen de două luni de la rămânere definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta.
Apelanta a arătat că certificatul de urbanism solicitat intimatei prin cele doua cereri i-a fost eliberat abia la 20 februarie 2007 după îndelungi stăruințe pe lângă intimată timp de șapte luni. Întrucât venea toamna cu intemperii specifice iar ea și soțul sufereau de boli cronice, pentru care au și fost pensionați, a demarat aceste lucrări, ce au fost stopate la 20 octombrie 2006, la cererea intimatului.
A mai susținut apelanta că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, intimatul răspunzând cererilor după șapte luni și nu 30 de zile cât prevede legea, precum și cazul fortuit prezentat mai sus (anotimpurile cu ploi și ninsori ce urmau să vină). În consecință apelanta a susținut că vina actualei stări de fapt îi aparține în exclusivitate intimatului și pe cale de consecință hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
De asemenea, apelanta a arătat că a solicitat instanței de fond anularea acțiunii ca insuficient timbrată conform art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, față de rezoluția judecătorului la primirea cererii, excepție pe care instanța nu s-a pronunțat.
Intimatul - pârât Municipiul B, Sector 1, prin Primar a formulat întâmpinate, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat acesta în întâmpinare că pârâta a avut la dispoziție un termen rezonabil pentru a obține autorizația de construire și, cu toate acestea nu a depus diligențele necesare în acest sens. Culpa neobținerii autorizației de construire aparține în exclusivitate apelantei - pârâte. Or, apelanta nu-și poate invoca propria culpa în neobținerea autorizației, prin nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii cu privire la executarea lucrărilor de construcții.
Prin decizia civilă nr. 1694 din 19 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 8764 din 04 iunie 2007, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sectorului 1.
Tribunalul a reținut în considerentele acestei decizii că până la data soluționării cauzei în apel nu s-a făcut dovada intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire datorită, în principal, culpei apelantei, deoarece, nu a contestat procesul - verbal de stabilire și sancționare a contravenției, nu a depus diligențe pentru a obține autorizația de construire și nu a stăruit în obținerea acestei autorizații pe o perioadă de mai bine de doi ani.
S-a mai reținut de către instanța de apel că apelanta a făcut dovada că s-ar fi adresat intimatului pentru obținerea certificatul de urbanism imediat după ce a fost sancționată contravențional, dar această împrejurare nu este susținută de alte înscrisuri din care să rezulte că ar fi stăruit pentru intrarea în legalitate, iar pe de altă parte nu a făcut dovada motivului pentru care a început lucrările de reparații și înlocuire a acoperișului fără a deține autorizația prevăzută de Legea nr. 50/1991 cu completările și modificările ulterioare. În cazul în care, s-a adresat Primăriei Sectorului 1 B și aceasta nu i-a eliberat în termen legal documentele strict necesare pentru a începe repararea construcției, apelanta - pârâtă avea alte mijloace legale pentru a obliga intimatul - reclamant sau pentru aop une în întârziere deoarece în privința autorizării construcțiilor nu operează procedura aprobării tacite.
Nici motivul de apel privind împrejurarea că la judecarea în fond a cauzei reclamantul nu ar fi timbrat corect cererea de chemare în judecată și s-ar fi impus anularea cererii ca netimbrată nu a fost găsit întemeiată de către instanța de apel, întrucât pe de o parte în momentul în care o acțiune este timbrată parțial nu se poate anula în totalitate, ci se poate dispune soluționarea numai în limita taxei de timbru achitate, iar pe de altă parte, pârâta și-a timbrat la fond acțiunea potrivit dispozițiilor instanței la momentul introducerii acțiunii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă, solicitând modificarea sentinței și a deciziei atacate, admiterea recursului în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 Cod de procedură civilă.
Recurenta a arătat că instanțele inferioare fac vorbire de faptul că s-a depus la dosarul cauzei doar recipisa, fără a face dovada faptului că cererea înregistrată la sediul intimatului - reclamant vizează eliberarea unei autorizații de constituire. Prin actele depuse a făcut dovada obiectului acestei cereri, respectiv eliberarea unei autorizații de construire în sensul efectuării lucrărilor enumerare mai sus, chiar cu răspunsul intimatului.
Recurenta a mai arătat că din acest răspuns, pe care ar fi trebuit să-l primească pe 22 iulie 2006 și nu pe 20 septembrie 2006 când l-a primit (deci după două luni peste termen), mai rezultă că la dosar nu erau planurile cadastrale la scara de 1:500 și 1:2000, fapt neadevărat deoarece, dacă nu ar fi existat planurile, cererea sa nu ar fi fost înregistrată.
Recurenta a susținut că certificatul de urbanism solicitat i-a fost eliberat abia la data de 20 februarie 2007, după îndelungate stăruințe pe lângă intimat.
Întrucât se apropia toamna cu ploile ei aferente iar recurenta și soțul acesteia sufereau de boli cronice, pentru care au și fost pensionați, în toamna anului 2006 au demarat aceste lucrări (refăcând acoperișul pentru a nu îi ploua și ninge în casă), lucrări ce au fost stopate la 20 octombrie 2006, la cererea intimatului.
Recurenta a mai susținut și faptul că acțiunea intimatului la instanța de fond a fost insuficient timbrată conform art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, făcând referire la rezoluția judecătorului la primirea cererii principale.
Deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, din analiza motivelor de recurs Curtea constată că acestea se pot încadra doar în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând recursul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 110 din 05.09.2006 de către Primăria sector 1 B pentru săvârșirea contravenției constând în faptul desființării acoperișului în vederea schimbării lui, a construirii unui nivel de cărămizi tip BCA peste nivelul existent parter și executării unor stâlpi de beton pentru consolidare, fără deținerea unei autorizații de construire. Prin acest proces verbal s-a luat măsura opririi lucrărilor, precum și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar urmând ca imobilul să fie adus la starea inițială, fixându-se termen pentru intrarea în legalitate 20.11.2006.
Recurenta - pârâtă a susținut în mod nefondat în motivele de recurs că recipisa înregistrată sub nr. 23204/22.06. 2006 la sediul intimatului-reclamant face dovada faptului că cererea sa viza eliberarea unei autorizații dovadă conținutul răspunsului datat 20.09.2006 al destinatarul adresei din care rezultă că recurenta-pârâtă a solicitat obținerea certificatului de urbanism pentru renovare locuință, renovare gard și schimbarea acoperișului la imobilul situat în-. Prin acest răspuns intimatul-reclamant aducea la cunoștință recurentei-pârâte faptul că i se restituie acesteia documentația depusă întrucât nu poate fi înaintată pe circuitul de avizări, deoarece lipsesc planurile cadastrale scara 1:500 și 1:2000, în două exemplare. Mai mult, în apel a fost atașată copia cererii înregistrată sub acest număr care reprezintă un formular pentru emiterea certificatului de urbanism completat de către recurentă.
Susținerea recurentei în sensul că planurile cadastrale au fost atașate cererii altfel nu i-ar fi fost primită este nefondată dat fiind chiar mențiunile făcute de către aceasta pe cererea înregistrată sub nr. 23204/22.06.2006 în sensul că a luat cunoștință de faptul că lipsesc planurile cadastrale și memoriul tehnic.
Faptul că certificatul de urbanism a fost eliberat recurentei abia la data de 20.02.2007 nu poate fi imputat intimatului având în vedere că recurenta nu a depus la timp toată documentația necesară emiterii unui asemenea act.
sezonului de toamnă cu ploi nu poate fi apreciat un motiv întemeiat pentru începerea lucrărilor fără respectarea dispozițiilor legale în sensul deținerii autorizației de construire necesare, succesiunea anotimpurilor cu intemperiile specifice fiind o situație previzibilă.
Curtea constată că de la data sancționării prin procesul verbal de contravenție și impunerii recurentei luarea măsurilor pentru intrarea în legalitate au trecut 2 ani și 7 luni și, cu toate acestea, recurenta nu a făcut dovada obținerii autorizației de construire.
Mai mult, recurenta nu a făcut dovada împrejurării susținută prin înscrisuri din care să rezulte stăruința pentru obținerea autorizației de construire, ceea ce dovedește culpa acesteia în neobținerea acestei autorizații.
Referitor la motivul de recurs ce vizează insuficienta timbrare a cererii la instanța de fond până la prima zi de înfățișare, Curtea îl constată nefondat având în vedere că reclamanta a timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum suficient, dovadă ordinul de plată (fila 10 dosar fond) pe care sunt aplicate timbrele fiscale, aceste taxe fiind achitate încă de la data introducerii acțiunii.
Având în vedere că până la data soluționării cauzei în recurs nu s-a făcut dovada obținerii autorizației de construire prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, constatând că instanțele de fond și de apel au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 28 alin. 3 și 32 alin. 1 din actul normativ sus-menționat, precum și art. 13 cu referire la art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă Darina, împotriva deciziei civile nr. 1694 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sectorului 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
.
2ex./12.06.2009
-4.-;
Jud.1.-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
