Obligație de a face. Decizia 875/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 875
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta ). ) domiciliată în Câmpina, str. -, nr. 12, -.A,.3,. 14, județul P, împotriva sentinței civile nr. 740 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Școlar P cu sediul în P,-, județul P și Grupul Școlar de Construcții Mașini Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal, și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar P reprezentat de consilier juridic, potrivit delegației nr. 2500/RI/7.05.2008, și Grupul Școlar de Construcții Mașini Câmpina, reprezentat de consilier juridic, conform împuternicirii nr. 483/13.05.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul arată că a fost angajată fără contract individual de muncă în baza deciziilor Inspectoratului Școlar P, cu peste J de normă, în perioada 1996/1997 și 1999/2000 la Grupul Școlar Câmpina, care este unitate de învățământ de stat și nu particular, angajarea făcându-se pe post prin decizia inspectoratului școlar care are rol activ în materia raportului juridic obligațional.
Astfel, solicită să se aplice dispozițiile art. 132(1), 118(3), 129(5) pr.civ. art. 283 alin.1 lit.d și nu lit. c, cum a reținut tribunalul, art. 16(1),(2),(3), în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, părțile pot face dovada prevederilor contractuale și prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
De asemenea, precizează că pârâta Grupul Școlar CC. Câmpina a încălcat decizia inspectoratului școlar, angajator, prin ignorarea legislației în vigoare, privitoare la cumul, fapt dovedit prin adeverințele depuse la dosar și prin efectuarea calculului cu erori materiale evidente.
Totodată, menționează că deși această pârâtă a fost controlată anual de angajator, respectiv inspectoratul școlar, prin șefa serviciului plan-salarizare doamna, nici aceasta nu a constatat greșeala salariatului, situație în care solicită ca obligația să fie solidată conform art. 269(1,2,3), 270 (1) din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, arată că acțiunea a fost introdusă la instanța de fond în termenul legal prevăzut de lege.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, sens în care depune notă de ședință însoțită de adeverința nr. 211/13.05.2008 emisă de Școala cu clasele I-VIII și din mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2008-2009 perioada februarie-mai.
Consilier juridic, pentru pârâtele Inspectoratul Școlar P și Grupul Școlar de Construcții Mașini Câmpina, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât s-a reținut corect de către instanța de fond că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la nașterea sa, având în vedere că pentru perioada solicitată de reclamantă termenul s-a împlinit.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 653/105/06.02.2008 reclamanta - a chemat in judecata paratele GRUPUL SCOLAR INDUSTRIAL DE CONSTRUCTII MAȘINI CÂMPINA și INSPECTORATUL ȘCOLAR P, ca prin hotărârea ce se va pronunța, in baza disp. art.166(2) si art. 269(1) (2) (3) din Legea nr. 53/2003 sa fie obligați în solidar pârâții să efectueze înscrisuri în cartea de muncă pentru anii școlari 1996/1997 și 1999/2000 privitoare la încadrarea sa corectă în funcția de profesor de limba franceză " la cumul" si nu " la plata cu ora" cum greșit s-a efectuat.
S-a mai solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata contribuției pentru pensie aferenta celor doi ani școlari, a drepturilor salariale de care reclamanta trebuia sa beneficieze conform încadrării " la cumul", acordarea sporului de vechime de 25% conform art.19 din /1993, ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare 6 -5 zile plătibile la o lună lucrata, conform contractului colectiv de munca la nivel de ramura si Legii nr. 53/2002 si la plata salariului al XIII-lea conform HG281/1993, toate sumele urmând a fi actualizate in funcție de rata inflației, calculata de la data scadentei lunara a fiecărui drept bănesc neacordat și până la executarea efectiva a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în anii școlari 1996/1997 și 1999/2000 a fost încadrată la Grupul Școlar Construcții Mașini Câmpina în funcția de profesor de limba franceză, la modalitatea de plata "cumul", insă în toata aceasta perioadă nu a avut cunoștință că secretara acestei unități de învățământ a remunerat-o greșit la modalitatea de plata "cu ora", ceea ce contravine dispozițiilor Inspectoratului Școlar P și dispoziților art.2, 17, 9, 19 34, 38 din HG 281/1993.
Reclamanta a arătat că a fost astfel prejudiciată în drepturile sale salariale și nu i s-a oprit contribuția pentru pensie aferenta perioadei respective și că a luat cunoștință de aceste greșeli efectuate de secretară la momentul când de la o alta unitate școlară - Școala Generala - a obținut toate sporurile si viramentele pe care le impune această corectă încadrare și în momentul in care a obținut punctajul de la Casa Județeană de Pensii P.
La data de 3.03.2008 pârâta Inspectoratul Școlar Județean Paf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a, arătând că reclamanta, angajata la Școala cu cls.I-VIII nr. 2 Câmpina, a fost angajata pe post, conform art.11 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, unitatea fiind aceea care a dispus încadrarea corespunzătoare și plata drepturilor salariale aferente.
S-a arătat că Grupul Școlar Construcții de Mașini Câmpina este unitate de învățământ cu personalitate juridica proprie, iar intre Inspectoratul Școlar P și reclamanta din cauza nu exista raporturi de natura contractuala izvorâte dintr-un contract individual de muncă, astfel încât cererea reclamantei de obligarea a Inspectoratului Județean Școlar de plata a unor drepturi salariale decurgând din executarea unui contract individual de munca și efectuarea înscrierilor in cartea de munca este lipsita de temei legal.
În ceea ce privește înscrierile în cartea de muncă s-a arătat că, potrivit Decretului de Stat nr. 92/1976, numai unitatea care deține carnetul de muncă este abilitată de lege să facă înscrieri.
În subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală pentru aceleași considerente invocate de Grupul Școlar Construcții Mașini Câmpina.
La rândul său, pârâtul Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini Câmpina a formulat întâmpinare prin care, în ceea ce privește primul capăt de cerere prin care se solicita obligarea în solidar a pârâților la înscrierea în cartea de muncă pentru anii 1996/10997 și 1999/2000 a mențiunilor privind încadrarea sa corectă in funcția de profesor de franceză la cumul și nu la plată cu ora cum greșit s-a efectuat, se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat deoarece reclamanta își exercita funcția de bază în calitate de profesor titular în cadrul altei școli care îi păstrează, deține carnetul de munca și care este în drept să facă orice înscriere in cartea de muncă.
Pârâta a solicitat sa se constatate că încadrarea reclamantei la plata cu ora și nu la cumul a fost efectuată corect in raport cu dispozițiile legale in vigoare la data încadrării și de numărul de ore pe săptămânal (8,7 ore/ săptămână) pe care le-a susținut reclamanta.
Pârâta a mai solicitat ca, în situația in care se va dispune admiterea acestui capăt de cerere și regularizarea încadrării sale cu plata unor diferențe salariale pe perioada menționată 1996/1997 si 1998/2000 să se rețină excepția prescrierii dreptului material la acțiune, având in vedere prevederile Decretului nr. 167/1958 cât și dispozițiile alin.1 lit.c din Legea nr. 53/2003, care instituie un termen general de prescripție în situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat - 3 ani, termen care în speță a fost depășit.
Referitor la neacordarea sporului de vechime sau a sporului de risc și a premiului anual s-a solicitat să se constate netemeinicia cererii formulate, față de dispozițiile art. 7 din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare conform cărora reclamanta avea dreptul la spor de vechime in muncă la funcția de bază, potrivit art. 35 din Legea nr. 53/2003 în cazul în care salariații cumulează mai multe funcții fiind obligați să declare fiecărui angajator locul unde exercita funcția de bază.
La data de 3.03.2008 reclamanta a formulat concluzii scrise in cuprinsul cărora a solicitat sa se facă aplicarea dispozițiilor art. 166 alin.2 din Codul muncii in sensul de a se reține ca termenul de prescripție este întrerupt în cazul in care intervine o recunoaștere din partea debitorului, in acest sens fiind adeverințele nr. 1527,1528 eliberate în luna decembrie 2007 în care se recunoaște că nu au fost făcute viramente la Casa de Pensii si nu au fost acordate sporurile la care reclamanta se considera îndreptățită.
Reclamanta a arătat că prescripția extinctivă nu este incidentă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 740 din 3 martie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a INSPECTORATUL ȘCOLAR P și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune formulată de pârâtul GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL DE CONSTRUCTII CÂMPINA, și respinge acțiunea fata de aceasta ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta - a solicitat obligarea in solidar a pârâtelor GRUPUL SCOLAR INDUSTRIAL DE CONSTRUCTII C si INSPECTORATUL SCOLAR P, in baza disp. art.166(2) și art. 269(1) (2) (3) din Legea nr. 53/2003, să efectueze înscrisuri în cartea de muncă pentru anii școlari 1996/1997 și 1999/2000 privitoare la încadrarea sa corecta în funcția de profesor de limba franceza " la cumul" si nu " la plata cu ora" cum greșit s-a efectuat, la plata contribuției pentru pensie aferentă celor doi ani școlari, a drepturilor salariale de care reclamanta trebuia sa beneficieze conform încadrării " la cumul", acordarea sporului de vechime de 25% conform art.19 din /1993, ore libere plătite in următoarele 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare -6,5 zile plătibile la o luna lucrata, conform contractului colectiv de munca la nivel de ramura si Legii nr. 53/2002 si la plata salariului al XIII-lea conform HG281/1993, toate sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunara a fiecărui drept bănesc neacordat și până la executarea efectivă a hotărârii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Inspectoratul Școlar Județean P, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a constatat că acesta nu are calitatea de persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, deoarece potrivit art.11 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului Didactic angajarea pe post a reclamantei s-a realizat de directorul Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini Câmpina, pe baza deciziei de repartizare a inspectoratului, încadrarea si plata drepturilor salariale făcându-se școala unde reclamanta a predat.
În consecință, in baza disp. art. 137.pr.civ. tribunalul admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Inspectoratul Școlar P si respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Sub aspectul intervenirii in cauza a prescripției extinctive tribunalul a reținut că acțiunea privind plata drepturilor salariale restante si a contribuțiilor aferente, rezultată dintr-o pretinsa încadrarea necorespunzătoare la plata cu ora în loc de cumul, și acordarea celorlalte drepturi patrimoniale solicitate de reclamata (ore libere plătite in următoarele 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare -6,5 zile plătibile la o luna lucrată, conform contractului colectiv de munca la nivel de ramura și Legii nr. 53/2002, la plata salariului al XIII-lea conform HG281/1993) este supusa regulilor prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit disp. art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termen de 3 ani de la nașterea sa, astfel ca pentru drepturile salariale solicitate de reclamantă pentru perioada anilor școlari 1996/1997 si 1999/2000 termenul de prescripție s-a împlinit, astfel că pârâta nu mai poate fi obligată la plata sumelor solicitate si la acordarea celorlalte drepturi la care reclamanta se considera îndreptățită.
Instanța nu a primit susținerea reclamantei în sensul că termenul de prescripție este întrerupt prin pretinsa recunoaștere din partea debitorului din cuprinsul adeverințele nr. 1527,1528 eliberate de parata Grupul Școlar Industrial de Construcții Mașini Câmpina deoarece in cuprinsul adeverințelor respective parata nu recunoaște pretențiilor reclamantei ci doar o atesta ca nu a virat contribuția de asigurări sociale.
În al doilea rând chiar și recunoașterea debitorului nu poate întrerupe cursul prescripției decât dacă a intervenit in intervalul termenului de prescripție definit de lege (cel mai târziu in anul 2003) deoarece după ce termenul prescripției a fost împlinit se produc efectele extinctive ale acesteia și nu mai exista un "curs" care sa poate fi întrerupt.
Nici susținerea reclamantei în sensul ca fiind vorba de drepturi salariale nu operează prescripția extinctivă nu a putut fi luată în considerare față de dispozițiile articolului 283 alin.1 lit. c) din Codul muncii care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs recurenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurenta că sentința primei instanțe este afectată prin neaplicarea dispozițiilor art. 166 din Lg.53/2003 privind întreruperea cursului prescripției atunci când intervine o recunoaștere din partea debitorului.Ori, învederează recurenta,intimatul a recunoscut că drepturile salariale nu au fost acordate,sens în care trebuia reținută această recunoaștere și prin urmare trebuia să se contate întrerupt cursul prescripției cu consecința acordării drepturilor salariale conform adeverințelor depuse la dosar.Recurenta a mai învederat aspecte de fond privind nerespectarea unor dispoziții din Statutului Personalului Didactic, Codul muncii. A mai arătat recurenta că a fost angajată pe o perioadă de timp fără contract individual de muncă și că se impune încadrarea corectă la cumul,completarea carnetului de muncă pentru perioadele indicate,calcularea contribuției pentru pensie și acordarea drepturilor salariale ce i se cuvin în urma încadrării corecte.Pentru aceste considerente,recurenta a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului,a dispozițiilor legale incidente în cauză precum și prin prisma dispozițiilor art.3041pr.civ.constată că recursul este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea introductivă,reclamanta a solicitat obligarea celor doi pârâți Grupul Școlar Industrial de Construcții Mașini Câmpina și Inspectoratul Școlar P -să efectueze completări în cartea de muncă pentru anii școlari 1996-1997,1999-2000 privind încadrarea sa la cumul și în consecință,acordarea tuturor drepturilor salariale corespunzătoare acestei încadrări corecte.În susținerea pretențiilor sale reclamanta a invocat,printre alte înscrisuri și adeverințele nr. 1527,1528 din decembrie 2007.Tot de aceste adeverințe reclamanta a înțeles să se folosească și în susținerile sale privind intervenirea întreruperii cursului prescripției și al aplicării disp. art.166 din Codul muncii. Conform acestor dispoziții legale,dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care aceste drepturi erau datorate iar acest termen se socotește întrerupt atunci când intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Adeverințele de care recurenta reclamantă se prelevează ( aflate la filele 5 și 6 din dosarul de fond),provenind de la Grupul Școlar Industrial Construcții Mașini Câmpina,confirmă faptul că aceasta a fost încadrată ca profesor suplinitor la catedra de limbă franceză în anii școlari 1996-1997 și 1999-2000,cu precizarea numărului de ore pe săptămână conform statului de funcții și a faptului că unitatea nu a virat contribuția de asigurări sociale pentru aceste perioade.
Aceste adeverința,deci,nu constituie o recunoaștere din partea angajatorului debitor cu privire la drepturile salariale cuvenite,așa cum pretinde recurenta.În concluzie,nu poate fi reținută situația de fapt conform căreia angajatorul a recunoscut drepturile salariale datorate motiv pentru care cursul prescripției să fie considerat întrerupt,așa cum prevăd disp. art. 166 din Lg.nr. 53/2003.
Prima instanță a interpretat și aplicat corect aceste dispoziții,precum și dispozițiile art.1 și 3 din Decretul 167/1958 și art.281,283 alin.1 din Lg.53/2003, constatând deci,în mod just,că acțiunea reclamantei este prescrisă.
Pentru aceste considerente,Curtea Constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică,criticile invocate nefiind fondate,sens în care,conform disp. art. 312 pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ). ) domiciliată în Câmpina, str. -, nr. 12, -.A,.3,. 14, județul P, împotriva sentinței civile nr. 740 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Școlar P cu sediul în P,-, județul P și Grupul Școlar de Construcții Mașini Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, județul P,ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică,azi 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red./SV
2 ex.-30.06.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
