Obligație de a face. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 977/2009
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- --președinte secție
- --JUDECĂTOR 3: Petrașcu Adriana
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.304/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat recurent asistat de av. și - pentru pârâta intimată - Serv SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara reclamantului recurente depune la dosar împuternicirea avocațială iar reprezentanta intimatei depune delegația de reprezentare și xerocopia bonurilor de carburant.
Nemaifiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Cu cheltuieli de judecată de la instanța de fond și fără cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față,
În deliberare constată că prin acțiunea în conflict de drepturi, înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - Serv SA, solicitând să fie obligată pârâta să încheie act adițional la contractul său individual de muncă, prin care să-i majoreze salariul de bază brut pentru anii 2008 - 2009, prin aplicarea coeficientului minim de 2,10, corespunzător personalului încadrat pe funcții cu condiție de pregătire studii superioare, începând cu data de 1.03.2008, să fie obligată pârâta să-i plătească salariile de bază brute majorate începând cu data de 1.03.2008, să fie obligată pârâta să restituie sumele reținute începând cu data de 1.04.2008, ca urmare a remunerării conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. 10520/26.03.2007, corespunzător anului 2007și la plata de daune morale de 10.000 lei.
Prin precizarea de acțiune depusă la filele 41-43, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să încheie actul adițional la contractul individual de muncă pentru majorarea salariului de bază brut pentru perioada 1.03.2008-1.07.2008, să fie obligată pârâta la plata salariilor brute majorate începând cu 1.03.2008 și până la 1.07.2008, ca urmare a înlocuirii actului adițional la contractul individual de muncă nr. 834/17.07.2008, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 243/29.09.2008, reintegrarea sa pe postul ocupat anterior emiterii deciziei, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reactualizate, indexate, majorate, cuvenite până la data reintegrării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 10.03.2008, pârâta a dispus negocierea contractului individual de muncă privitor la salariul de bază brut pentru anul 2008 - 2009, dispunând o creștere a salariului de bază de 8 %, sub minimul prevăzut prin actul adițional nr. 1/2008, la Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007 - 2011, pentru personalul încadrat pe funcții, cu studii superioare, astfel că a refuzat semnarea actului adițional la contractul individual de muncă.
Cu privire la decizia de desfacere a contractului individual de muncă a arătat că este o măsură abuzivă și represivă a unității și că toate posturile care i-au fost oferite sunt sub nivelul pregătirii sale profesionale iar în ultima perioadă s-au făcut peste 150 de angajări.
A mai arătat că nu s-a organizat concurs pe post, față de menținerea unui post de inginer și a unuia de subinginer, în cadrul serviciului unde a activat, deși a solicitat acest lucru și că la alte secții sunt o serie de posturi de ingineri, care sunt ocupate de persoane care nu au studii superioare.
În drept, a invocat prevederile art. 76, 78, 39 pct. 1 lit. a, 159 și 281 din Codul muncii.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că reclamantului i s-a propus majorarea salariului cu 12,61 %, începând cu 1.03.2008, deci mai mare decât media pe unitate de 8 %, însă a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă, care prevedea un salariu de 991 lei.
A precizat că i s-a adus la cunoștință reclamantului că urmare refuzului de a semna actul adițional, va fi remunerat conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. 10520/26.03.2007, valabil încheiat.
Față de precizarea de acțiune, a solicitat să se constate pe cale de excepție că reclamantul este decăzut din dreptul de a modifica acțiunea și pe cale de consecință să se respingă capetele de cerere 3,4, și 5, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A precizat în acest sens, că în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, la prim a zi de înfățișare instanța putea acorda reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acțiunii, iar reclamantul a depus precizarea de acțiune la al treilea termen de judecată.
Pe fondul cauzei a arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului a fost luată ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de acesta, că de fapt 22 de salariați au primit notificări privind desființarea locurilor de muncă și nu doar reclamantul.
A precizat că în cursul anului 2008 s-au făcut 4 angajări, toți muncitori, iar locul de muncă ocupat de reclamant a fost desființat efectiv și nu se mai regăsește în organizarea societății și în statul de funcții.
Prin sentința civilă nr. 304/LM/2009 din 29 ianuarie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția invocată de pârâtă privind decăderea reclamantului din dreptul de a modifica acțiunea este neîntemeiată întrucât precizarea de acțiune vizează în principal decizia de concediere nr. 243/29.09.2008, care a fost emisă de pârâtă la data de 29.09.2008, după prima zi de înfățișare, astfel că nu avea cum să fie depusă la acel termen de judecată, dar a fost depusă la primul termen de judecată ulterior emiterii deciziei.
Având în vedere că sunt aceleași părți, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, a apreciat că cererea se poate judeca în prezentul dosar.
Pe fondul cauzei a reținut că în urma negocierilor desfășurate în baza dispozițiilor art. 146 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 - 2008, între conducerea pârâtei și Sindicatul Liber Independent al P, s-a stabilit prin actul adițional nr. 3/2008 la Contractul Colectiv de muncă pe anii 2006 - 2008, o creștere salarială, medie pe structură de personal de 8 %, aplicată la salariile actuale conform grilei și salariile renegociate, cu încadrarea în fondul de salarii actuale, conform grilei și nivelelor de salarizare renegociate (24-28 dosar).
În baza acestui act adițional și avându-se în vedere faptul că societatea pârâtă este o societate comercială cu capital integral de stat și ca urmare are obligația să se încadreze în fondul de salarii alocat, prin adresa nr. 12309/10.03.2008, s-a stabilit că salariul de bază minim în cadrul - Serv SA P este de 500 lei, iar creșterea salariilor de bază se va face în medie cu 8 %, conform nivelelor și grilei de salarizare (18 dosar).
Prin aceeași adresă s-a precizat că, până la data de 17.03.2008, toți șefii de secții, sector, stație, birou, vor prezenta șefului serviciului personal - salarizare, tabelele privind negocierile încheiate cu salariații din subordine, având obligația de a se încadra în fondurile stabilite, în caz contrar drepturile salariale ale personalului din subordine, pentru luna martie 2008, vor fi calculate cu actualele salarii de încadrare.
În urma negocierilor mai sus menționate, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 834, înregistrat la nr. 15233/20.03.2008, s-a propus reclamantului un salariu de 991 lei care reprezintă o creștere de 12,61 %, față de salariul anterior, însă acesta a menționat pe acest act adițional că nu este de acord cu această sumă și că dorește să se respecte contractul unic la nivel național și de ramură (23 dosar).
Întrucât reclamantul nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, pârâta nu a putut să-i majoreze acestuia unilateral salariul de încadrare, astfel că în mod corect au fost menținute drepturile salariale avute anterior.
Cu privire la HG nr. 1507/2007, invocată de către reclamant, a constatat că acest act normativ se referă la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care începând cu data de 1.01.2008, este de 500 lei, iar începând cu data de 1.07.2008, este de 540 lei lunar, numai că acest salariu se referă la o perioadă ulterioară actelor adiționale încheiate de părți, dar și în această situație, salariul de bază al reclamantului este mai mare decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Referitor la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului a reținut că prin decizia de concediere nr. 243/29.09.2008, emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat conform prevederilor art. 65 din Codul muncii, începând cu data de 27.10.2008.
Din conținutul acestei decizii a reținut că prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 12/2008, privind aprobarea modificării organigramei și a statului de funcții a pârâtei, s-a desființat postul de inginer din cadrul Serviciului control tehnic, ocupat de reclamant, ca acesta a fost invitat să opteze pentru unul din posturile libere existente la data de 23.09.2008, însă nu a optat pentru nici unul din posturi, precum și faptul că la baza emiterii deciziei a stat și referatul nr. 37849/9.09.2008, a șefului serviciului control tehnic (49 dosar).
Totodată, din nota de fundamentare nr. 36306/26.08.2008, întocmită de pârâta, aprobată prin hotărârea nr. 12/2008 a Adunării Generale a Acționarilor din cadrul - Serv SA a mai reținut că din cadrul serviciului control tehnic s-a propus desființarea a 3 posturi tehnic operaționale, respectiv 2 posturi de economist și un post de inginer, ca urmare a faptului că atribuțiile principale ale acestui serviciu erau de verificare a instalațiilor și rețelelor de apă potabilă la consumatori casnici, asociații de proprietari, sau agenți economici, în cazul în care există reclamații, deși verificările și reparațiile acestor rețele intră în obligațiile beneficiarilor și întrucât existau 3 echipe de control, s-a considerat că este oportună menținerea unei singure echipe (69-75 dosar).
De asemenea, din notificarea nr. 39308/23.09.2008, emisă de pârâta și răspunsul la notificare a reținut că postul ocupat de reclamant a fost desființat și că acesta a fost invitat să opteze pentru posturile libere rămase vacante (,63 dosar), în caz contrar urmând a se dispune încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65 Codul muncii (64 dosar) însă reclamantul, nu a optat pentru nici unul din posturile vacante existente la data de 23.09.2008 (65 dosar).
În aceste condiții a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 65 din Codul muncii, desființarea locului de muncă ocupat de reclamant, fiind efectivă și reală.
În privința capătului de cerere privind plata de daune morale de 10.000 lei, a reținut că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamantul, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată și precizată.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra a tot ceea s-a cerut prin cererea de judecată, respectiv asupra incidenței în speță a dispozițiilor HG 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garanta în plată începând cu 01.01.2008 și a dispozițiilor Actului Adițional nr. 1/3.03.2008 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, publicat în Monitorul Oficial nr. 6/2008, raportat la cererea sa.
Instanța în mod vădit a înlăturat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestor acte normative speciale, privitor la imperativitatea aplicării asupra cererii de majorare a salariului.
Instanța a înlăturat probe evidente depuse în susținere, respectiv procesul verbal de sancționare a unității pârâte de către Inspectoratul Teritorial Local de Muncă ca urmare a refuzului de a majora salariile, începând cu 01.03.2008, în conformitate cu actele normative indicate la pct.1 și ca urmare majorarea salariilor începând doar cu 01.07.2008.
În privința deciziei de concediere soluția este în contradicție evidentă cu probele depuse în susținere, înscrisuri și refuzul de a audia doi martori pentru a dovedi nelegalitatea deciziei, fiind încuviințat doar un martor angajat al pârâtei și nu cel de-al doilea care se afla într-o situație identică cu a sa.
Decizia de concediere nelegală nu a fost susținută de înscrisurile solicitate a fi depuse de către societatea pârâtă angajatoare. Astfel, deși reprezentantul pârâtului a menționat în mod expres că nu există o Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor privind reorganizarea și restructurarea societății și contrar celorlalte documente, instanța a motivat că decizia de concediere este conformă planului de reorganizare.
Deși în interogatoriul luat societății pârâte se confirmă că la unitate s-au făcut angajări atât anterior concedierii cât și ulterior, instanța a înlăturat această probă evidentă care dovedea că decizia de concediere nu era legală și conformă unui plan de restructurare și reorganizare.
Contrar celor reținute de instanță, din documentele depuse în susținerea cererii de anulare a deciziei de concediere nu rezultă că s-a oferit de către pârâtă un loc de muncă conform pregătirii și specializării sale deși s-a probat că exista post vacant de personal cu studii superioare, conform cu pregătirea profesională a contestatorului și după emiterea deciziei și chiar pe parcursul derulării litigiului.
Respingerea capătului de cerere privind daunele morale compensatorii ca nedovedit denotă superficialitate în soluționarea cererii, întrucât daunele morale se prezumă și nu trebuie dovedite cu mijloace de probă.
Hotărârea pronunțată este lipsită de fundament legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu înlăturarea probelor evidente și concludente care au susținut cererea de chemare în judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul nefondat.
Contrar celor susținute de recurent instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea formulată și precizată de reclamant, cu care a fost investită.
Referitor la majorarea salariului de bază propusă reclamantului începând cu data 01.03.2008 prima instanță a constatat că respectă atât prevederile HG nr. 1507/2007 cât și prevederile Actului adițional nr.1/03.03.2008 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007 - 2011.
Având în vedere că potrivit Hotărârii nr. 1507/2007, începând cu 1 ianuarie 2008, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 500 lei lunar, pentru un program complet de lucru iar începând cu 1 iulie 2008, la suma de 540 lei lunar, în mod corect prima instanță a reținut că salariul propus reclamantului în sumă de 991 lei, începând cu date de 01.03.2008 este mai mare decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Totodată, a avut în vedere că în urma negocierilor încheiate între reprezentanții patronatului și Sindicatului Liber Independent al - SA s-a stabilit prin Actului adițional nr.1/03.03.2008 renegocierea grilelor și nivelurilor de salarizare, cu încadrarea în fondurile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli și o creștere salarială medie pe structură de personal de 8% aplicată la salariile actuale iar salariul propus reclamantului reprezintă o creștere de 12,61%, peste media stabilită cu care acesta nu a fost de acord și nu a semnat actul adițional la contractul de muncă.
În aceste condiții, în mod justificat a reținut că pârâta nu a putut să-i majoreze în mod unilateral salariul de încadrare, astfel că i-a menținut drepturile salariale avute anterior în sumă de 880 lei, negociate prin actul adițional din 26.03.2007 la contractul de muncă, începând cu data de 01.03.2007, întrucât și în acest caz salariul de încadrare de care beneficia era mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 5000lei, prevăzut de Hotărârea nr. 1507/2007.
Separat de aceasta, salariul propus se încadra în limitele nivelurilor de salarizare stabilite începând cu data de 01.03.2008 pentru studii superioare, între 950 și 1186 lei, astfel că nu poate fi reținută în sarcina pârâtei nerespectarea dispozițiilor legale cu ocazia negocierii salariului recurentului.
Soluția este temeinică și legală și în privința deciziei de concediere, în baza art. 65 din Codul muncii.
Astfel, din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 12 din 2008 Adunarea Generală a Acționarilor a - SERV a aprobat modificarea organigramei și statului de funcții ale societăți. Urmare acestei hotărâri au fost desființate din cadrul serviciului Control Tehnic unde era încadrat reclamantul, 3 posturi tehnic operaționale, respectiv 2 posturi de economist din 3 existente și un post de inginer din cele 2 existente, pe lângă alte posturi desființate în cadrul altor servicii, filele 68 - 78.
Conform notei de fundamentare, modificarea a fost determinată în cadrul serviciului de Control Tehnic de reducerea atribuțiilor principale ale serviciului, întrucât conform Legii nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, limita de responsabilitate a operatorului era până la branșamentele imobilelor, operatorul nemaiavând obligația de a verifica rețele interioare, situație în care nu mai era necesară menținerea mai multor echipe.
În aceste condiții, reducerea de personal corespundea unei nevoi reale cum în mod justificat a reținut prima instanță și a fost efectivă, pe postul ocupat de reclamant nefiind încadrată o altă persoană.
La selectarea personalului a căror posturi au fost desființate în secția Control Tehnic s-au avut în vedere prevederile art. 42 din CCM la nivel de unitate, respectiv competența, activitatea profesională, capacitatea de muncă, experiența acumulată și Referatul nr. 37849 din 9.09.2008 întocmit de Șeful Serviciului Control Tehnic din care rezultă că reclamantul nu-și îndeplinea în mod corespunzător sarcinile de serviciu, împrejurări confirmate și de martorul audiat în caută.
Contrar celor susținute de recurent, prin notificarea din 23 septembrie 2008, fila 63, fost înștiințat de măsura disponibilizării și invitat să opteze pentru unul din posturile rămase vacante la data de 23.09.2008 din lista anexată, iar prin răspunsul comunicat intimatei la data de 25 septembrie 2008 refuzat oferta pe motiv că nu corespunde pregătirii sale profesionale, specializării și vechimii efective pe care o are, considerând notificarea abuzivă - fila 65.
Prin același răspuns a solicitat să se confirme existența unui post vacant de inginer la și scoaterea lui la concurs, cerere ce nu putea fi onorată întrucât pentru acel post s-a organizat concurs la data de 9.09.2008, fapt ce rezultă din Anunțul depus la fila 88 și Procesul verbal întocmit de comisia de examen, fila 89.
Totodată, prin răspunsul la interogator pârâta a arătat că în cursul anului 2008 societatea a efectuat 7 angajări, 6 muncitori calificați și necalificați și un consilier juridic iar până la 31.08.2008, 4 angajări în funcția de muncitori, astfel că în mod corect a fost înlăturată de instanță ca probă concludentă în susținerea pretențiilor reclamantului, față de refuzul acestuia de a opta pentru un astfel de post.
Critica este neîntemeiată și în privința probei testimoniale întrucât martorul a fost audiat la cererea reclamantului nu a pârâtei iar depoziția sa este în concordanță cu înscrisurile depuse la dosar de pârâtă.
Nu poate fi reținută nici recunoașterea reprezentantul pârâtului privind inexistența unei Hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor privind reorganizarea și restructurarea societății întrucât în dosar nu a fost exprimată o astfel de opinie.
Dimpotrivă a fost depusă la dosar Hotărârea nr. 12 din 2008 Adunarea Generală a Acționarilor a - SERV prin care s-a aprobat modificarea organigramei și statului de funcții ale societăți împreună cu Nota de fundamentare - filele 68 - 78 iar în ședința publică din 4 decembrie 2008, reprezentanta pârâtei a precizat "că nu este o altă hotărâre AGA decât Hotărârea nr. 12/2008 privind reorganizarea și restructurarea societății" nu că nu există o astfel de hotărâre.
Capătul de cerere privind plata daunelor morale este accesoriu și urmează soarta cererii principale, astfel că prin respingerea pretențiilor formulate și menținerea măsurilor dispuse ca legale, plata unor astfel de daune este lipsită de temei.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.304/LM/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei - Serv SA P suma de 120 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM
Tehnored.TM/2 EX
Jud,
.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Petrașcu Adriana
