Obligație de a face. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 89
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CN CF CFR SA - Regionala CF, cu sediul în B, de Nord nr.1-3, sect.1, împotriva deciziei civile nr. 666 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P, str.-.- nr.25.A, -.A,.1,.2, jud.
Recurs timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr. 36650/01.02.2010 și timbre judiciare de 2 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă CN CF CFR SA - Regionala CF B reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus din partea intimatei-reclamante, cerere de amânare pentru lipsă apărare și întâmpinare.
Curtea comunică reprezentantului recurentei, întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, lasă la aprecierea instanței față de cererea intimatei-reclamante de amânare pentru lipsă apărare.
Curtea respinge cererea intimatei-reclamante, de amânare pentru lipsă apărare, nefiind îndeplinite cerințele art. 156 Cod pr.civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, pentru motivele depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului. Depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la darea hotărârii.
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanta chemat în judecată pe pârâta CN CFR-Regionala CF B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare pentru spațiul ce-l deține, situat în P,-, -.A,.2, jud.
-2-
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în baza contractului de închiriere nr. 5/2006 locuiește în calitate de chiriaș împreună cu cei 4 copii ai săi, într-un spațiu situat în P, str. - -,. 2, contractul de închiriere fiindu-i prelungit la 5 ani, la 3 ani, actualmente prelungindu-se anual, iar potrivit contractului de închiriere și actelor normative de la data încheierii contractului și până în prezent locuința ocupată de aceasta și familia sa, are regimul unei locuințe de serviciu, astfel încât a solicitat pârâtei în mod repetat, în scris și verbal, să-i vândă spațiul în litigiu.
După administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, prin sentința civilă nr. 6360/29.07.2006, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a obligat pârâta să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în P,str. - -, nr.3..2, reținând că în baza contractului de închiriere nr. 567/2000 reclamanta ocupă spațiul din P,- anterior anului 2000 și deși reclamanta a susținut că nu a depus la dosar contract de închiriere, existența acestuia fiind reținută de instanțele care au judecat litigiile anterioare între părți.
Împotriva sentinței pronunțate, a declarat apel pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță a ignorat materialul probatoriu administrat în cauză, la dosar existând adresa nr. 507/20077 emisă de, din care rezulta că locuința în litigiu are valoare arhitecturală deosebită, fiind incidente dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr. 85/1992, care exceptă de la vânzare locuința care prezintă finisaje exterioare echivalente unor lucrări de artă.
Prin decizia civilă nr. 387/2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul, reținând că este neîntemeiată criticat conform căreia apelanta-pârâtă nu poate vinde reclamantei locuința în litigiu, din perspectiva aplicabilității art.1 alin.2 din Legea nr.85/1992, care nu are incident situației respectivei locuințe.
Recursul declarat de CN CF CFR SA -Regionala B împotriva Deciziei nr. 387/2006 a Tribunalului Prahova, fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI, care a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, reținând că este necesar a se administra probatorii suplimentare, înscrisuri sau chiar un raport de expertiză care să identifice apartamentul în litigiu și să stabilească dacă acesta beneficiază de finisaje superioare în înțelesul Legii nr. 85/1992, care să-l pună în situația apartamentelor excluse de la vânzare.
Pe linia deciziei de casare, Tribunalul Prahovaa încuviințat efectuarea unei expertize construcții având ca obiectiv identificarea locuinței în litigiu și se stabili dacă acesta se încadrează în imobilul situat în P, str. - -,.25 pentru care a fost emisă adresa nr. 527/2007 a, să stabilească dacă apartamentul în litigiu beneficiază de finisaje superioare în înțelesul Legii nr. 85/1992 care să-l pună în situația apartamentelor excluse de la vânzare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Tribunalul Prahovaa pronunțat la 16 noiembrie 2009 decizia civilă nr. 666, prin care respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă CN CFR -Regionala CF împotriva sentinței civile nr. 6360/29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
-3-
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere, în esență, faptul că în raport cu expertiza efectuată în cauză, în rejudecare, instanța de fond constatat corect că reclamanta, care ocupă imobilul în baza contractului de închiriere nr. 5/1997 potrivit art. 76 din Legea nr.85/1992, este îndreptățită, în calitate de titular al contractului de închiriere, la vânzarea acestui imobil, în contextul în care pârâta nu a făcut dovada că locuința în litigiu are caracterul unei locuințe de intervenție.
Împotriva deciziei, a declarat recurs în termen legal pârâta, considerând- nelegală și netemeinică, susținând că instanțele, în mod greșit s-au pronunțat asupra cauzei fără să analizeze înscrisurile care s-au depus la dosar, din care rezultă fără echivoc, că locuința în litigiu a avut din totdeauna destinația de a servi la exploatarea căii ferate, fiind repartizată salariaților care îndeplineau funcții implicate în această activitate și, ca atare, are atributele locuinței de intervenție, astfel cum este definită de Legea nr.85/1992.
Se mai susține de recurentă că, în condițiile în care locuința în litigiu se află situată în clădirea stației CF P Nord și este destinată exploatării căii ferate, în temeiul Legii nr.85/1992 modificată prin Legea nr.76/1994, Consiliul de Administrație al CNCF CFR SA a încadrat această locuință ca fiind de intervenție, motiv pentru care, față de întregul material probator administrat în cauză, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat și va fi respins, cu motivarea de mai jos.
În esență, criticile invocate de recurentă vizează nepronunțarea instanței de trimitere asupra înscrisurilor depuse la dosar, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Sus ținerile recurentei sunt nefondate.
Pe linia deciziei de casare nr.1140/11.12.2008 și cu respectarea disp.art.315 Cod pr.civilă, instan ța de trimitere a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții pentru ca, în raport cu actele dosarului, să se identifice imobilul din litigiu, să se stabilească dacă acesta se încadrează în imobilul pentru care a fost emisă adresa nr.507/22.05.2007 a Ministerului Culturii și cultelor și să se stabilească dacă beneficiează de finisaje superioare în înțelesul Legii nr.85/1992 care să îl pună în situația apartamentelor excluse de la vânzare.
Lucrarea a fost efectuată de ing. (filele 51-53 dosar apel rejudecare) și din concluziile acesteia rezultă că imobilul în cauză nu beneficiează de finisaje superioare în înțelesul dispozițiilor Legii nr.85/1992 și nu figurează pe " Lista Monumentelor Istorice" a județului
În raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu celelalte probatorii, instanțele au reținut corect că atâta vreme cât imobilul în litigiu nu are finisaje deosebite echivalente unor lucrări de artă pentru a fi exceptat de la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.85/1992, reclamanta este îndreptățită, în calitate de titular al contractului de închiriere, la vânzarea acestei locuințe care nu are caracterul unei locuințe de intervenție.
Față de considerentele mai arătate, Curtea constată că legalitatea deciziei nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
-4-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CN CF CFR SA - Regionala CF, cu sediul în B, de Nord nr.1-3, sect.1, împotriva deciziei civile nr. 666 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P, str.-.- nr.25.A, -.A,.1,.2, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
red./tehnored.VM
4 ex./10.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
ta,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
