Obligație de a face. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR.89/
Ședința public din 21 Ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judector
Judector: - ---
Judector: -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.189/A din 1 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu tax judiciar de timbru în sum de 7,20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 11 ianuarie 2010, eliberat de Primria comunei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefierul de ședinț învedereaz c susținerile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 14 ianuarie 2010, care face parte integrant din prezenta decizie, iar în urma deliberrii s-a pronunțat urmtoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedur civil, asupra recursului;
Constat c, prin sentința civil nr.192/20 martie 2008, Judec toria B lce știa respins acțiunea prin care reclamantul solicitase obligarea Consiliului Local Livezi și Comuna Livezi, prin primar, s-i vând un grajd de bovine notat cu nr.3, padocul dintre grajdurile nr.2 și 3, împreun cu 1.155mp. suprafaț aferent necesar desfșurrii activitții de zootehnie, precum și obligarea la plata daunelor interese, constând în prejudiciul suferit prin neexecutarea culpabil a obligației, ca și a unei amenzi civile și a cheltuielilor de judecat.
În motivare, s-a reținut în fapt c, în anul 2002, reclamantul a primit în folosinț gratuit, de la Consiliul Local Livezi, grajdul și padocul în litigiu, pentru perioada 19 septembrie 2002-19 septembrie 2007, bunurile aparținând domeniului privat la comunei Livezi, în scopul desfșurrii a activitții de creștere a animalelor. În art.9 al contractului încheiat, s-a prevzut c, în msura în care reclamantul va popula grajdul la capacitate maxim, va avea posibilitatea de a cumpra bunurile.
La expirarea termenului contractului, reclamantul a solicitat vânzarea, ctre sine, a bunurilor,la prețul de 10% din valoarea lor contabil la data atribuirii, în condițiile nr.OUG168/2001. Solicitarea a fost refuzat, cu motivarea c obligațiile contractuale nu au fost îndeplinite, în sensul c popularea adpostului nu s-a fcut la capacitate maxim, decât în unele perioade, în vreme ce, în altele, numrul animalelor a sczut sub limita impus de contract, așa cum rezult din procesele verbale încheiate de ctre V, precum și de reprezentanți ai consiliului local, completate cu depozițiile de martori.
Din acest motiv, s-a considerat c posibilitatea oferit de textele legale ce reglementeaz situația celor dou contracte de folosinț gratuit și, de eventual vânzare, este strict condiționat de inițierea și derularea unei afaceri prospere, benefice atât pentru persoana ce la desfșoar, cât și pentru comunitatea local, prin crearea unor locuri de munc, aducerea de venituri la bugetul local și chiar evitarea degradrii construcțiilor prin neutilizarea lor. Or, reclamantul a încercat doar s creeze doar aparența unei asemenea activitți care nu s-a bucurat de continuitate, numai pentru a-și apropria, la un preț derizoriu, imobilele și terenul, singurul an în care, într-adevr, în formularul de identificare a animalelor, a aprut un numr de 120, fiind ultimul an al contractului. Din documentele contabile nu s-a putut verifica susținerea potrivit creia animalele crescute ar fi fost vândute, așa încât nu s-a putut stabili existența unei activitți profitabile.
În aceste condiții, s-a constatat c a fost corect aprecierea fcut de consiliul local, potrivit cruia activitatea nu s-a desfșurat în condițiile contractului, așa încât, nu poate vinde imobilele.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul c în mod greșit instanța a interpretat contractul și dispozițiile legale, întrucât în opinia sa vânzarea devine o obligație a consiliului, în msura în care beneficiarul contractului gratuit își manifest opțiunea în acest sens.
Mai critic soluția și pentru greșita apreciere a situației de fapt, faț de probatoriul cauzei, întrucât din acesta ar fi rezultat, cu prisosinț, desfșurarea unei activitți profitabile.
Prin decizia civil nr.214/A/2 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea, dup ce printr-o încheiere anterioar, fr a arta care sunt argumentele de fapt și de drept, a calificat calea de atac ca fiind apelul, l-a respins, reținând în fapt c, în ceea ce privește critica referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor legale ce guverneaz contractele pe care reclamantul își fondeaz pretențiile, este nefondat, întrucât aceste dispoziții sunt unele de natur permisiv, singurul îndreptțit la aprecierea drept util a vânzrii pentru unitatea administrativ-teritorial fiind pârâtul, așa încât, instanța de judecat nu poate suplini conținutul acesteia.
În plus, din reexaminarea probelor la care reclamantul s-a raportat a rezultat cu prisosinț faptul c, într-adevr, în anii de derulare a contractului de folosinț gratuit au existat și perioade în care adpostul a fost populat la întreaga capacitate, dar și perioade în care numrul animalelor a sczut sub limita impus de convenție, așa încât, nefondat este și critica vizând greșita stabilire a strii de fapt.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru greșita stabilire a strii de fapt și interpretare a dispozițiilor legale în temeiul crora s-au încheiat contractele.
Curtea de Apel prin decizia civil nr.78/R/23 ianuarie 2009, admițând recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, cu îndrumarea de a suplimenta probatoriul printr-o expertiz care s stabileasc în funcție de probele cu înscrisuri și testimoniale, în ce msur grajdurile au fost utilizate la întreaga capacitate și în ce perioade în msura în care numrul animalelor a sczut sub cel prevzut în contract, situația a intervenit datorit unor cauze obiective sau imputabile reclamantului.
Astfel, reinvestit tribunalul a dispus proba considerat necesar de ctre C și, prin decizia nr.189/A/1 octombrie 2009, respins ca nefondat apelul, ca urmare a constatrii lipsei impunerii unei obligații în sarcina pârâților de a vinde imobilele, la data expirrii contractului de folosinț gratuit, ci numai o permisivitate ca urmare a aprecierii modalitții și utilitții desfșurrii acestui contract.
Deși expertizele a concluzionat c pe întreg parcursul derulrii contractului apelantul ar fi populat la întreaga capacitate adpostul de animale, instanța a reținut în fapt c aceste concluzii sunt contrazise de înscrisurile eliberate de cabinetul medico-veterinar al comunei, de martorii cauzei, existând perioade în care în grajd nu existau decât șapte capete de bovine și opt capete de porcine, așa cum rezult din chiar înscrisurile depuse.
În aceast situație, refuzul încheierii contractului s-a constatat întemeiat, iar nu unul abuziv așa cum a pretins reclamantul.
În plus, s-a mai reținut c, prin înscrisurile depuse, s-a dovedit c terenul din zona grajdului face obiectul cererilor de reconstituire formulate de foștii proprietari și este propus pentru afectarea lui cu o lucrare util comunitții, operațiuni ce au prioritate faț de cumprarea de ctre o persoan privat în scop personal.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru greșita stabilire a situației de fapt privitor la executarea întocmai a contractului de populare la întreaga capacitate a grajdurilor, chestiuni ce ar fi rezultat din examinarea probatoriului pricinii, dar și pentru greșita interpretare a termenilor contractului care, în realitate, îi ddeau posibilitatea de a cumpra, la prețul de 10% din valoarea contabil, imobilele, preț pe care l-a achitat la data de 8 octombrie 2007, cu chitanța depus la dosar, neexistând vreo dispoziție care s dea posibilitatea consiliului local de a refuza vânzarea.
Curtea, examinând decizia prin prisma tuturor cererilor, aprrilor și probelor cauzei, constat c reclamantul solicit obligarea pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumprare la valoarea de 54 lei noi, achitați la data de 8 octombrie 2007, cu chitanța seria - nr.- (fila 10 dosar fond).
Cererea sa urmrește un beneficiu patrimonial în valoare de 54 lei, ea fiind perfect încadrabil în categoria acțiunilor cu obiect patrimonial, cu o valoare de sub 100.000 lei, așa încât sunt incidente dispozițiile art.2822Cod procedur civil.
Este real, pricina a mai strbtut un ciclu procesual, pân în fața Curții de Apel când, îns, nici din oficiu nici vreuna dintre prți nu a cerut instanței s examineze din punct de vedere legal numrul cilor de jurisdicție prevzute de lege pentru asemenea pricin, tribunalul atunci când a calificat recursul cu care a fost investit drept apel, nemotivându-și soluția sa.
Or, potrivit deciziei nr.32/2008, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dac este persoan fizic sau juridic, drepturi fr conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura acțiunilor corespunztoare acestor din urm drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevrat incomplet, de art.54 din Decretul nr.31/1954.
Acțiunile mixte, la rândul lor, sunt o varietate a acțiunilor cumulative, semnificând o juxtapunere a acțiunii personale și a acțiunii reale imobiliare, între care exist o suficient legtur pentru a putea fi exercitate împreun. În general exist dou categorii de asemenea acțiuni: acțiunile în executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real imobiliar, dând naștere totodat unei obligații personale, și acțiunile în rezoluțiune/reziliere, în revocare, în resciziune, în reducțiune și cele în anularea/constatarea nulitții absolute a unui act translativ sau creator de drepturi reale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alctuirea completului, determinarea cii de atac.
Ca atare, arat în decizia sa,se poate afirma c dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transfer" caracterul su patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși, astfel, procesul va fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecții, intr un drept patrimonial, real sau de creanț.
În consecinț, ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibil și necesar.
Sunt, deci, considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determin competența material sau cile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicit obligarea pârâtului s-i întocmeasc act de vânzare-cumprare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentar, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în msura în care se refer la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumprare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
În prezenta pricin, se solicit încheierea unui contract de vânzare-cumprare care d naștere unui drept patrimonial, valoarea lui fiind artat de ctre reclamant în acțiune.
Ca atare, în mod evident, obiectul litigiului fiind caracterizabil prin prisma dispozițiilor art.282 Cod procedur civil, urmeaz a se observa c soluția instanței de fond nu se bucura decât de o singur cale de atac, ea fiind utilizat de ctre reclamant.
Judecata acestei ci de atac în compunere greșit nu d posibilitate exercitrii unui alt recurs împotriva acesteia, odat ce soluția sa era una de recurs, motiv pentru care, prezenta cale de atac, constatându-se inadmisibil urmeaz a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.189/A/1 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL LIVEZI, COMUNA LIVEZI, prin Primar, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 21 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITE ȘTI, Secția civil, pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judector, Judector,
- - - --- -
Grefier,
Red.-/29.01.2010
GM/5 ex.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
