Obligație de a face. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/
Ședința publică de la 17februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți, cu sediul în C,-, -8, parter, județ C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 207 din 24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județ C, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât C prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 49253/22.04.2009 (fila 13), Consiliul Local al Muncipiului C, prin avocat, potrivit împuternicirii avoacațiale seria - nr. 1782/61704/24.04.2009 (fila 5), intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 42348/26.05.2009 (fila 33).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul formulat de recurenta pârâtă C este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum total de 6 lei, conform chitanței seria - - nr. -/26.05.2009 și chitanța seria - - nr. -, emise de Agenția Fiscală nr. 3 C și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul formulat de recurentul pârât Consiliul Local C este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 7 lei, conform ordinului de plată nr. 2760/24.06.2009 emis de Trezoreria Municipiului C și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurenta pârâtă C nu a depus copia cererii înregistrată sub nr. 12351/16.11.2004 privind solicitarea intimatului de cumpărare a locuinței în litigiu.
Apărătorul ales al recurentei pârâte depune la dosar adresa nr. 2914/11.01.2010 emisă de C la care a fost anexată, în copie, cererea înregistrată sub nr. 12351/18.11.2004, precum și răspunsul C în cuprinsul căreia i se comunică faptul că urmare cererii prin care solicită cumpărarea locuinței pe care o ocupă în calitate de chiriaș, situată în C,-, potrivit metodologiei de vânzare aprobată prin nr. 37/31.01.2002, va fi notificat în scris la data când imobilul va fi scos la vânzare. părților prezente câte un exemplar de pe aceste înscrisuri.
Întrebate fiind, părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită acordarea cuvântului, asupra recursului, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de propus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, asupra recursului, pentru dezbateri.
Apărătorul ales al recurentei pârâte C, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 207/24.03.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar civil nr-, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate și respingerea cererii intimatului reclamant ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Susține că imobilul apartament a trecut în proprietatea statului în baza unei donații valabile, iar reclamantul nu a făcut cerere pentru cumpărarea imobilului deși, ca să poată cumpăra, chiriașul trebuie să se adreseze unității deținătoare și să își exprime opțiunea clar opțiunea de a cumpăra. Legea nr.112/1995 prevede doar un drept de opțiune a chiriașului în a cumpăra imobilul în care se află, dar numai dacă proprietarul își manifestă opțiunea de a vinde, ori intimatul reclamant nu a făcut dovada diligențelor sale și în mod greșit instanța de fond a reținut că acestuia îi sunt incidente prevederile legii invocate, deși nu a fost făcută dovada solicitărilor sale de a-i fi vândut imobilul. Legea nr. 112/1995, este un act normativ fără aplicabilitate în condițiile în care, locuințele aflate în proprietatea Consiliului Local și administrarea C se vând în baza nr. 471/2007, prin care se stabilește metodologia de vânzare a bunurilor imobile aparținând domeniului privat al municipiului. Imobilul în cauză nu face parte din această categorie având în vedere că a intrat în posesia sa prin donație, din partea lui, cu scopul de a realiza un schimb valabil de locuințe și nu a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român.
- arată că C care nu are calitate de proprietară, nu s-a împotrivit acestei vânzări pentru care se fac anumite demersuri pe care le impune Consiliul Local C, cu respectarea unor proceduri.
Apărătorul ales al recurentului pârât Consiliul Local C, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și taxe judiciare de timbru, achitate la instanța de fond, apel și recurs. Solicită modificarea hotărârii pronunțate în apel, motivată de împrejurarea că a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință. Susține că apelantul pârât Consiliul Local C nu are personalitate juridică fiind doar autoritate deliberativă, potrivit Legii nr. 215/2001. În susținerea recursului invocă ca și motive de critică faptul că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 112/1995, imobilul ce face obiectul cauzei nefiind preluat în mod abuziv și în urma unei donații făcute de o persoană fizică și dat spre închiriere, precum și imposibilitatea înstrăinării, raportat la utilitățile și rețelele pe care C se are în zonă.
Apărătorul ales al intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel, motivat de faptul că au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv calitatea de chiriaș, de a nu fi dobândit sau înstrăinat o altă locuință proprietate și de a exista un contract de închiriere valabil. Apreciază că nu pot fi primite apărările apelantului pârât Consiliul Local C potrivit cărora nu ar avea ca capacitate de folosință întrucât, ca autoritate a administrației publice locale are atribuții în ce privește vânzarea bunurilor din domeniul privat și are capacitate procesuală rezultată din lege. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor formulate de recurenții pârâți C și Consiliul Local
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătorie C sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții C și Consiliul Local C, solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților sa vândă imobilul situat in-,Constanta.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că in anul 1980 s-a mutat cu familia in imobilul situat in-, Loc. Constanta, în urma unui schimb de locuințe. S-a precizat ca autorul schimbului, numitul, pentru a putea face schimbul valabil de locuințe a fost nevoit a imobilul in litigiu statului, casa intrând astfel in patrimoniul (fostul ).
Reclamantul a mai arătat că în urma schimbului efectuat, s-a mutat cu familia in casa din-, care inițial avea 3 camere, fără apă și canalizare, astfel că prin mijloace proprii au fost efectuate lucrări de reparații,extindere și modernizare.
Reclamantul a mai arătat in motivarea în fapt a acțiunii că pârâții au refuzat perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare, cu toate ca în acest sens au fost efectuate numeroase demersuri.
În drept au fost invocate disp. Legii nr. 121/1995.
În susținerea acțiunii au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: contractul de închiriere nr. 10672/11.08.2004, fisa suprafeței locative si planul de încadrare zonala a imobilului in litigiu.
Prin întâmpinare pârâta Constanta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In susținerea întâmpinării pârâta a arătat ca nu sunt îndeplinite în cauză cerințele legale prevăzute de art.9 din Legea 112/1995, mai mult cu cât nu s-a probat existenta unui aviz favorabil eliberat da către Consiliul Local Constanta prin care sa fie atestat acordul expres în vederea vânzării. Pe de altă parte s-a susținut ca reclamantul nu a locuit, la momentul intrării în vigoare a legii 112/1995 în imobilul din Constanta,-
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantului la termenul de judecată din data de 13.12.2007, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei Constanta și proba testimonială.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la solicitarea instanței situația juridica a imobilului comunicata prin adresa nr.1823/3.12.2007 a C, contractele de închiriere anterioare perfectate pentru imobilul in litigiu, procesul verbal de schimb încheiat între reclamant și, decizia de preluare in administrarea fondului locativ Constanta a imobilului situat in Constanta,-, adresa cu nr. /9.04.2008 eliberata de Primăria Municipiului Constanta, adresele cu nr. R-B 40597/6.05.2008 si R-B 73750/23.06.2008 eliberate de -onstanta.
În cauza a fost administrată proba testimoniala fiind audiați martorii și.
Prin sentința civilă nr.15788/2008 instanța a admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții să perfecteze formalitățile privind vânzarea imobilului situat în C,-, compus din 3 camere și dependințe cu suprafața utilă de 58 mp și terenul aferent suprafeței construite, cu obligarea reclamantului la plata a câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a hotărî în acest fel a reținut instanța de fond, în esență că, în cauza sunt întrunite elementele enumerate de art.9 alin.1 din Legea 112/1995 și ale art.6 din cuprinsul Normelor Metodologice de aplicare a legii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Consiliul Local Constanta si Constanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 207/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -au respins apelurile pârâților ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut în esență că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, iar în condițiile în care reclamantul, în calitate de chiriaș în imobilul din C,-, jud. C, întrunește toate cerințele legale pentru a beneficia de dreptul de a cumpăra locuința închiriată, acțiunea sa este fondată.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local C, s-a reținut că este nefondată, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 și art. 36 alin. ( 2) lit. c) consiliile locale au atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului și sunt autorități deliberative ale unității administrativ teritoriale putând sta în proces în calitate de reprezentant al Municipiului
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâtele C și Consiliul Local C care au criticat-o pentru nelegalitate.
Pârâta Cac riticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
-În mod greșit prima instanța a reținut obligația C de a înstrăina locuința în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1996. C este doar un intermediar între stat și cetățean, iar nu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, locuința fiind proprietatea Consiliului Local C și a Municipiului C care pot hotărî liber cu privire la vânzarea locuinței și cu privire la prețul de circulație actual, astfel încât această vânzare să aducă beneficii bugetului local.
-Imobilului în cauză nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 112/1995, întrucât nu a fost preluat de la fostul proprietar în perioada prescrisă de lege, ci a făcut obiectul unei donații valabile, fiind transferat în mod legal de la proprietarul către Statul Român.
La rândul său, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cac riticat legalitatea hotărârii recurate sub aspectul soluționării excepției lipsei capacității sale de folosință. Consiliul Local al Municipiului C este doar o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică a Municipiului C, situație în care acesta nu poate sta în proces în nume propriu, cum greșit au reținut atât instanța de fond cât și instanța de apel.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1996 la situația de fapt, imobilul în litigiu neintrând în categoria imobilelor reglementate de Legea nr. 112/1995.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile celor doi pârâți constată următoarele:
Întrucât ambele recurente invocă pe cale de excepție aspecte ce vizează cadrul procesual în care s-a realizat judecata acțiunii promovată de reclamant în raport de obiectul cererii și susținerile părților, Curtea urmează să le analizeze cu prioritate și să le soluționeze printr-un considerent comun.
Legiuitorul de după 1989 a adoptat o politică socială constantă și a edictat o serie de măsuri de protecție a chiriașilor aflați în folosința fondului locativ de stat, constituind la vremea respectivă, nu numai din acele locuințe construite de stat sau de unități economice sau bugetare de stat, ci și din locuințele preluate abuziv după data de 6 martie 1945, aparținând persoanelor fizice sau juridice cu capital mixt sau privat.
proprietății private promovată și susținută de sistemul totalitar, în paralel cu exacerbarea superiorității dreptului de proprietate socialistă a întregului popor, au fost cauze care au contribuit la extinderea pe scară largă a proprietății de stat, sub toate formele pe care aceasta le-a îmbrăcat, au dus la crearea unui număr impresionant de locuințe în fondul statului, închiriate pe termene îndelungate, prin prorogări succesive.
Aceasta a fost una din rațiunile pentru care, obiectiv și legitim, statul a edictat o serie de măsuri de protecție a acestor categorii de chiriași, pentru care și prevederea din art. 9 din Legea nr. 112/1995, acordându-le dreptul să cumpere locuințele la un preț preferențial, sub nivelul practicat pe piața liberă.
Locuința în litigiu, deținută cu titlu de chiriaș de către reclamant, face parte din domeniul privat al Municipiului C, conform HG nr. 113/1992, privind trecerea bunurilor statului în patrimoniul orașelor și comunelor.
Pârâta C, în calitate de administrator al fondului locativ al Municipiului C, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe a învederat împrejurarea că titularul dreptului de proprietate asupra locuinței în litigiu este Municipiul C, (fila 18 dosar fond). Deși prin această precizare pârâta Caî nțeles să arate titularul dreptului de proprietate asupra bunului supus vânzării conform Legii nr. 112/1995, prima instanță încălcând dispozițiile art. 64 Cod procedură civilă nu a înțeles să pună în dezbaterea contradictorie a părților calitatea procesuală pasivă a Municipiului C și completarea cadrului procesual conform art. 66 și 67 Cod procedură civilă.
Art. 129 ultim alineat Cod procedură civilă consacră principiul rolului activ al instanței, judecătorii având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
De asemenea, în jurisprudența sa, a reținut constant că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a cauzei să facă obiectul dezbaterii în contradictoriu între părți (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Ruiz Mateos contra Spaniei, Hotărârea din 23 iunie 1993, seria A nr. 262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerințe judecătorul va fi obligat să pună în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei și să se pronunțe, în limitele investirii, asupra tuturor cererilor formulate și cu respectarea cadrului procesual ce rezultă din aceste cereri.
În speță se reține că instanțele de fond și de apel nu au calificat în mod corect cererea formulată de ca fiind o cerere de arătare a titularului dreptului, situație în care acțiunea reclamantului nu a fost soluționată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate al locuinței a cărei vânzare era solicitată de reclamant.
Pentru a califica acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți ci după cel pe care partea a înțeles să îl atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin promovarea cererii, acestor termeni. Constatând că prima instanță nu a soluționat acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, titular indicat prin întâmpinare de pârâta C, ambele hotărâri vor fi casate.
În ceea ce privește Consiliul Local al Municipiului C se reține că acesta, deși nu stă în proces în nume propriu, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul unității administrativ teritoriale, conform dispozițiilor art. 12 alin. ( 4) și ( 5) din Legea nr. 213/2005, Municipiul C este reprezentat de Consiliul Local al Municipiului C, care poate da mandat scris primarului.
Consiliul Local al Municipiului C este organul deliberativ al unității administrativ teritoriale, care, potrivit art. 36 alin. ( 2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 aprobă inclusiv încheierea actelor de administrare și de dispoziție asupra bunurilor aflate în patrimoniul Municipiului
În calitate de organ deliberativ care hotărăște asupra modalității de utilizare a domeniului public și privat al Municipiului C, Consiliul Local a emis nr. 37.2002 prin care a mandatat C pentru efectuarea vânzării bunurilor aflate în proprietatea privată a Municipiului C, în condiții total diferite față de cele impuse de art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, titularul dreptului de a dispune cu privire la administrarea domeniului privat al Municipiului C este Consiliul Local C, iar în litigiile referitoare la proprietate cu privire la bunurile din patrimoniul Municipiului C, Consiliul Local C reprezintă, în justiție, unitatea administrativ teritorială.
Constatându-se că prima instanță în mod greșit nu a pus în discuția părților completarea cadrului procesual și citarea Municipiului C în calitate de titular al dreptului de proprietate deși administratorul bunului, pârâta Cap rocedat la arătarea titularului dreptului, în baza art. 312 Cod procedură civilă se vor casa ambele hotărâri, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Constanța care se va pronunța asupra obiectului cererii în limitele investirii și în raport de toate părțile menționate în acțiune și în cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta
Întrucât celelalte critici invocate de pârâtele recurente vizează aspecte de fond legate de stabilirea domeniului de aplicare a art. 9 din Legea nr. 112/1995 și incidența în cauză a acestor dispoziții legale, în raport de modalitatea de preluare de către stat a imobilului în litigiu ele urmează a fi analizate de instanța de fond cu ocazia reluării judecății în raport de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți, cu sediul în C,-, -8, parter, județ C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 207 din 24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județ C, având ca obiectobligația de a face.
Casează decizia civilă nr. 207/C din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- și sentința civilă 15788/18.09.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -, - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Jud.apel
Red.dec.jud.-/26.02.2010/
Tehnored.I/.01.03.2010/4ex./
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Către,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Str. - nr. 31, Loc.
Alăturat, vă înaintăm dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face, acțiune formulată de recurenții pârâți, cu sediul în C,-, -8, parter, județ C șiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 207 din 24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județ C, întrucât prin decizia civilă nr. 93/C/17.02.2010,au fost admise recursurile formulate de recurenții pârâțișiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI,casată decizia civilă nr. 207/C din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-și sentința civilă 15788/18.09.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Dosarul conține 72 file.
Dosare atașate: nr- al Judecătoriei Constanța și nr- al Tribunalului Constanța.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
Grefier,
- -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Gabriel Lefter
