Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.95 /
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martin Escu
JUDECATOR: - -
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.714/A/26.09.32007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, iar pentru pârâtul recurent se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea apelului în sensul desființării hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar acordarea unui termen pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de părțile contractante, pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3291/3.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, dispunându-se rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr.6031/27.11.2000 la BNP Curți și radierea promisiunii de vânzare-cumpărare notat în favoarea pârâtului în CF nr.22212 T, nr.cadastral 3537/3, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6031/27.11.2000, reclamanta în calitate de promitentă vânzătoare s-a obligat să vândă pârâtului, în calitate de beneficiar cumpărător, imobilul situat în T-, înscris în CF nr.22212 T, nr.top.3537/3, constând din loc de casă și casă și 400 mp teren (în realitate aproximativ 1800 mp) pentru prețul de 180.000 DM din care suma de 50.000 DM reprezintă arvună.
Din această arvună 20.000 DM au fost achitați la data tocmirii actului, iar 30.000 DM urmau să fie achitați până la data de 15.01.2001, iar restul prețului de 130.000 DM urma să fie achitat la încheierea actului autentic în maxim 3 luni, dată până la care reclamanta promitentă se obliga să obțină ordinul de atribuire a terenului emis de Prefectura T pentru suprafața de 1.800 mp și să obțină întabularea dreptului său de proprietate în CF asupra întregului teren.
Părțile au convenit ca în situația în care promitenta se răzgândește, să achite pârâtului dublul arvunei, respectiv 100.000 DM, iar în situația de răzgândire a cumpărătorului, acesta să piardă arvuna plătită.
Părțile au mai fost de acord ca în CF să fie notată această promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.368/15.06.2001 al Tribunalului Timiș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, având ca obiect restituirea sumei de 40.000 DM reclamantului, sumă ce reprezenta dublul arvunei achitate parțial promitentei, conform clauzei penale din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Instanța de atunci a reținut că din arvuna de 50.000 DM cumpărătorul a achitat efectiv doar suma de 20.000 DM, iar suma de 30.000 DM, nu a fost achitată cumpărătorul susținând că plata acestei sume nu a fost condiționată în înscrisul încheiat de părți.
De asemenea, prima instanță a reținut că vânzătoarea promitentă nu a fost de rea credință, notificându-l pe reclamant să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate și să achite diferența de preț din arvună de 30.000 DM până la 15.01.2001, condiție pe care cumpărătorul nu a îndeplinit-
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.368/15.06.2001 și irevocabilă prin respingerea recursului reclamantului prin decizia civilă nr.5457/6.10.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, reținându-se în motivarea deciziei că reclamantul cumpărător nu și-a respectat obligația contractuală de achitare a celei de a doua rate a avansului până la 15.01.2001, întrucât nu a parcurs în mod legal procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, pentru a se elibera de obligația asumată prin antecontract.
Judecătoria Timișoaraa reținut că reaua credință a cumpărătorului în îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare a fost dovedită și astfel, în temeiul art.962, 969, 970 și 1361 dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, la data de 27.11.2000.
Instanța de fond nu a mai acordat pârâtului termenul solicitat de acesta conform art.1021 cod civil pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de părți, deoarece a apreciat că o astfel de măsură nu se justifică în speță raportat la reaua credință a pârâtului care a rămas în mod culpabil în pasivitate ani de zile, nefiind interesat de îndeplinirea obligațiilor contractuale, decât în momentul în care a fost chemat în judecată pentru rezoluțiunea antecontractului.
Ca o consecință a admiterii a capătului principal a acțiunii, prima instanță a admis și cererea referitoare la radierea din CF a notării acestui antecontract în tgemeiul art.20 și 34 pct.3 din L 7/1996.
Impotriva acestei decizii a declarat apel pârâtul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul de a se respinge ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de reclamantă și de a fi acordat un termen pt. îndeplinirea obligațiilor asumate de părțile contractante la 27.11.2000.
A mai susținut și faptul că prima instanță nu a fost preocupată de stabilirea unei taxei de timbru corectă, fiind percepută o taxă fixă de 12 lei, fără a avea în vedere faptul că acțiunea reclamantei este în fapt o acțiune în realizare și se timbrează la valoare.
Pârâtul nu este de acord cu rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare, socotind că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece în antecontract nu este în serat un pact comisoriu de gradul IV.
Prin decizia civilă nr.714/26.09.2007 Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâtul, obligându-l pe acesta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește taxa de timbru percepută de prima instanță, aceasta a fost corect stabilită conform art.3 din L 146/1997, fiind o taxă aferentă cererilor neevaluabile în bani, având în vedere faptul că prin rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și radierea acestuia din CF reclamanta nu dobândește un drept patrimonial.
Referitor la fondul cauzei, respectiv că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei, tribunalul a apreciat că acțiunea în rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare formulată de reclamantă este o acțiune întemeiată pe prev.art.1020 Cod civil, și pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârât prin acel antecontract, în mod temeinic prima instanță a dispus rezoluțiunea.
Pârâtul apelant în mod greșit se referă la rezilierea antecontractului încheiat la 27.11.2000, reziliere ce nu a fost cerută de reclamantă, așa cum susține pârâtul în apelul pe care l-a declarat.
Tribunalul a mai apreciat și faptul că nu este justificată critica adusă de pârât sentinței primei instanțe pentru faptul că, aceea instanță nu a fost preocupată de îndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât și nu a acordat un termen de grație în acest sens, conform art.1021 Cod civil.
A reținut în motivarea deciziei că această obligație contractuală trebuia îndeplinită de pârât până la 15.01.2001, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o cu rea credință, conduită constatată irevocabil prin sentința civilă nr.368/2001 a Tribunalului Timiș.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea deciziei recurate și admiterea apelului în sensul desființării hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantei, iar în subsidiar acordarea unui termen pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de părțile contractante.
Critica deciziei tribunalului se formulează prin prisma prevederilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. apreciindu-se de reclamant că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
Se susține că tribunalul nu a apreciat asupra naturii acțiunii reclamantei, care este o acțiune în realizarea dreptului său și prin urmare datora o taxă de timbru calculată la valoarea imobilului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și nu cu taxă fixă de 12 lei prev. de art.3 din Legea nr.146/1997 pentru rezoluțiunea antecontractului.
Pentru motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. recurentul consideră că s- aplicat greșit legea, deoarece nici prima instanță și nici tribunalul nu i-a acordat un termen de grație pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare încheiată cu reclamanta la data de 27.11.2000, și nu au apreciat corect demersurile întreprinse de pârât în executarea obligațiilor asumate, până în prezent.
Pârâtul mai critică hotărârile pronunțate anterior în cauză și pentru faptul că nu a fost analizată reaua credință a reclamantei, care nu a îndeplinit obligațiile vânzătorului, asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare din anul 2001, deoarece această promitentă nu a întabulat dreptul său de proprietate asupra terenului înscris în CF 22212
Recurentul pârât consideră că nici reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care, contractul în formă autentică nu putea fi încheiat, în cartea funciară fiind întabulat în continuare dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului.
De aici, recurentul concluzionează că se impunea acordarea unui termen de grație conform art.1021 Cod civil pentru ca ambele părți să-și îndeplinească obligațiile contractuale.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca neîntemeiat, conform art.312 pct.1 pr.civ.
Cu privire la excepția invocată de pârâtul recurent referitoare la netimbrarea la valoare a acțiunii reclamantei ca fiind o acțiune în realizarea dreptului - Curtea constată că în mod justificat atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune neevaluabilă în bani. Conform art.3 printre acțiunile și cererile neevaluabile în bani, care se taxează cu taxă fixă se numără și cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, făcute în cadrul art.111 pr.civ.
Cum reclamanta a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare întocmit la 27.11.2000, în care a avut calitatea de promitent vânzător, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de pârât - instanțele au apreciat în mod corect că taxa de timbru datorată de reclamantă, este taxă fixă prevăzută de textul de lege mai sus menționat.
De altfel, bunul imobiliar ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamantei și instanța nu a fost chemată să dispună asupra întoarcerii acestui bun la reclamantă pentru a se justifica taxarea acțiunii conform art.2 din Legea nr.146/1997 pentru acțiunile evaluabile în bani.
In ceea ce privește motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ, invocat de recurentul pârât, instanța reține faptul că în mod corect s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 27.11.2000, conform art.1020 Cod civil, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât.
Așa cum s-a reținut, de către Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr.368/15.06.2001 devenită irevocabilă, pârâtul, cu rea credință, nu a îndeplinit obligația de plată a arvunei - astfel că nefiind îndeplinită această condiție, nu s-a mai pus problema perfecționării contractului autentic.
Faptul că, după introducerea acțiunii în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 28.11.1006, pârâtul solicită acordarea unui termen de grație pentru a-și în deplini obligațiile contractuale, nu este o cerere pertinentă, mai ales că reclamanta s-a opus acordării acestui termen.
Din 27.11.2001 și până la 28.11.2006 pârâtul nu a fost preocupat de îndeplinirea obligațiilor asumate prin susarătatul antecontract de vânzare-cumpărare și acordarea unui termen de grație, în acest sens, nu își mai avea rostul.
De altfel, prin sentința civilă nr.368/2002 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia civilă n 137/2001 a Curții de Apel Timișoara și irevocabil prin decizia civilă nr.5457/2004 a Inaltei Curți de Casație și Justiție B, s-a stabilit în mod irevocabil asupra pârâtului în neexecutarea obligațiilor contractuale, astfel că, această stare de fapt nu mai poate fi adusă în discuție în prezentul proces și reanalizată la cererea pârâtului pentru a se stabili că nu din culpa sa nu s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare așa cum s-a obligat aceasta prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 27.11.2000.
Din cele mai sus expuse se trage concluzia că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că, în mod temeinic s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 27.11.2000, că instanțele au interpretat corect actul dedus judecății și au aplicat corect prevederile art.1020 Cod civil.
Urmează ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul pârâtului să fie respins, iar în baza art.274 pr.civ. urmează a fi obligat pârâtul să achite intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.714/A/26.09.32007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentul să achite intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - -- - -
GREFIER
Red./27.03.2008
Dact.MM/2 ex./27.03.2008
Inst.fond: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martin Escu
