Obligație de a face. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.12.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.748/3.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T, Primăria T și Instituția Prefectului Județului T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți și, iar pentru pârâții intimați Consiliul Local și Primăria T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată Instituția Prefectului Județului
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta pârâților intimați depune la dosar concluzii scrise, din care comunică un exemplar cu reclamanții recurenți, care nu solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond în raport cu obiectul acțiunii, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reclamanta recurentă, de asemenea, pune concluzii de admitere recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.2601/14.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Consiliul Local, Primăria T și Instituția Prefectului Județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și Instituția Prefectului Județului T, ca să fie obligați aceștia să efectueze demersurile necesare pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent imobilului, garajului și anexelor în suprafață de 524. imobile înscrise în CF nr.15611 T, nr.top.1251/3/6, cu privire la care dețin contractul de vânzare-cumpărare nr.13506/01.07.1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995.
In drept, au fost invocate art.111 și art.112 pr.civ. Legea nr.112/1995, art.18 coroborat cu art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.11/1995, raportate la art.36 alin.2 și 6 și art.23 alin.2 din Legea nr.118/1991, republicată.
Prima instanță a reținut că în situația terenurilor aferente apartamentelor cumpărate de chiriași în temeiul Legii nr.112/1995 nu sunt incidente prevederile art.36 alin.ultim din Legea nr.18/1991, republicată, pe care reclamanții își fundamentează acțiunea.
Art.21 din Legea nr.112/1995 prevede că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului.
In același sens sunt și prevederile art.33 din HG nr.11/1997, care modifică și completează Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996; conform acestora, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin.ultim din lege, respectiv Legea nr.112/1995.
In art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 se prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
După cum rezultă din dispozițiile legale enunțate, cumpărătorii construcțiilor devin, în virtutea legii, proprietari ai terenurilor aferente acestora, diferența rămânând în proprietatea Statului Român.
Dacă HG nr.20/1996 dispune că atribuirea terenului dobândit de chiriași o dată cu construcția cumpărată în baza Legii nr.112/1995 se face prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situației juridice a terenurilor (art.35 alin.2 din Legea nr.18/1995), potrivit art.37 din HG nr.20/1996, republicată în baza HG nr.11/1997, dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate se dobândește de drept de către chiriaș.
Art. 33 din HG nr.20/1996 prevedea că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții.
Art.33 din HG nr.20/1996 a fost însă modificat de HG nr.11/1997, în sensul că dreptul de proprietate se dobândește de către cumpărătorul construcției și asupra terenului aferent și nu numai asupra terenului de sub acesta, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995.
Nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub construcție, dar nici cu întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară, terenul aferent reprezentând terenul de sub construcții și căile de acces strict necesare unei folosințe normale a construcțiilor, restul de teren care depășește suprafața aferentă rămânând în proprietatea statului.
In speță reclamanții - a reținut prima instanță - nu au înțeles să solicite obligarea Consiliului Local al Municipiului T și a Instituției Prefectului Județului T la efectuarea demersurilor pentru determinarea limitelor materiale și juridice ale terenului aferent apartamentului cumpărat, în vederea întabulării, ci a solicitat instanței să oblige pârâții să efectueze demersurile necesare atribuirii în proprietatea lor a terenului în litigiu în baza art.35 alin.ultim din legea nr.18/1991, modificată, actual art.6 alin.6 din Legea nr.18/1991 republicată, text de lege care nu este incident în cauză.
Impotriva sentinței civile nr.2601/14.03.2007 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr.748/3.10.2007, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2601/14.03.2007 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că temeiul juridic al cererii introductive este un hibrid, fiind indicate amalgamat prevederi de drept comun, caracterizând atât o acțiune în constatarea dreptului de proprietate - art.111-112.pr.civ. cât și o acțiune în obligația de a face - art.1075 civ. și art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991 republicată, deci două acțiuni distincte și care se exclud din punct de vedere procedural, precum și norme de drept material distincte, respectiv Legea nr.112/1995 - art.21 coroborat cu art.37 din HG nr.11/1991 și art.23 alin.2 și art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată.
Aceste temeiuri au fost reiterate și în calea de ataca a apelului, reținându-se de către tribunal, în conformitate cu cererea adresată de reclamanții Primăriei Municipiului T, pe a cărei soluționare nefavorabilă își fundamentează aceștia pretențiile, cu motivele de apel și solicitările la cuvântul pe fond, că prima instanță a fost investită cu o acțiune prin care se solicita obligarea Consiliului Local al Municipiului T la emiterea unei hotărâri prin care să se atribuie reclamanților în proprietate terenul aferent construcției.
Invocând principiul disponibilității procesuale reglementat de art.129 alin.6 pr.civ. tribunalul a apreciat că se impune menținerea soluției judecătoriei, însă cu substituirea motivării, în sensul că solicitarea de emitere a unei hotărâri de consiliu pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent locuinței nu-și are temei legal în nici una dintre normele legale invocate de reclamanți și nici într-un alt act normativ care să instituie asemenea atribuții în sarcina consiliilor locale.
Reclamanții sunt beneficiarii normei de drept material conținută de art.21 din Legea nr.112/1995 și de art.37 din HG nr.11/1997, ei devenind proprietari ai terenului aferent locuinței achiziționate la Legea nr. 112/1995, o dată cu cumpărarea acesteia, în discuție rămânând chestiunea modalități concrete de atribuire în proprietate.
In nici un caz însă, nu se poate obține în proprietate terenul aferent pe calea unei hotărâri de consiliu local, neexistând temei legal pentru o astfel de atribuire printr-un act administrativ.
Impotriva deciziei civile nr.748/3.10.2007 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanții.
In motivarea recursului, invocând art.304 pct.7 pr.civ. reclamanții au susținut că motivele pe care instanța de apel își întemeiază soluția sunt contradictorii și străine de natura pricinii.
In acest sens, au arătat că nelegal și nejustificat s-a invocat art.129 alin.6 pr.civ. și, menținându-se soluția de respingere a acțiunii, s-a substituit motivarea primei instanțe, în sensul că nu prin hotărâre a consiliului local se poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, deși se reține că în temeiul legii au dreptul la acest teren.
Invocând art.304 pct.8 pr.civ. reclamanții au arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura acestuia.
Au precizat că au formulat o acțiune în obligația de a face, iar temeiul juridic îl reprezintă dispozițiile art.18 și 21 din Legea nr.112/1995, art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996, modificată prin HG nr.11/1997, art.1075 civ. Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au mai precizat că invocarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 republicată (art.23 alin.2 și art.36 alin.2) s-a făcut doar în privința noțiunii de teren aferent.
Reclamanții, în motivarea recursului, au invocat și art.304 pct.9 pr.civ. considerând că instanța a făcut o aplicare greșită a art.129 alin.6, a art.261 alin.1 pct.5 și a art.264 alin. 1.pr.civilă.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că, în baza Legii nr.112/1995 și a HG nr.11/1997, persoanele care au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței (construcției) în baza Legii nr.112/1995 devin proprietare și asupra terenului aferent construcției, după delimitarea corectă a acestuia.
Cu toate acestea, atât acțiunea, cât și apelul reclamanților au fost respinse.
Prima instanță a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât temeiul juridic invocat de reclamanți, respectiv art.35 alin.ultim, în prezent art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991, nu este incident în cauză.
Instanța de apel a menținut soluția de respingere a acțiunii reclamanților, respingând și apelul acestora, dar a substituit motivarea primei instanțe, considerând că reclamanții au solicitat emiterea unei hotărâri a consiliului local pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent locuinței, iar această cerere nu-și are temei legal în actele normative invocate de reclamanți.
Raportând considerentele ambelor hotărâri la acțiunea reclamanților, Curtea constată că acestea sunt într-o anumită măsură străine de natura pricinii, întrucât instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura juridică a acestuia. Din acest punct de vedere devin aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 și 8.pr.civ.
Reclamanții, atât prin cererea inițială, cât și pe întreg parcursul judecății au solicitat obligarea pârâților de a face demersurile necesare în vederea atribuirii în proprietate a terenului aferent locuinței pe care au cumpărat-o în baza Legii nr.112/1995.
Nu au solicitat nici emiterea unui ordin al prefectului în baza Legii nr.18/1991, nici emiterea unei hotărâri a consiliului local.
In drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.111 pr.civ. pe Legea nr.112/1995 și pe Normele metodologice de aplicare a acesteia, prin raportare și la Legea nr.18/1991.
Această ultimă raportare la Legea nr.18/1991 a fost făcută pentru definirea noțiunii de teren aferent locuinței, noțiune care nu e pe deplin clarificată prin dispozițiile Legii nr.112/1995.
Prin soluțiile pronunțate, instanțele nu au analizat de fapt fondul cauzei, acțiunea așa cum a fost formulată și fundamentată de reclamanți, situație în care se impune rejudecarea cauzei începând cu prima instanță.
La rejudecare, urmează a se administra și probe cu expertiză tehnică de specialitate pentru a se delimita exact care este terenul aferent locuinței (construcției) asupra căreia sunt proprietari reclamanții.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și a art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.748/3.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T, Primăria T și Instituția Prefectului Județului
Va casa decizia recurată și, având în vedere și art.297 alin.1 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2601/14.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
In consecință, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.748/3.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T, Primăria T și Instituția Prefectului Județului
Casează decizia recurată, admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2601/14.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.:/7.03.2008
Dact. // 2 ex./ 11.03.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița
