Ordonanță președințială. Speță. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 66
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 13 ianuarie 2009 privind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 257 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1356 din 26 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. 4813/-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorul intimatei pârâte să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 1356/26.02.2008 a Judecătoriei Tg.- J s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta.
A fost respinsă acțiunea în evacuare formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și, reprezentată prin curator.
A fost respinsă cererea de intervenție având ca obiect cererea de evacuare formulată de intervenienții și, în contradictoriu cu pârâta.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă -reconvențional, în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional și.
S-a constatat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1668/06.12.1996 nul ca și convenție de vânzare - cumpărare și s-a reținut că el are caracterul unui contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
S-a dispus rezoluțiunea convenției de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere ce a avut ca obiect suprafața de 130.p teren curți construcții. în Tg- J,-, jud. G, învecinat la R -, și, Ap. - str.-, --alee de acces, Mn -, și casa de locuit situată pe acest teren, compusă din 2 camere, hol, bucătărie, cameră și baie, împreună cu cota de 2/3 din de acces din beton și repune părțile în starea anterioară și s-a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1668/06.12.1996, pârâta a vândut reclamanților și imobilul proprietatea sa situat în Tg.- J,-, jud. G, compus din suprafața de teren de 130. casa de locuit aflată pe acest teren și cota parte de 2/3 din de beton, ce constituie calea de acces, la prețul de 3.000.000 lei ROL.
S-a reținut de instanța de fond că bunul nu a fost predat cumpărătorilor, iar pârâta a continuat să locuiască în acest imobil, relațiile fiind bune între cele două părți.
S-a mai reținut că din probatorii a rezultat că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1668/06.12.1996, părțile contractante, respectiv pârâta și reclamanții și au convenit ca pârâta să le înstrăineze imobilele din Tg-J,-. jud. G la prețul de 3.000.000 lei, cu înțelegerea verbală ca dobânditorii să asigure vânzătoarei întreținerea și să o înmormânteze conform obiceiului locului.
S-a arătat de instanța de fond că nu au fost respectate dispozițiile art. 948.civil, părțile încheind un contract într-o altă formă decât cea convenită între ele, tocmai pentru a eluda interesele moștenitorilor pârâtei, ceea ce face ca acest contract de vânzare-cumpărare să aibă la bază o cauză ilicită în condițiile art. 968.civil.
În ceea ce privește cererea de evacuare formulată de reclamanți, s-a reținut de instanța de fond că aceasta este diferită față de pârâta și față de pârâta.
Cât privește pârâta, instanța de fond a reținut că cererea de evacuare este neîntemeiată, bunul imobil reintrând în patrimoniu pârâtei, în acest fel are un drept de uz ca dezmembrământ al dreptului său de proprietate.
Față de pârâta, instanța a apreciat că aceasta nu locuiește în imobilul în litigiu, ci doar exercită sporadic acte de îngrijire a pârâtei, ce se afla în stare de nevoie.
Cu privire la cererea de intervenienție formulată de intervenienții în interes propriu, și, instanța de fond a reținut că este inadmisibilă, întrucât între intervenienții și - cumpărătorii imobilului în litigiu și pârâta nu au existat nici un fel de raporturi juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții și, cât și intervenienții și.
Au susținut apelanții că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei de calitate a curatorului, arătând totodată că, nu există în cauză vreun act juridic care să justifice că acest contract de vânzare-cumpărare ar fi fost un contract simulat și că în realitate ar fi un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
De asemenea au arătat că instanța de fond a reținut eronat că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare consimțământul ar fi fost viciat ca urmare a neconcordanței între voința internă și voința externă.
Au susținut apelanții că cererea reconvențională formulată de procuratorul pârâtei are caracterul unei acțiuni în justiție de sine stătătoare și aceasta a fost formulată cu depășirea termenului legal de prescripție care, în acest caz nu poate depăși 4 ani și 6 luni de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Apelanții au arătat că, instanța de fond a greșit fundamental și atunci când au fost invocate prevederile art. 968.civil.
De asemenea apelanții au criticat sentința arătând că, instanța de fond a reținut incorect în speță că, contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat legal deoarece, nu a primit un rând de chei de la imobilul pe care l-a vândut pârâta deși, potrivit disp.art. 1295.civil, vânzarea este perfectă din momentul exprimării consimțământului chiar dacă lucrul nu s-a predat și prețul nu s-a plătit.
În apărare, curatorul pentru pârâta a depus întâmpinare solicitând, respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr.257 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentare a curatorului și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de apelanți.
S-a admis excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1668/6.12.1996 pentru neseriozitatea prețului.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanți, și de intervenienții în interes propriu împotriva sentinței civile nr. 1536/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții la 400 de lei cheltuieli de judecată în apel față de intimata pârâtă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prețul menționat în contractul de vânzare cumpărare este foarte mic în raport cu valoarea imobilului, fiind deci neserios, astfel că excepția nulității contractului pentru neseriozitatea prețului este întemeiată, potrivit art. 1303, Cod civil.
Instanța de apel a mai reținut că actul este lovit de nulitate absolută și pentru cauză ilicită, în condițiile art. 968, Cod civil, întrucât voința internă a părților a fost alta decât cea exprimată în contract, încercându-se fraudarea intereselor moștenitorilor pârâtei.
S-a avut în vedere și neexecutarea obligațiilor asumate prin actul real de dobânditorii, de aoî ntreține pe pârâtă, și s-a apreciat că soluția de rezoluțiune a contractului de întreținere este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, și interveneienții, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții reclamanți și au susținut că este eronată calificarea juridică dată de instanțele de fond contractului ce constituie titlul de proprietate pentru reclamanți, nefiind dovedită existența unei înțelegeri secrete privind obligația de întreținere.
Cât privește prețul vânzării, s-a arătat că s-a reținut greșit că acesta este derizoriu, iar în legătură cu cauza actului juridic, s-a arătat că aceasta îndeplinește condițiile art. 968, Cod civil, neexistând niciun element care să contureze caracterul său ilicit.
Au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate, și pe fond admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, cod pr. civ.
Recurenții intervenienți u și u au criticat soluția instanței de apel pentru următoarele motive:
S-a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, din probele administrate rezultând că aceasta, deși nu locuiește în mod permanent în imobil, este prezentă aproape zilnic, astfel că reclamanții justifică un interes pentru a obține evacuarea sa.
Cererea reconvențională s-a admis în mod nelegal, prin interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății, iar motivarea soluției cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.Nu s-a făcut dovada că voința internă, reală a părților ar fi fost alta decât ce materializată în clauzele contractuale, și în condițiile în care nu a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui contraînscris, peste conținutul actului autentic nu pot fi făcute probe cu martori, potrivit art. 1191, alin.2, Cod civil.
S-a mai arătat că argumentarea nulității vânzării pentru preț derizoriu este greșită, întrucât chiar dacă acest element ar fi inferior valorii reale a bunului înstrăinat, părțile sunt libere să determine prețul, echivalența fiind relativă, raportându-se nu numai la valoarea lucrului vândut, dar și la subiectivismul părților. Oricum, din înscrisurile depuse în apel rezultă că valoarea de impozitare a bunului este similară cu cea de tranzacționare, ceea ce înseamnă că prețul a fost unul corect și sincer.
S-a susținut că nu s-a făcut dovada existenței unei cauze ilicite, eventuala micșorare a patrimoniului înstrăinătoarei, la deces, neputând prefigura acest motiv de nulitate. În plus, nu s-a observat că actul încheiat a fost cu titlu oneros, iar înstrăinătoarea nu are moștenitori legali rezervatari.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare.
S-a conchis că primele instanțe au făcut confuzii între instituțiile de drept a căror aplicare au făcut-o, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții greșite, astfel că se impune admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii de intervenție și respingerii cererii reconvenționale.
La data de 22.10.2008, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Ambele recursuri sunt fondate, și se vor admite, potrivit art. 312, Cod pr. civ. pentru considerentele care succed:
Prin cererea reconvențională formulată la data de 28.09.2006 ( fila 29), pârâta a solicitat în contradictoriu cu reclamanții rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare ce constituie titlul de proprietate al titularilor acțiunii, pentru neexecutarea obligației de întreținere.
Din motivarea cererii reiese că s-a invocat împrejurarea că actul juridic încheiat la data de 6 decembrie 1996 este în realitate un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, obligația principală asumată de dobânditorul dreptului de proprietate și neexecutată fiind aceea de aoî ntreține până la deces pe vânzătoare.
În susținerea acestei teze, s-a invocat faptul că prețul stipulat în contract este unul derizoriu, astfel că apare ca evident că în lipsa unei alte prestații suplimentare a cumpărătorului, nu ar fi putut constitui o cauză valabilă pentru obligația asumată de partea cocontractantă.
S-a susținut că obligația principală de întreținere nu a fost executată integral din culpa debitorilor, astfel că s-a solicitat rezoluțiunea potrivit art. 1021 și urm. Cod civil, și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința respingerii cererii în evacuare.
Din conținutul cererii nu rezultă cu claritate dacă s-a solicitat constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare, nulitatea pentru preț derizoriu urmat sau nu de conversiunea actului în contract de întreținere, și apoi rezoluțiunea pentru neexecutare culpabilă.
Instanțele de fond nu s-au preocupat să califice juridic în mod corect și neechivoc cererea dedusă judecății, potrivit art. 129, alin.4, Cod pr. civ. soluționând reconvenționala cu care au fost investite în temeiul mai multor instituții și principii de drept care se excludeau reciproc.
Astfel, Judecătoria a considerat că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare cumpărare, pentru neîndeplinirea condițiilor esențiale privind prețul, potrivit art. 1303, cod civil, și pentru cauză ilicită, potrivit art. 968, cod civil, dar a apreciat că în temeiul principiului conversiunii actului juridic, acesta este valabil ca și contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, căruia i-a fost aplicată sancțiunea rezoluțiunii pentru neexecutarea obligațiilor de către întreținători.
Este de reținut că nulitatea pentru cauză ilicită nu a fost solicitată de către pârâta reconvențională, astfel că instanțele de fond au analizat cererea și din prisma altei cauze juridice decât cea invocată de titular.
Instanța de apel a analizat însă cererea reconvențională ca fiind concomitent o cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare și o cerere în rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, fără incidența conversiunii, deși rezoluțiunea presupune ca ipoteză un contract valabil încheiat și ulterior neexecutat din motive culpabile, în timp ce nulitatea este o sancțiune pentru neîndeplinirea unor condiții esențiale din momentul încheierii contractului.
Totodată, soluția Tribunalului a fost justificată și de incidența unui viciu de consimțământ la încheierea contractului, și anume eroarea vânzătoarei asupra naturii actului juridic, deși o astfel de cauză de ineficacitate nu a fost invocată și susținută de partea interesată.
Pe de altă parte, soluția adoptată cu privire la soarta contractului calificat de instanța de apel ca fiind de întreținere nu este fundamentată din punct de vedere legal, întrucât nu s-a analizat caracterul culpabil al neexecutării, în raport de dispozițiile art. 1020 și urm. cod civil, respectiv dacă pretinsa întreținere convenită a fost refuzată de creditoare, sau dimpotrivă, debitorii s-au derobat de obligația asumată.
Cât privește cererea de intervenție, se constată că a fost respinsă în temeiul excepției inadmisibilității, întrucât între părți nu există raporturi locative, iar la finele motivelor de apel interveneinții au criticat modul de soluționare al acestui petit, însă Tribunalul nu s-a considerat investit și nu a analizat acest motiv de apel, a cărui examinare nu se poate face direct în recurs, căci s-ar lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
Totodată, se reține că prima instanță a dispus repunerea părților din contractul de vânzare cumpărare în situația anterioară, în sensul revenirii bunului imobil în patrimoniul pârâtei, reținându-se că înstrăinarea bunului imobil către interveneineți, fiind făcută în timpul procesului, a fost o operațiune speculativă, în dauna pârâtei, operațiune al cărei unic scop a fost acela de a contracara efectele admiterii cererii reconvenționale.
Motivarea primei instanțe sub acest aspect, menținută de Tribunal, nu este pertinentă, nefiind admis a se face aprecieri pe cale incidentală asupra unui contract a cărui valabilitate nu a fost pusă în discuție de părțile litigante.
Toate aceste neregularități au determinat stabilirea unui cadru procesual ambiguu, obiectul și cauza juridică a cererii reconvenționale nefiind pe deplin lămurite, iar pârâții reconvențional și intervenienții au fost puși în imposibilitatea de a-și formula apărările.
Sunt incidente dispozițiile art. 312, pct.5, cod pr. civ. în sensul că instanțele de fond au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, care, în cauză, nu a fost corect tranșat, ceea ce impune admiterea ambelor recursuri, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În rejudecare, conform art.129,Cod pr. civ. se va pune în discuția părților și se vor califica din punct de vedere juridic, sub aspectul obiectului și cauzei, cererea reconvențională și cererea de intervenție, cu respectarea principiului disponibilității și în limitele investirii, și se vor avea în vedere și excepțiile invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, și intervenienții, împotriva deciziei civile nr. 257 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1356 din 26 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr. 4813/-, în contradictoriu cu intimații pârâți, .
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.- / 4 ex./ 27.01.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
