Obligație de a face. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 966/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefiere
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 288/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente concluzii scrise și copia decizie 743/22.06.2007 emisă de reclamanta recurentă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 1 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanta "" a solicitat obligarea pârâtului A să vizeze Decizia nbr.732/22.06.2007 emisă de societate și carnetul de muncă al numitei, conform acestei decizii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 5.01.2007, numita a înaintat societății cererea de demisie, față de împrejurarea că urma să plece în străinătate.
Cererea a fost aprobată, contractul individual de muncă urmând a fi desfăcut începând cu data de 22.01.2007, perioada cuprinsă între 5.01.2007 și 19.01.2007 reprezentând zilele de preaviz.
Din eroare, pe decizia de desfacere a contractului de muncă a fost trecut art.55 lit.b în loc de art.79 alin.1 Codul muncii, eroare care a fost sesizată doar în cursul lunii iunie 2007 când s-a efectuat o verificare a documentelor încheiate în primele 6 luni ale anului. Urmare a acestui fapt, s-a emis Decizia nr.743/22.06.2007 care să corecteze această eroare materială, însă Aar efuzat să vizeze această decizie, pe motiv că au trecut 5 luni de la data producerii ei și pe de altă parte, în dreptul muncii nu sunt admise acte de dispoziție cu efect retroactiv.
În probațiune au fost depuse la dosar în copie următoarele acte: cererea înregistrată la A sub nr.9753/6.07.2007, cererea de lichidare formulată de numita la data de 5.01.2007, decizia dată de societate la data de 22.01.2007, Decizia nr.743/22.06.2007 și adresa nr.-.07.2007 emisă de
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă la 26.09.2007 s-au invocat excepțiile tardivității promovării acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei. Astfel, s-a învederat că Decizia nr.5 a fost emisă la 22.01.2007, iar termenul prevăzut de lege în care aceasta putea fi contestată este de 30 de zile de la data comunicării. Pe de altă parte, se menționează că acțiunea trebuia promovată de numita, fiind persoana titulară a dreptului de a promova o cerere în soluționarea unui conflict de muncă.
Pe fond, se arată că reclamanta își invocă propria culpă referitor la modalitatea de încetare a raportului de muncă derulat, ori nu poate fi vorba de o eroare în condițiile în care societatea și-a dat consimțământul la încetarea contractului de muncă, existând astfel acordul părților.
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2007 cauza a fost transpusă de la Secția civilă la Secția Comercială și de contencios Administrativ, dosarul fiind reînregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1312/CA/2007 s-au respins excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale active a reclam antei și s-a admis acțiunea. A fost obligat pârâtul să vizeze decizia nr. 743/2007 emisă de reclamantă și carnetul de muncă al numitei conform acestei decizii.
S-a reținut cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii că motivele invocate în susținerea acesteia sunt nejustificate în condițiile în care nu este incident termenul de 30 de zile deoarece se contestă refuzul pârâtei de a soluționa în mod favorabil cererea depusă de reclamantă la această instituție la data de 6.07.2007.
Totodată, în speță nu este aplicabil termenul de contestare de 30 de zile stipulat în conținutul Deciziei nr.5/22.01.2007, întrucât prin decizia nr.743/22.06.2007 nu se modifică conținutul deciziei anterioare ci doar se îndreaptă o eroare cu privire la temeiul de drept în baza căruia a încetat raportul de muncă dintre societate și.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, se observă că se atacă refuzul pârâtei de a viza o decizie emisă de societatea reclamantă, drept pentru care nu se poate susține că numai numita avea calitatea procesuală și trebuia să conteste Decizia nr.743/2007.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data de 5.01.2007, salariata a formulat o cerere prin care a solicitat aprobarea lichidării începând cu data de 22.01.2007 întrucât pleacă în străinătate.
Pe cerere i s-a pus rezoluția "se aprobă" cu mențiunea că perioada cuprinsă între 5.01.2007 - 19.01.2007 reprezintă zile de preaviz. Astfel, la data de 22.01.2007 s-a emis Decizia nr.5, prin care s-a hotărât că începând cu data de 22.01.2007 încetează contractul individual de muncă al salariatei în baza art.55 lit.b Codul muncii.
Ulterior, la data de 22.06.2007 a fost emisă Decizia nr.743, prin care se modifică temeiul de drept al Deciziei nr.5/2007 în sensul menționării art.79 alin.1 Codul muncii privind încetarea raportului de muncă prin demisie.
La data de 6.07.2007, societatea reclamantă s-a adresat pârâtei pentru înregistrarea Deciziei nr.743/2007 și vizarea carnetului de muncă al salariatei respective conform acestei decizii, însă instituția pârâtă a refuzat efectuarea operațiunii solicitate, pe motiv că prima decizie este corectă și legală, fiind fundamentată pe cererea salariatei și nu se poate dispune în 22.06.2007 încetarea unui contract de muncă cu data de 22.01.2007.
Analizând cererea formulată de angajata, instanța constată că aceasta reprezintă în mod neechivoc o declarație de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă, chiar dacă este intitulată de salariată "cerere de lichidare".
Astfel, se observă că salariata a acordat societății perioada de 15 zile de preaviz prevăzută de Codul muncii, iar aceasta din urmă a dispus încetarea contractului individual de muncă numai după expirarea perioadei de preaviz.
Faptul că în decizia emisă de societate s-a menționat drept temei legal al încetării raporturilor de muncă art.55 lit.b Codul muncii, nu poate duce la concluzia că această mențiune corespunde cererii salariate, din moment ce aceasta a înțeles să-și dea demisia din cadrul societății, așa cum rezultă din interpretarea corectă a cererii acesteia.
Pe de altă parte, nici scurgerea unei perioade de 5 luni de la data emiterii deciziei cu referire la care se efectuează îndreptarea erorii materiale nu poate constitui un motiv temeinic care să justifice respingerea cererii, deoarece îndreptarea unei greșeli materiale poate avea loc oricând, nefiind prevăzut un termen în acest sens.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei în sensul că în data de 22.06.2007 s-ar dispune încetarea unui contract de muncă începând cu data de 22.01.2007, deoarece încetarea contractului de muncă a avut loc la data primei decizi, ceea ce s-a modificat a fost doar temeiul de drept în baza căruia a avut loc încetarea.
Prin decizia civilă nr- a curții de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Alba - secția litigii de muncă, reținându-se că față de obiectul cererii reclamantei competența de soluționare aparține completului specializat în litigii de muncă.
Pe rolul Tribunalului Alba dosarul s-a înregistrat sub nr. 1467/107/24.03.2008.
Prin sentința civilă nr. 288/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul A fost admisă excepția tardivității formulării contestației. A fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea introdusă de contestatoarea "" în contradictoriu cu intimații A și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În rejudecare, după casare, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând citarea în calitate de pârâtă și a numiței .
La termenul de judecată din 11.02.2009 instanța a dat cuvântul părților atât pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și tardivitatea formulării contestației, cât și asupra fondului cauzei.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, conform art. 137 Cod procedură civilă, s-au reținut următoarele:
Având în vedere că potrivit art. 282 lit.b Codul muncii și art. 73 lit.a din Legea nr. 168/1999, părți în conflictele de muncă pot fi salariații și angajatorii - persoane fizice și/sau juridice, instanța a reținut că reclamanta justifică calitate procesuală activă în a solicita pârâtei să vizeze decizia nr. 743/22.06.2007 emsiă de reclamantă.
Cu privire la excepția tardivității s-au reținut următoarele:
Pârâta a fost salariata entității reclamante, în baza contractului individual de muncă încheiat cu aceasta, iar prin decizia nr. 5/22.01.2007 i-a încetat contractul individual de muncă în baza art. 55 lit.b din Codul muncii.
Potrivit înscrisului depus la dosarul cauzei la fila 4, pârâta a solicitat unității angajatoare încetarea contractului individual de muncă ("lichidarea") începând cu data de 22.01.2007 din motive personale (dorește să plece în străinătate).
Unitatea pârâtă, prin rezoluția pusă pe înscrisul sus menționat, este de acord cu încetarea contractului individual de muncă.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.a din Codul muncii, coroborat cu art. 73 lit.a din Legea nr. 168/1999, în cazul desfacerii contractului individual de muncă, măsura se poate contesta în termen de 30 de zile de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.
În speță, decizia de desfacere a contractului individual de muncă al pârâtei este emisă la data de 22.01.2007 în baza art. 55 lit.a, conform cererii înregistrată la unitatea reclamantă sub nr. 52/A/5.01.2007.
Reclamanta, în calitate de angajator, a luat cunoștință de decizia nr. 5/22.01.2007 la data emiterii acesteia, astfel încât cererea de modificare a temeiului juridic a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, conform deciziei nr. 743/22.06.2007, este tardivă.
Reclamanta însăși a emis decizia de concediere inițială și a efectuat mențiunile în cartea de muncă a pârâtei, cunoștea consecințele juridice ale acestui act, astfel încât decizia de modificare unilaterală a deciziei inițiale apare ca tardiv formulată și tot astfel și cererea de obligare a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă A de a viza decizia nr. 743/2007 și carnetul de muncă al pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta "", solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În expunerea de motive arată că în mod greșit prima instanță a admis excepția invocată de pârâtul A și a respins ca tardiv formulată acțiunea introductivă pe considerentul că reclamanta a luat cunoștință de decizia nr. 5/22.01.2007, iar termenul de contestare al acestei decizii ar fi de 30 de zile.
Reclamanta susține că nu a intenționat să conteste decizia în discuție, ci a emis o nouă decizie al cărei unic scop era îndreptarea erorii materiale din decizia anterior emisă.
Pârâta a fost angajata societății reclamante în funcția de muncitor necalificat. În această calitate, pârâta a înaintat reclamantei la data de 05.01.2007 o cerere de demisie, cererea fiind aprobată, contractul individual de muncă urmând a fi desfăcut începând cu data de 22.01.2007. Pe cererea de demisie a fost făcută mențiunea că perioada cuprinsă între 05.01.2007-19.01.2007 reprezintă zile de preaviz, iar contractul individual de muncă încetează în baza art. 79 alin.1 Codul muncii.
Din eroare, însă, pe decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost menționat ca temei legal al încetării raporturilor de muncă art. 55 lit.b Codul muncii, eroare descoperită în cursul lunii iunie 2007. În consecință, a fost emisă decizia nr. 743/22.06.2007, prin care a fost corectată această eroare materială.
Prin adresa nr. 9753/10.07.2007 Inspectoratul Teritorial d e muncă comunică reclamantei că îndreptarea unei erori materiale nu poate interveni după cinci luni de la comiterea ei.
În aceste condiții, apreciază reclamanta recurentă, se impune casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele în continuare expuse:
Reclamanta "" -, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului A să vizeze decizia nr. 743/22.06.2007 și carnetul de muncă al numitei.
În fapt aceasta a fost angajata societății reclamante în perioada 11.04.2005-22.01.2007 în funcția de muncitor necalificat, iar la data de 05.01.2007 a formulat o cerere de demisie. Cererea a fost aprobată, pe aceasta existând mențiunea că perioada cuprinsă între 05.01.2007 și 19.01.2007 reprezintă zile de preaviz, contractul individual de muncă urmând să înceteze în baza art. 79 alin.1 Codul muncii.
În consecință a fost emisă decizia nr.05 din data de 22.01.2007, temeiul încetării contractului individual de muncă fiind, însă, art. 55 lit.b din Codul muncii, decizie care a fost comunicată A la data de 08.02.2007.
Ulterior, la data de 22.06.2007 reclamanta emite decizia nr. 743 în care temeiul încetării contractului individual de muncă este precizat a fi art. 79 alin.1 din Codul muncii, în final existând mențiunea că această decizie corectează eroarea materială din decizia nr. 05/22.01.2007.
A refuză să dea curs acestei decizii, motivat de faptul că prima decizie este legală, fiind fundamentată pe cererea salariatei, fiind operată în carnetul de muncă al acesteia și în baza de date a A, producând efecte juridice atât între părțile raportului de muncă, cât și față de terți, iar angajatorul a beneficiat de subvenție din partea A pentru acest post.
În această împrejurare, reclamanta s-a adresat instanței de fond, care prin sentința civilă nr. 288/2009, i-a respins acțiunea ca o consecință a admiterii excepției tardivității contestației formulată de pârâtul
Este de observat faptul că, în mod greșit, prima instanță a admis așa-zisa excepție a tardivității formulării contestației, apreciind că în cauză ar fi incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.a din Codul muncii, coroborate cu cele ale art. 73 lit.a din Legea nr. 168/1999.
În acest context instanța a apreciat că, în cazul desfacerii contractului de muncă, în speță contractul individual de muncă al pârâtei, măsura se poate contesta în termen de 30 de zile de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului.
Instanța nu a observat faptul că nu ne aflăm în prezența contestării măsurii desfacerii contractului individual de muncă, astfel încât în cauză să fie incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Reclamanta a emis o nouă decizie, al cărui unic scop, așa cum susține, era îndreptarea erorii materiale din decizia anterior emisă. Deci angajatorul nu și-a contestat propria decizie, termenul de 30 de zile pentru a face acest lucru fiind acordat de legiuitor angajatului și nu angajatorului.
În consecință, în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației și nu a pășit la cercetarea fondului cauzei, în realitate aflându-ne în prezența unei obligații de face de competența dreptului muncii.
Față de cele ce preced, în conformitate cu Decizia nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite la data de 12 iunie 2006 în dosar nr. 9/2006, coroborate cu art. 312 pct.5 teza I Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 288/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe de fond Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red., Tehnored.
5 ex. /27 Octombrie 2009
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
