Obligație de a face. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 96/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Popa | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta pârât, cu domiciliul în de nr. 75 județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S nr. 42 județul B, împotriva deciziei civile nr. 679/A/2007 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1048 din 12 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurenta pârât Tarcia, asistată de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială din 24.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimatul reclamant, lipsă, reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 15/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul recurentei pârât învederează faptul că pe rolul Judecătoriei Marghita se află dosarul nr-, ce are ca obiect aceleași terenuri din prezentul litigiu, terenuri ce nu au ce căuta nici în titlul de proprietate, nici în masa succesorală a părinților, motiv pentru care solicită amânarea judecării cauzei pentru a avea posibilitatea să formuleze cerere de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea acelui dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant se opune la amânarea cauzei din motivele invocate, arătând că nu are nici o importanță pentru prezenta cauză modul de soluționare a litigiului respectiv.
Reprezentantul recurentei pârât arată că are importanță, deoarece în acel proces se pune problema vocației de moștenitor a recurentei.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei pentru motivele invocate de reprezentantul recurentei pârât, arătând că acesta a avut timp suficient până la acest termen să depună cererea respectivă, după care, nefiind alte cereri sau excepții de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârât solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată. Se arată că este vorba de doi frați, din care unul este acceptant al succesiunii conform certificatului de moștenitor, iar celălalt nu a făcut nici un act de acceptare în termen sau de stabilire a calității sale de moștenitor, care să determine stabilirea vocației sale succesorale, motiv pentru care nu poate să solicite predarea titlului de proprietate, iar recurenta nu poate fi obligată să-l predea.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. Se arată că obiectul litigiului îl reprezintă predarea unui înscris în original, așadar nu este necesară dezbaterea succesiunii ci doar dovedirea vocației succesorale. Recurenta a ridicat singură titlul de proprietate și nu vrea să-l predea, motiv pentru care intimatul reclamant nu a avut posibilitatea să solicite deschiderea succesiunii. Acceptarea succesiunii se face și prin depunerea cererii de reconstituire în baza Legea nr. 18/1991, care în articolul 3 aliniatul 3 prevede că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 1048 din 12 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Tarcia și a fost obligată pârâta să predea reclamantului titlul de proprietate nr. 237 emis în favoarea defunctului la data de 21 iunie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Titlul de proprietate amintit, a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului asupra unei suprafețe de 5.000 mp. din fondul forestier național. Reclamantul este fiul defunctului iar pârâta este sora sa. Titlul de proprietate a fost eliberat pârâtei, care a recunoscut semnătura privind ridicarea acestuia de la Primăria comunei. Pârâta a arătat însă că nu poate preda titlul reclamantului întrucât nu știe unde l-a pus. Instanța a mai reținut că terenul menționat în titlul de proprietate nr. 237/2005 face obiectul exproprierii și, pentru obținerea de despăgubiri, moștenitorii defunctului sunt obligați să deschidă succesiunea după tată pentru a face dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta Tarcia, solicitând desființarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 679/A/2007 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,fost respins ca nefondat apelul civil introdus în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1622 din 2006 pronunțată de Judecătoria Marghita; a fost apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că invocarea de către apelantă a dispozițiilor Legii 18/1991 este irelevantă în cauza de față, titlul de proprietate fiind eliberat direct pe numele defunctului, acesta fiind în viață la data apariției Legii 18/1991. Așa fiind, nu se pune problema nici a emiterii unui titlu de proprietate pe numele comun al moștenitorilor și stabilirea ulterioară a drepturilor fiecăruia, pe calea dreptului comun și nici a acceptării moștenirii prin cerere adresată Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991 - cum susține apelantul. Față de obiectul prezentei cauze (obligație de a da), instanța a apreciat că simpla vocație succesorală a reclamantului la moștenirea defunctului este suficientă pentru justificarea calității procesuale active a acestuia. calității sale de moștenitor acceptant ar fi fost necesară doar în cazul în care ar fi fost solicitat și includerea acestui teren în masa succesorală, ceea ce nu este însă cazul în speța de față. Mai mult, pârâta se află într-o situație similară reclamantului, ambii având calitatea de moștenitori legali, în calitate de descendenți de gradul I după defunctul. Or, așa fiind, refuzul acesteia de a preda Titlul reclamantului, blocând posibilitatea acestuia de a obține despăgubiri pentru acest teren ce face obiectul exproprierii, apare ca fiind un abuz de drept, astfel încât în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Tarcia, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe cale de consecință să se dispună respingerea acțiunii formulată de.
În motivarea cererii de recurs, sunt invocate următoarele:
fără a cerceta excepția invocată privind lipsa calității procesuale active, instanța de apel a ajuns la o soluție greșită pe baza unor motive care nu-și găsesc susținerea în nici o probă a dosarului;
reclamantul intimat nu a solicitat stabilirea calității de moștenitor după defunctul, care ar fi determinat vocația sa succesorală și acceptarea succesiunii în termenul legal, el nefăcând nici dovada depunerii unei cereri la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 și nici că ar fi acceptat în termen succesiunea, ceea ce face fără obiect acțiunea formulată;
apare ca fiind absolut nejustificată predarea titlului de proprietate din moment ce acesta, față de neacceptarea în termen nu are dreptul legal și nici calitatea de a-l deține, atâta timp cât titlul nu a fost anulat iar el nu justifică pentru ce anume să-i fie predat titlul, nejustificând nici interes legal.
În drept sunt invocate dispozițiile articolelor 312, 304 punctele 7, 8, 9 și 10 Cod de procedură civilă.
Intimatul, prin concluziile orale formulate de avocatul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Titlul de proprietate nr. 237 din 21 iunie 2005, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului B, are ca titular pe, tatăl părților litigante, deci inclusiv al reclamantului din cauză, prin urmare, susținerile recurentei referitoare la faptul că intimatul reclamant nu ar fi formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 nu prezintă relevanță, câtă vreme pretenția concretă a acestuia din urmă, de obligare a pârâtei la predarea titlului de proprietate al cărui titular este și antecesorul său, se justifică pe deplin. Conform adresei nr. 4169 din 28 noiembrie 2006 emisă de PRIMĂRIA comunei, titlul de proprietate 237 din 21.06.2005 privind pe a fost ridicat de fiica acestuia, Tarcia, la data ridicării titlului - 26.10.2005, titularul titlului fiind decedat.
În condițiile în care ambele părți litigante au vocație succesorală la moștenirea defunctului, refuzul recurentei pârâte de a preda intimatului reclamant titlul de proprietate emis pe numele antecesorului comun apare ca fiind lipsită de vreo justificare, iar dat fiind obiectul acțiunii dedusă judecății, proba pretinsă de partea recurentă în sensul dovedirii de către reclamant a acceptării în termen a succesiunii rămasă în urma defunctului său tată, nu se impunea a fi făcută, cum în mod judicios a concluzionat și tribunalul.
În același context, este necesar a se sublinia că, potrivit certificatului de moștenitor de care se prevalează recurenta, intimatul nu apare ca fiind renunțător ori străin de succesiunea tatălui său, or până la lămurirea problemelor legate de moștenirea rămasă în urma acestuia, dată fiind calitatea sa de fiu al defunctului, este îndrituit a obține predarea titlului de proprietate ridicat de la comisie de recurenta pârâtă.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar în conformitate cu prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, recurenta, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta pârât, cu domiciliul în de nr. 75 județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în S nr. 42 județul B, împotriva deciziei civile nr. 679/A/2007 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Tarcia să plătească părții intimate, suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./05.02.2008
Complet fond:
Complet apel:,.
în 2 ex.: /05.02.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Popa
