Ordonanță președințială. Speță. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 449
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții -, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant -, asistat de avocat, lipsind intimații pârâți, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimații pârâți.
A fost comunicată recurentului reclamant, prin apărător, întâmpinarea, ce a fost observată.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea în evacuare, considerându-se că este în realitate o cerere în revendicare. Proprietarii de la care au cumpărat imobilul actualii recurenți au formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâții, -, ce s-a soluționat în mod favorabil, hotărârea fiind irevocabilă. În respectiva acțiune, a fost respinsă cererea reconvențională a pârâților. A pus concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată la 30.09.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâții -, și solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în, str. -, -. 2,. 20, jud. La termenul din 13 octombrie 2008 instanța a calificat acțiunea ca fiind una de drept comun.
Prin sentința civilă nr.8136/27.10.2008, pronunțată de judecătoria Tg-J în dosar nr-, a fost admisă cererea cu precizarea ulterioară și s-a dispus evacuarea pârâților din imobil.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2272/2008 de BNP reclamantul a devenit proprietarul apartamentului situat în, str. -, -. 2,. 1,. 20, jud. G, imobil ce este ocupat în continuare de pârâți, iar între reclamant și pârâți nu există nici un contract de natură să justifice prezența pârâților într-un imobil proprietate a reclamantului.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții -, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegaliate.
Au arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, întrucât apartamentul din care s-a dispus evacuarea a fost cumpărat de către ei ( apelanți) în anul 2003, de la mama foștilor proprietari cu acordul acestora, în prezent existând pe rolul instanțelor și o cauză penală, în legătură cu vânzarea locuinței.
Prin decizia civilă 3 din 12 ianuarie 2009 Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a schimbat sentința și s-a respins acțiunea.
Tribunalul a reținut că reclamantul a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni având drept obiect evacuarea pârâților dintr-un imobil ( apartament ), arătând că evacuarea se impune prin aceea că a dobândit proprietatea imobilului prin contract de vânzare cumpărare, iar acesta este ocupat de pârâți în mod nejustificat și se opun la restituirea lui.
S-a apreciat că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, care au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, având obligația restituirii acestuia iar dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Tribunalul a considerat astfel că acțiunea în evacuare este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că pârâții nu au contestat dreptul său de proprietate, care a fost tranșat în mod irevocabil prin sentința civilă 7840 din 8.11.2007, astfel că este îndreptățit să promoveze o acțiune în evacuarea celor ce ocupă imobilul fără titlu.
Recurentul a arătat că persoana care ocupă o suprafață locativă fără titlu este un simplu detentor precar iar art. 61 din legea 114/1996 este aplicabil acțiunilor în evacuarea unor astfel de persoane. S-a susținut că în speță cauza acțiunii o constituie ocuparea fără titlu a locuinței, iar reclamantul a încercat să valorifice un drept personal de creanță, având caracter relativ, urmând să constrângă pe debitori să execute o obligație de a face, adică de a preda locuința. Recurentul a arătat că nu a solicitat să i se recunoască dreptul de proprietate iar motivarea instanței de apel nu are suport legal, deoarece condiționarea acțiunii în evacuare de existența unui contract de locațiune este o încălcare a principiilor de drept procesual.
Recurentul a susținut că instanța a omis că în situația existenței unui contract de închiriere este necesar să se solicite mai întâi rezilierea sau nulitatea contractului, prin urmare atunci când se dispune evacuarea, contractul nu mai este în ființă.
La data de 3.04.2009 intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și făcând referire la faptul că au cumpărat locuința de la o terță persoană în anul 2003.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Reclamantul a dovedit că este proprietarul locuinței în litigiu, conform unui contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică la data de 9.09.2008, dreptul său de proprietate fiind reținut de către instanța de apel. În calitate de proprietar, reclamantul este titularul unui drept real pe care îl poate opune tuturor persoanelor, inclusiv pârâților, astfel că nu poate susține că a încercat să valorifice în cauza de față un drept personal de creanță, având caracter relativ. Dobândirea dreptului de proprietate stabilește între proprietar și lucru un raport real, astfel că proprietarul nu poate invoca fie un drept de creanță în legătură cu acel lucru, fie un drept real atunci când se pune în discuție proprietatea. Chiar dacă reclamantul invocă pierderea atributului folosinței lucrului, acesta este o componentă juridică a proprietății, iar nu un drept personal de creanță, cum se susține.
Este eronată calificarea pe care recurentul o dă acțiunii sale ca fiind una în care se solicită executarea unei obligații de face, respectiv de a preda locuința, întrucât anterior executării și predării efective instanța trebuie să califice raporturile dintre părți, să stabilească drepturile pe care le pretind, o astfel de executare la care se referă recurentul putând să intervină fie după rămânerea irevocabilă a unei acțiuni, fie dacă între părți s-au stabilit raporturi contractuale care pot fi urmate de predarea bunului.
Respectând principiul disponibilității și dispozițiile art. 129 alin. 6, instanța s-a pronunțat asupra acțiunii în evacuare cu care a fost investită, analizând dacă o astfel de acțiune poate fi promovată de titularul unui drept real împotriva unei persoane cu care nu a stabilit niciun raport juridic.
Concluzia la care ajuns tribunalul este una legală, rezultând din caracterizarea acțiunii în evacuare. O astfel de acțiune presupune existența unui raport inițial între două persoane, în legătură cu o suprafață locativă, legat de folosința bunului respectiv, indiferent dacă acest raport este stabilit cu titlu oneros sau gratuit sau dacă s-a încheiat un contract în sensul deinstrumentum. Evacuarea poate fi solicitată doar dacă se dovedește existența situației premisă, aceea a permisiunii folosinței bunului, cel care folosește fiind, evident, un detentor al bunului.
Ori de câte ori înțelegerea asupra folosinței lipsește, acela care pretinde că are calitatea de proprietar poate cere numai revendicarea bunului, în condițiile art. 480 civ. revendicarea fiind acțiunea îndreptată de proprietarul care nu are posesia bunului împotriva celui ce deține bunul fără titlu, fără acordul proprietarului.
Referirea făcută în motivele de recurs la aplicarea dispozițiilor art. 61 din legea 114/1996 este fără relevanță, deoarece textul respectiv dispune că orice litigii în legătură cu aplicarea prevederilor legii se soluționează de instanțele de judecată. Este evident astfel că dispozițiile invocate de recurent nu constituie temeiul promovării unor acțiuni în evacuare a locuințelor și nicio altă dispoziție din legea locuinței nu face o astfel de reglementare.
Sunt fără incidență în cauză și referirile făcute la legea 114/1996, la evacuarea chiriașilor, cât timp acest act normativ nu a constituit temei al analizei instanței de apel și nu conține prevederi care să fie aplicabile situației de față, aceea a proprietarului unei locuințe ocupate fără titlu de un terț. Se are în vedere și faptul că pârâții pretind că au un titlu asupra locuinței, care nu este opozabil reclamantului, dar pe care l-au opus foștilor proprietari, autori cu titlu particular ai reclamantului și raportul dintre aceștia a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă 7840/2007. În acel litigiu, foștii proprietari au adus în discuția instanței dreptul lor de proprietate și au formulat o acțiune în revendicare pentru a se stabili cine este îndreptățit la folosința locuinței, iar succesorii lor cu titlu particular trebuie să uzeze de aceleași mijloace juridice.
Este nefondată susținerea recurentului în sensul că pentru a se obține evacuarea unui chiriaș este necesar ca instanța să se pronunțe cu prioritate asupra unei acțiuni pentru rezilierea sau constatarea nulității contractului, deoarece evacuarea se poate obține și anterior desființării unui contract, ceea ce are importanță la promovarea unei asemenea acțiunii fiind existența unui acord între părți privind folosința bunului.
Diferența între acțiunea în evacuare și cea în revendicare constă nu numai în dreptul care se pune în discuție, dar și în achitarea unei taxe de timbru diferite. Atunci când dreptul dedus judecății este unul de proprietate, când titularul pretinde că nu a cedat printr-un contract anterior vreunul dintre atributele proprietății, acțiunea nu poate fi calificată drept acțiune în evacuare.
Apreciind că tribunalul a făcut o corectă caracterizare a raporturilor dintre părți și a respins acțiunea aplicând corect dispozițiile legii, se va respinge ca nefondat recursul, nefiind întemeiate motive de recurs în sensul art. 304
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții -,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /Tehnored. GI
2ex/9.04.2009.
Jud. apel.,
Jud. fond AD
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paraschiva Belulescu
