Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(595/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.828
Ședința publică de la 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1149 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/15.01.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat aflată la fila 11 în dosar, lipsind intimatul - pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură recurenta - reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, consemnată la CEC - Bank, cu chitanța nr. -/1/12.05.2009 și timbru judiciar în valoarea de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar înscrisuri, respectiv adresă emisă de Locatarii din-, sect. 2. Totodată, învederează faptul că este un înscris și nu un mijloc de probă.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art.304 coroborat cu art.306 și art.301 din Codul d e procedură civilă, având în vedere momentul comunicării hotărârii.
Apărătorul recurentei - reclamante lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției nulității prin raportare la dispozițiile art.303 coroborat cu art.301 și data comunicării hotărârii. Totodată, învederează faptul că nu a motivat recursul în termen, deoarece nu i-a fost comunicată hotărârea.
Curtea solicită apărătorului recurentei - reclamante să precizeze, dacă susține motive de ordine publică în sensul dispozițiilor art. 306 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează faptul că, nu este în măsură să invoce motive de ordine publică.
Curtea având în vedere că excepția invocată este prioritară și vizează legala investire, rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
După rămânerea în pronunțarea, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă avocat, reprezentant al intimatului - pârât, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/14.05.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.558/23.01.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, dispus evacuarea pârâtului din camera de serviciu aflată la demisol în imobilul din B,-, sector 2, identificată conform schiței, anexă la raportul de expertiză, ca având poziția 1, obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1260,3 lei, cheltuieli de judecată.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta deține în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1029/1984, imobilul situat în B,-,.1,.4, sector 2, compus din apartament cu două camere, vestibul, hol, oficiu, bucătărie, baie, cămara la etaj și boxa de 3,35 mp și camera de serviciu de 6,90 mp la subsol.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, coroborată cu raportul de expertiză tehnică întocmit și pe baza declarațiilor colocatarilor, imobilului din- camera de serviciu aparținând reclamantei a fost folosită pentru montarea unui hidrofor iar reclamantei i s-a pus la dispoziție o altă cameră, situata vis-a-vis de boxă, în suprafața de 4 mp, dar pe care nu o poate folosi, întrucât este ocupată și încuiata de pârât.
Pe schița anexă la raport camera în litigiu este numerotată cu nr.1.
Față de cele reținute și avându-se în vedere prevederile art.480 Cod civil, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, este întemeiată.
S-a avut în vedere că, deși din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1217/1974 rezultă că pârâtul deține în proprietate la subsolul imobilului din-, o cameră de serviciu de 6 mp și o boxă de 9 mp, nici una dintre acestea nu este camera numerotata cu nr.1 pe schița anexă la raportul de expertiză, camera dată la schimb reclamantei pentru camera de serviciu de 6,9 mp în care s-a montat un hidrofor în folosul întregului imobil.
În acest sens sunt relevante susținerile reclamantei, declarația martorului audiat în cauză și declarațiile colocatarilor imobilului din- (prezenți la efectuarea expertizei) dar și faptul că această cameră are doar 4 mp în timp ce cele două anexe deținute în proprietate de pârât au 6 mp și, respectiv 9 mp.
Mai mult, această cameră era folosită de fochist și avea destinația de spațiu comun iar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar avea vreun drept legitim asupra acestei camere în timp ce reclamanta a demonstrat schimbul care potrivit art.1405 cod civil este un contract prin care părțile (în speță reclamanta și Asociația de locatari) își dau un lucru pentru altul.
În aceste condiții, nu are relevanță dacă asociația locatarilor este legal constituită sau nu iar imobilul a aparținut SC SA care prin adresa nr.2175/1994 a comunicat pârâtului că în urma sesizărilor asociației de locatari și a verificărilor efectuate la dosarul de fond al blocului s-a constat că pârâtul ocupă la subsol un spațiu mai mare decât cel prevăzut în actul său de proprietate și că spălătoria este spațiu comun.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, la subsolul imobilului funcționează firma SRL administrată de pârât și care a avut mai multe neînțelegeri cu locatarii imobilului cu privire la ocuparea abuzivă a mai multor spații comune.
Prin decizia civilă nr.1149/17.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr.558/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat intimata la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept;
Intimata-reclamantă este proprietara apartamentului nr.4 situat în B,-,.1, sector 2, compus din două camere, vestibul, hol, oficiu, bucătărie, baie, și a spațiilor situate la subsolul imobilului, respectiv o boxă în suprafață de 3,35 mp și o cameră de serviciu, în suprafață de 6,9 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1029/27.01.1984 de notariatul de Stat Local al Sectorului 2
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 04.06.2007 (fila 30), intimata - reclamantă a solicitat evacuarea apelantului - pârât din spațiul de la subsolul clădirii din B,-, sector 2, aflat în proprietatea sa și anume camera de serviciu în suprafață de 6,9 mp.
Prin raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză de expertul ~ s-a stabilit că spațiile de la subsolul clădirii aflate în proprietatea intimatei - reclamante și anume boxa de 3,35 mp și camera de serviciu în suprafață de 6,9 mp sunt numerotate cu 15 și respectiv 3 în anexa 1 la raportul de expertiză.
De asemenea, s-a mai stabilit că apelantul - pârât ocupă la subsolul clădirii spațiile numerotate 1,6,8,9,10 și 12 în Anexa 4 la raportul de expertiză.
Potrivit declarației martorului audiat în cauză, coroborată cu concluziile raportului de expertiză în construcții, în camera de serviciu de la subsol aflată în proprietatea intimatei - reclamante a fost montat un hidrofor, în anul 1995 de către Asociația de Proprietari, cu acordul intimatei - reclamante, acesteia fiindu-i dată în folosință de Asociație o altă cameră de serviciu de la subsol, pe care o folosea fochistul și care este spațiul comun al blocului. Camera de serviciu dată în folosință intimatei - reclamante ca urmare a convenției cu Asociația de proprietari a fost identificată ca fiind cea numerotată cu 1 în Anexa 1 la raportul de expertiză în construcții.
Potrivit declarației aceluiași martor, intimata - reclamantă nu a putut intra în posesia camerei de serviciu care i-a fost dată în folosință de Asociația de Proprietari, întrucât aceasta era ocupată de apelantul - pârât.
Prin urmare, din probele administrate în cauză a reieșit că apelantul - pârât nu ocupă camera de serviciu de la subsolul blocului aflată în proprietatea intimatei - reclamante (camera nr.3, identificată în Anexa nr.1 la raportul de expertiză), ci camera de serviciu de la subsol dată în folosință acesteia de Asociația de Proprietari (camera nr.1, identificată în Anexa nr.1 la raportul de expertiză).
Astfel fiind, instanța, dispunând evacuarea apelantului-pârât din camera de serviciu numerotată cu 1 în Anexa la raportul de expertiză - în condițiile în care apelanta-reclamantă solicitase evacuarea apelantului-pârât din camera de serviciu aflată în proprietatea sa, care, așa cum am văzut este cea numerotată 3 în Anexa la raportul de expertiză - a acordat altceva decât s-a cerut.
Este adevărat că intimata - reclamantă a arătat că solicită evacuarea apelantului - pârât din camera de serviciu numerotată cu nr.1 în Anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză, însă de abia prin concluziile scrise depuse la dosar, după ce instanța a rămas în pronunțare, or nu se poate considera că instanța a fost legal investită cu o astfel de cerere, neformulată în condițiile art.112 și art.132 Cod procedură civilă.
Chiar dacă s-ar aprecia că prima instanță a fost investită în mod legal cu cererea intimatei-reclamante de a se dispune evacuarea apelantului-pârât din camera de serviciu nr.1 aflată la subsolul blocului, această cerere tot nu ar fi trebuit admisă, față de probele administrate în cauză.
Astfel, camera de serviciu nr.1 care i-a fost dată în folosință intimatei - reclamante de Asociația de Proprietari constituie potrivit susținerilor intimatei - reclamante, confirmate de declarația martorului audiat în cauză, spațiu comun al blocului.
Potrivit art.18 lit.d din HG nr.400/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociaților de proprietari, adunarea generală a asociației de proprietari analizează principalele aspecte și adoptă hotărâri cu privire la modul de folosire a spațiilor comune și, în unele cazuri schimbarea destinației unor asemenea spații.
Prin urmare, raportat la dispoziția legală mai sus menționată, camera de serviciu nr.1 de la subsolul blocului, care constituie spațiu comun nu putea fi dată în folosință intimatei-reclamante decât în baza unei hotărâri a Adunării Generale a Asociației de Proprietari.
Cum intimata-reclamantă nu a făcut dovada existenței unei asemenea hotărâri a Adunării Generale a Asociației de Proprietari, înseamnă că aceasta nu poate exercita prerogativele pe care le implică dreptul de folosință asupra camerei de serviciu nr.1 de la subsolul blocului.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 09.01.2008 reclamanta, prin care a criticat-o pentru următoarele motive (motivarea cererii de recurs s-a făcut prin actul de procedură depus la dosar la fila 7-la data de 22.04.2009).
Instanța de apel nu a ținut seama de probele administrate în cauză sau le-a interpretat greșit și, în concluzie,a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele motive:
1) Într-o interpretare rigidă și excesiv de formală, instanța de apel a apreciat că prima instanță, prin admiterea cererii reclamantei, a acordat altceva decât s-a cerut.
Așa cum se observă, prima instanță a admis cererea reclamantei de chemare în judecată și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul respectiv: camera de la subsolul imobilului indicat și pe care pârâtul o ocupa abuziv.
Este adevărat că, urmare a efectuării expertizei în cauză, situația s-a lămurit substanțial, dar aceasta nu înseamnă că s-a acordat altceva decât s-a cerut.
Este adevărat că reclamanta a afirmat în petitul cererii de chemare în judecată că este proprietara camerei respective, considerând că aoperat un schimb în interesul tuturor locatarilor blocului.
Așadar, afirmă că instanța de apel a interpretat greșit petitul cererii, precum și actele și probele depuse și administrate în cauză.
Ca atare, se impune modificarea deciziei pronunțată în apel și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
2) În al doilea rând, instanța de apel a apreciat greșit și nelegal că nu a existat o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari la momentul efectuării schimbului între cele două camere de la subsol.
Într-adevăr, din motive ce nu îi pot fi imputate reclamantei, la momentul realizării schimbului, nu s-a consemnat aceasta, însă noi am demonstrat cu martori și cu expertiză, precum și cu declarațiile celor care au fost prezenți la momentul respectiv că acesta a avut loc într-adevăr.
A depus în sprijinul cererii și un înscris de la Direcția Venituri Buget Local Sector 2 care atestă că figurează cu 0 lei obligații fiscale reprezentând impozit pe clădiri.
Ca atare, demonstrează încă odată că ocupă în mod abuziv camera pe care o are recurenta cel puțin în folosință.
În concluzie, instanța de apel a greșit și sub acest aspect și, ca atare, se impune modificarea deciziei.
La termenul de judecată din 14.05.2009, Curtea a invocat din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de împrejurarea că hotărârea atacată i-a fost comunicată reclamantei la data de 09.02.2009, iar cererea de motivare a recursului s-a depus la dosarul cauzei la data de 22.04.2009, cu nesocotirea evidentă a dispozițiilor art.303 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constată nulitatea recursului, în raport de dispozițiile exprese ale art.304 alin.1 din Codul d e procedură civilă, pentru considerentele ce urmează;
Situația dosarului pendinte a relevat faptul concret că hotărârea atacată cu recurs i-a fost comunicată reclamantei la data de 09.02.2009, așa cum rezultă din actul de procedură existent la fila 41, iar cererea de motivare a recursului s-a depus la dosarul cauzei la data de 22.04.2009 (fila 7, dosar recurs).
Potrivit art.301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs-art.303 alin.1 din același act normativ.
dispozițiilor art.301 și art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă, prin raportare la dispozițiile imperative ale art.306 alin.1, conduce la sancțiunea nulității recursului.
Partea-recurentă, prin reprezentant convențional, nu a invocat motive de ordine publică în sensul dispozițiilor art.304 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, consecința acestui fapt fiind incidența sancțiunii nulității, sancțiune prevăzută în termeni expreși de norma procedurală susmenționată.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.306 alin.1 și 2, respectiv, prin coroborare cu dispozițiile art.301 și art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1149/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
./
2 ex./29.06.2009
TB-5 -;
Jud.2 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
