Obligație de a face. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A,.B,. 43, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2023 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent și reprezentanta pârâtului intimat Serviciul Român de Informații - 0638 M C, reprezentată prin 0198 B, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtului intimat depune delegație și întâmpinare, pe care o comunică și reclamantului recurent, declarând că nu are cereri de formulat.
Reclamantul recurent depune concluzii scrise pe care le comunică și reprezentantei pârâtului intimat, declarând că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2023/17 septembrie 2008, Tribunalul Harghitaa luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind recunoașterea perioadei februarie 1968 - 31.03.1974, ca fiind încadrabilă în grupa I de muncă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâta Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0638 MCp rin Unitatea Militară 0198 B și, drept consecință:
- a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtă, ca rămasă fără obiect;
- a respins cererile formulate de reclamantul, privind recuperarea sumei diferență la calculul pensiei, începând cu data de 01.01.2005 și până la soluționarea cauzei, precum și obligarea la plata daunelor morale, în valoare de 3.000 lei.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că pârâta nu are atribuții în sensul calculării pensiei reclamantului și că acest capăt de cerere este indisolubil legat de primul petit al acțiunii, asupra căruia s-a renunțat la judecată. În plus, în baza adeverinței nr. 4521.118/05.04.2008, prin care se certifică desfășurarea de către reclamant, în perioada 1966 - 1974, unor activități încadrabile în "condiții speciale", acesta se poate eventual adresa în vederea recalculării pensiei organului abilitat să efectueze astfel de operațiuni, respectiv Casei de Pensii din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instituție care a și procedat de altfel la stabilirea pensiei de serviciu - limită de vârstă pe seama petentului.
În ceea ce privește pretențiile privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că reclamantul nu a probat în niciun fel faptul că ar fi suferit vreun prejudiciu moral, așa cum susține prin acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, susținând că prima instanță a desconsiderat probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și, care confirmă faptul că, chiar subofițer fiind, ultimii 4 ani a lucrat pe post de ofițer specialist, același aspect fiind dovedit și prin înscrisurile aflate la dosar.
S-a mai arătat că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece timp de cinci ani i-a refuzat eliberarea adeverinței doveditoare a grupei de muncă și a funcției deținute (ofițer specialist), iar daunele materiale și morale pretinse sunt justificate fiind privat de o diferență de pensie în cuantum de 8208 lei) și dovedite prin înscrisurile depuse la dosar ( documente medicale și legitimația de student a fiicei sale ).
Prin întâmpinarea formulată, pârâta solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea soluției adoptate de către prima instanță.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamantul a chemat în judecată Serviciul Român de Informații, solicitând obligarea instituției la recunoașterea perioadei februarie 1968 - 31 martie 1974 - în care a fost cadru al Departamentului Securității Statului, ca fiind încadrată în grupa I de muncă, recuperarea sumei diferență la calculul pensiei, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la soluționarea cauzei ( 8208 lei), precum și acordarea sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale.
Pe parcursul judecății, pârâta a emis adeverința nr. 4.521.118/15 aprilie 2008, prin care certifică faptul că în perioada 15 septembrie 1966 - 31 martie 1974, reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, motiv pentru care, la termenul de judecată din 10 septembrie 2008, acesta declarat că renunță la judecata primului petit al acțiunii, context în care soluția primei instanțe cu referire la acest aspect este legală, în raport de prevederile art. 246 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații, cu referire la petitul privind acordarea diferenței de pensie, Curtea constată că și aceasta a fost în mod corect soluționată de către prima instanță, deoarece instituția chemată în judecată nu are atribuții în domeniul stabilirii drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, acestea aparținând Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, care a și emis, de altfel, decizia de pensionare a reclamantului.
Pe de altă parte, prejudiciul material invocat în cauză nu poate fi apreciat ca fiind cert, deoarece reclamantul nu a valorificat adeverința emisă de către pârâtă - prin adresarea unei cereri de recalculare a pensiei instituției competente - astfel că nu se identifică nici condiția raportului de cauzalitate dintre atitudinea pârâtei (constând în întârzierea eliberării actului solicitat de reclamant) și o eventuală diferență de pensie, pretins neîncasată din culpa pârâtei.
Prin urmare, această cerere a fost în mod corect respinsă, o apreciere similară fiind adusă și în privința solicitării sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale, în contextul în care, contrar susținerilor reclamantului, acesta nu a justificat, prin probe pertinente și concludente, o astfel de pretenție, conform prevederilor art. 1169 Cod civil, înscrisurile la care s-a făcut trimitere în cuprinsul memoriului de recurs fiind lipsite de relevanță sub aspectul invocat.
Pentru considerentele expuse, neidentificând în cauză motive de nelegalitate, Curtea va dispune respingerea recursului, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în M C,-/A,.B,. 43, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2023/17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 28 ianuarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./10.03.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
