Obligație de a face. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.91/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1533/M din data de 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01 februarie 2010.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1533/M/06.11.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B, pe care a obligat-o să procedeze la încadrarea retroactivă a reclamantei în grupa de muncă pentru condiții deosebite în meseria de galvanizator, pentru perioadele 01.04.2001 - 01.09.2007 și 17.09.2007 - 24.07.2008.
A respins acțiunea reclamantei pentru restul perioadei solicitate, obligând pârâta la eliberarea unui înscris care să ateste încadrarea dispusă.
A respins restul pretențiilor din acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut din mențiunile existente în carnetul de muncă al reclamantei că aceasta a avut calitatea de salariat al pârâtei în funcția de galvanizator, în perioada 13.10.1976 - 01.10.1979, 11.08.1980 - 01.09.2007 și 17.09.2007 - 24.07.2008, la această din urmă dată încetând raporturile de muncă în temeiul art. 55 lit. b muncii.
A statuat pe această cale tribunalul că, reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în baza Ordinului nr. 50/1990, pârâtei revenindu-i obligația impusă de Legea nr. 19/2000 și nr.HG 246/2007 de a face demersurile pentru obținerea avizelor de încadrare a salariaților în condiții deosebite. La adoptarea soluției instanța a dat relevanță nr.HG 1093/2006 prin care au fost transpuse prevederile Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, precum și deciziei nr. 258/2004 a privind aplicarea nediferențiată a Ordinului nr. 50/1990.
Au fost respinse ca nedovedite pretențiile reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 3041. pr. civ. se învederează că sentința instanței de fond este dată cu greșita aplicare a legii, hotărârea nefiind motivată sub aspectul soluției adoptate.
Susține pe această cale recurenta pârâtă că, în temeiul Legii nr. 19/2000nu toți salariații care au fost anterior încadrați în grupa a II-a de muncă au beneficiat în mod automat de încadrarea în condiții deosebite, fiind necesară reevaluarea condițiilor de muncă. În acest cadru, prin investițiile și amenajările operate de pârâtă a crescut nivelul de securitate în muncă, autoritățile în materie apreciind că nu se impune încadrarea tuturor locurilor de muncă anterioare în categoria celor cu condiții deosebite. Se invocă astfel Avizul nr. 13/12.12.2001 din care rezultă că se încadrează în categoriacondiții deosebitedoar locurile de muncă din cadrul secției "".
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, mijloc de apărare prin care a solicitat respingerea recursului exercitat de către pârâtă.
În considerentele întâmpinării sunt invocate prevederile nr.HG 261/2001, în care sunt definiți factorii de risc de îmbolnăvire profesională, precum și ale art. 19 din Legea nr. 19/2001 care determina locurile de muncă cu condiții deosebite.
Se învederează de intimata reclamantă că, în contradicție cu susținerile recurentei pârâte, unitatea nu a efectuat modernizări și amenajări la locul de muncă, de natură a schimba condițiile muncii.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Încadrarea intimatei reclamante în grupa a II-a de muncă, mențiuni care figurează în carnetul de muncă al acesteia, corespunde reglementării instituite de Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit nr.HG 261/2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, încadrarea fostelor locuri de muncă din grupa a II-a de muncă în condiții deosebite, se făcea automat,însă numai până la data reevaluării în vederea încadrării în categoria condițiilor deosebite.
Actul normativ amintit, dat în aplicarea Legii nr. 19/2000, dă eficiență prevederilor art. 19 din această lege, în conformitate cu care, locurile de muncă pot fi încadrate în condiții deosebite de muncă doar în situația în care, ca urmare a determinărilor și măsurătorilor făcute, se constată că aceste locuri de muncă pot afecta în mod esențial capacitatea de muncă a salariaților datorită gradului mare de expunere la risc.
În aplicarea prevederilor normative arătate, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bae mis Avizul nr. 13/12.12.2001 prin care a cuprins încadrarea în categoria condiții deosebite doar a Secției din cadrul unității pârâte, arătând că încadrarea categoriilor de salariați în locuri de muncă cu condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de lucru.
Din conținutul analizelor de mai sus, se desprind că în mod greșit tribunalul a apreciat că unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de obținere a avizelor pentru încadrarea salariaților în condiții deosebite, avizul prezentat răsturnând cele arătate, astfel încât din secțiile unității doar secția îndeplinește condițiile pentru încadrarea personalului angajat în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare.
Astfel fiind, soluția primei instanțe prin care s-a considerat că vechea încadrare a reclamantei în grupa a II-a de muncă atrage automat încadrarea în condiții deosebite, ignorând avizul prezentat în cauză, aduce o încălcare a prevederilor legale arătate, considerent pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor reclamantei
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1533/M/06.11.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./22.02.2010
Tehnored. 25.02.2010-5 ex.
Jud fond CT /SL
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
