Obligație de a face. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.3805/3.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP T, pentru obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru datele de 21.04.2009 și 28.04.2009, încheierile făcând parte integrantă din prezenta decizie. In termenul de pronunțare, reclamanții apelanți au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
În deliberare, constată că prin Sentința civilă nr. 3805 din 3 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția tardivității acțiunii, precum și ca inadmisibile acțiunea în revendicare și petitul accesoriu privind rectificarea cărții funciare, formulate de reclamanții și, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Mun. T și Municipiul T prin Primar și prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Prin aceeași sentință, Tribunalul a respins ca lipsită de interes petitele privind constatarea preluării abuzive și a calității de moștenitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au formulat acțiune în revendicare, solicitând restituirea imobilelor care au aparținut autorilor lor și care au fost preluate abuziv de Statul Român prin Decretul nr. 92/1950, iar temeiul juridic al acțiunii este reprezentat de dreptul comun, art. 480 și urm. Cod civil, art. 6 din Legea nr. 213/1998, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a mai avut în vedere că, întrucât reclamanții nu au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu au invocat acest temei, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. 5 din Legea nr.10/2001 invocate de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, acestea referindu-se la nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor preluate de Statul Român, neavând nicio legătură nu rectificarea unor asemenea bunuri, astfel încât trebuie respinsă excepția tardivității acțiunii.
Totodată, prima instanță a stabilit că petitul în revendicare și acela accesoriu privind rectificarea cărții funciare sunt inadmisibile prin prisma art. 6 din Legea nr. 213/1998, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 09.06.2008, practicii Curții de la Strasbourg și a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, Tribunalul a reținut că din dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 se desprinde concluzia că acțiunea în revendicare este admisibilă doar dacă nu face obiectul unei legi speciale de reparație, același fiind și sensul deciziei instanței supreme, iar concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea celei dintâi.
Că, litigiul din speță nu relevă neconcordanță între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind incompatibil ratione temporis cu dispozițiile acestuia, întrucât se referă la o situație anterioară intrării în vigoare.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că restul petitelor devin lipsite de interes, întrucât, dacă imobilele nu pot fi readuse în patrimoniul proprietarilor tabulari, constatarea preluării abuzive și constatarea calității de moștenitor nu aduc niciun folos reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii precizate.
În motivarea cererii de apel, reclamanții apelanți au susținut că acțiunea în revendicare de drept comun este admisibilă, fiind susținută de textele legale, respectiv de art. 46, 47 și 48 din Legea nr. 10/2001, precum și de art. 21 din Constituția României, care face consacrarea unui drept fundamental recunoscut și de Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România, accesul liber la justiție fiind garantat, neputând fi îngrădit prin lege și mai ales pe cale de interpretare.
De asemenea, au susținut că admisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun este susținută și de rațiuni de ordin practic, deoarece situațiile complexe care își au izvorul în modul de preluare de către stat a acestor imobile (cu titlu, fără titlu, sau fără titlu valabil) pot fi soluționate doar de către instanțe iar nu prin procedura administrativă.
Recurenții au mai învederat că hotărârea apelată este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra petitelor privind constatarea preluării abuzive a imobilului și constatării calității de moștenitor, precizând că au făcut dovada că apartamentele revendicate au aparținut defunctei lor mame,.
Totodată, au susținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil, în raport de art. 6 din Legea nr. 213/1998, întrucât Decretul nr. 92/1950 este contrar Constituției din 1948, Codului civil (art.480), Tratatului de de la din 1947 și Declarației Universale a Drepturilor Omului (art. 17).
În drept, au invocat Tratatul de de la din 1947, Decretul 92/1950, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale la Convenție, Declarația Universală a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO, art. 6 din Legea nr. 213/1998, Codul civil, Legea nr. 36/1995, Legea nr. 105/1992.
Prin întâmpinare (fila 18), Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T în reprezentarea pârâtului Statul Român a solicitat respingerea apelului, susținând că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă și că în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite restituirea imobilelor naționalizate pe calea dreptului comun, ci numai potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T în reprezentarea Statului Român au solicitat prin întâmpinare (fila 29), respingerea acțiunii reclamanților, arătând că în mod cu totul întemeiat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității, întrucât reclamantul nu a uzat de procedura specială de revendicare în baza Legii nr. 10/2001, în acest sens fiind și Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia nr. 1351/10.12.2008 a Curții Constituționale.
În urma analizării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile de la dosar și văzând dispozițiile legale ce vor fi în continuare arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum fost precizată (fila 54 dosar fond), reclamanții au revendicat apartamentele nr. 2,3,4,10 și nr. 11 (neînstrăinate), din imobilul înscris în CF col. nr. 5469 T nr. top11723 și CF ind. nr. 31514 T, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 480 din Codul civil, Tratatul de de la din 1947, Declarația Universala a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Jurisprudența CEDO.
Pentru a respinge ca inadmisibilă cererea, prima instanță a reținut că reclamanții aveau la îndemână calea specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, cale care a suprimat posibilitatea introducerii acțiunii în revendicare de drept comun.
Prin Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008, pronunțându-se asupra acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, iar prioritatea poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Cum, în cauza de față, reclamanții afirmativ succesori ai foștilor proprietari tabulari ai imobilului în litigiu se văd privați de dreptul de proprietate, fără vreo posibilitate de a beneficia de prerogativele recunoscute de dispozițiile art. 480 din Codul civil și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu le poate fi refuzată posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pe calea dreptului comun.
Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, acțiunea reclamanților este admisibilă și se impune cercetarea pe fond a pretențiilor formulate de aceștia, câtă vreme imobilul a rămas în proprietatea statului și nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori principiului securității raporturilor juridice, neputând fi reținut ca temei al excepției inadmisibilității nici apariția Legii nr. 1/2009 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 05.06.2008.
Așa fiind, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul reclamanților și va desființa hotărârea primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr. 3805 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
- - PRIN MANDATAR AN - T, nr. 10,. 4, Județ |
- -PRIN MANDATAR - T, nr. 10,. 4, Județ |
INTIMAT - PARAT |
- MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR - T, B- -, nr. 1, Județ |
- STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T ȘI - MUNICIPIUL T REPREZENTAT DE PRIMAR - T, BV. -, nr. 1, Județ |
- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN - T, BV., nr. 2. Județ |
Emis 6 com.
Red. GO- 04.05.2009
Tehnored. - 15.05.2009;8 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Gheorghe Oberșterescu
