Obligație de a face. Decizia 9102/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9102
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva, sentinței civile nr.398 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA -Sucursala O, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, recurentul reclamant prin procurator și consilier juridic pentru intimata pârâtă SC SA -Sucursala O
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Mandatarul recurentului reclamant a susținut oral motivele invocate în scris, arătând că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.2 din HG 1223/1990, bazându-și soluția numai pe prevederile Ordinului nr.50/1990. A pus concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA -Sucursala O, a susținut că instanța de fond a focut o corectă aplicare a prevederilor legele și a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 398 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a Respins acțiunea formulată de în contradictoriu cu SC SA - SUCURSALA O.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentul a fost angajatul intimatei și a deținut funcțiile deținute de economist și contabil șef în cadrul intimatei, astfel că cererea petentului de acordare a grupei a II a de muncă față de dispozițiile Ordinului nr.50/1990 este neîntemeiată.
Față de această situație văzând și dispozițiile art.287 din Codul Muncii instanța apreciat că, în speță, intimata a făcut dovada că, referitor la cererea reclamantului de recunoaștere a activității desfășurate în cadrul SC SA, ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, aceasta nu este justificată pentru considerentele expuse mai sus.
Instanța a avut în vedere și mențiunile Hotărârii CA a intimatei nr.50/21.12.1990 referitor la încadrarea în grupa a II a de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul invocând următoarele:
Art. 304 pct.9 Codul d e procedura civila, in sensul ca instanța a pronunțat hotărârea neținând cont de prevederile tuturor actelor normative, bazându-si soluția numai pe dispozițiile 50/1990, excluzând nemotivat prevederile HG 1223/1990. In acest sens sunt invocate prevederile art.2 din HG 1223/1990.
Se amintește totodată conținutul Hot. CA nr.50/21.12.1990, arătând ca prin aceasta s-a stabilit ca personalul care a prestat activitate 10-12 ore/zi activitate va fi încadrat in gr. II de munca indiferent de funcția/profesia sau meseria in care a prestat activitate.
Ca instanța de fond nu a ținut cont ca a făcut dovada duratei zilnice a activității prestate, precum si de faptul ca a beneficiat de sporuri de șantier si de izolare, sporuri care dovedesc condițiile grele de munca.
Art. 304 pct. 10, Codul d e procedura civila, in sensul ca a depus la dosar o adeverința eliberata unei alte persoane, prin care unitatea a recunoscut personalului încadrat pe funcția de economist gr. II a de munca.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința menționata, Curtea retine următoarele:
In perioada menționata prin acțiune reclamantul a îndeplinit funcțiile de economist, contabil sef, respectiv sef birou contabilitate in cadrul societatii intimate, la vremea respectiva Grupul de șantiere O
Prin 50/1990 s-au stabilit activitățile, categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupe de munca, precum si procedurile si condițiile de încadrare in astfel de grupe.
Acest act normativ reprezintă cadrul general privind stabilirea si acordarea grupelor de munca.
Prin HG nr. 1223/1990, a prevăzut noi locuri de munca si activitati încadrabile in grupa a II a de munca, act normativ ce se completează cu prevederile din 50/1990.
Astfel, potrivit acestui act normativ: Art. 1 - Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969. Art. 2 - Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități. Așa cum se observa, prin actul normativ respectiv s-au stabilit doua condiții de încadrare in gr. II de munca: - sa fi lucrat la locuri de munca/activitati cu condiții nocive, grele sau periculoase; - locurile de munca/activitățile sa se fi desfășurat pe șantier, grup de șantiere, întreprinderi, unitati de deservire, enumerate in textul de lege. Cele doua condiții trebuie îndeplinite cumulativ. In temeiul actului normativ menționat, prin Hot. nr. 50/1990, s-au precizat, cu privire la condițiile grele de munca, ca acestea trebuie sa fie determinate de: - lucrul in aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor si temperaturilor, la inaltimi mari, sub nivelul solului, in sapaturi deschise, in subteran, efort fizic mare, lucru prestat de 10-12 ore. Așa cum se observa din cele mai sus descrise, condițiile de munca trebuie sa se fi desfășurat in condiții grele, nocive sau periculoase, determinate de locul efectiv in care s-a desfășurat munca, descris prin enumerările precizate si care corespund celor enumerate si in norma cadru - pct. 6 din 50/1990. Nu pot fi reținute argumentele privind sporurile de care a beneficiat recurentul si nici durata programului de lucru, aceste trebuind corelate cu condiția de încadrare in gr. II de munca si anume ca sa fi lucrat in locuri de munca/activitati cu condiții nocive, grele sau periculoase. Existenta unor sporuri aplicabile la nivelul unitatii la care si-a desfășurat activitatea recurentul si de care acesta a beneficiat, nu creează dreptul la acordarea grupei de munca, neexistând nici un text legal care sa susțină aceasta concluzie. Profesia/funcția exercitata de către recurent, aceea de economist, nu se încadrează in condițiile prevăzute de normele mai sus menționate, in mod corect instanța de fond reținând ca cererea este neîntemeiata. Nici invocarea ca argument a unei adeverințe ce privește un alt salariat si o alta unitate angajatoare, nu poate fi reținuta de către instanța, in condițiile in care acele persoane sunt terțe fata de litigiu prezent, instanța investita cu soluționarea prezentei cauze neputând face aprecieri cu privire la legalitatea unor acte si situatii diferite, ce nu formează obiectul prezentului litigiu, si care privește persoane ce nu sunt parți in prezenta cauza. Pentru toate aceste motive, Curtea constatând ca recursul formulat este neîntemeiat urmează sa-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva, sentinței civile nr.398 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Sucursala O.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 20 octombrie 2008.
- - - - - --
Grefier-
Red. Jud.12.11.2008
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
