Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în B, B-dul -,. 7B,. 2,. 5, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei nr. 265 pronunțată la 19 septembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales în B, str. -. Colonel G, nr. 3, Cod poștal -, Județ la familia, cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ B și cu terții deținători de bunuri SOCIETATEA COMERCIALĂ DOCTOR SRL, cu sediul în comuna, sat, Cod poștal -, Județ B și SOCIETATEA COMERCIALĂ MEDICAL SRL, cu sediul în B, B-dul -,. 1C, parter, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei RON taxă judiciară de timbru, conform nr. 133, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Buzău și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimata-pârâtă - și intimații-deținători de bunuri Societatea Comercială Doctor SRL și Societatea Comercială Medical SRL.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că hotărârea este lovită de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 pr.civilă.
Hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 30 din Codul Familiei. Instanța a exclus de la masa de partaj autoturismul marca Renault deși bunul a fost achiziționat de soți în timpul căsătoriei. Contractul de leasing a fost semnat de ambii soți astfel că, se putea prezuma că, cel puțin avansul, a fost achitat de ambii soți.
.//.
Mai arată că reclamantul nu a solicitat partajarea bunurilor comune în cote diferențiate, iar instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, excluzând de la partaj un bun dobândit în timpul căsătoriei, ca efect al asumării unei datorii comune a soților.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant arată că se invocă art.304 pct. 6 și 9 pr.civilă, care sunt motive de modificare a hotărârii și nicidecum de casare, așa cum se solicită în cererea de recurs.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de recurentă, arată că în mod corect instanța nu a reținut la masa de partaj autoturismul Renault, întrucât acesta a fost dobândit în luna august 2003, iar părțile s-au despărțit în fapt în luna ianuarie 2003, așa cum rezultă din cererea introductivă, din răspunsul la interogatoriu al pârâtei și din sentința de divorț. De altfel, în luna decembrie 2002 recurenta a promovat o acțiune de evacuare a intimatului, cerere care a fost admisă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că nu există niciun caz de plus petita, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 6 pr.civilă.
Solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 9 septembrie 2005 și înregistrată sub nr.9262/2005, reclamantul a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat să fie citați în cauză, în calitate de terți deținători de bunuri, -, SC -. SRL și SC MEDICAL 1999 SRL.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, a fost căsătorit cu pârâta până la data de 11 octombrie 2004, dată la care a fost pronunțată desfacerea căsătoriei prin sentința civilă nr.5241/2004 a Judecătoriei Buzău, după ce anterior au fost separați în fapt în luna ianuarie 2003.
Au fost enumerate de către reclamant bunurile achiziționate în timpul căsătoriei și s-a precizat în posesia cui se află în prezent.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat includerea la masa de împărțit a unui autoturism marca Renault 1,6, achiziționat în luna august 2003 și aflat în posesia reclamantului.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că este de acord cu partajul, în cote egale de fiecare, pentru anumite bunuri, pe care le-a enumerat în mod expres.
.//.
Totodată, a arătat că, prin cererea introdusă, reclamantul urmărește și partajarea patrimoniului social al celor două societăți comerciale- persoane juridice, ceea ce, în baza Legii nr. 31/1990, este inadmisibil.
Prin Încheierea din 22 mai 2006 Judecătoria Buzăua admis în principiu, în parte, atât cererea principală formulată de reclamantul, cât și cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamanta.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1104 din 26 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr.9262/2005, Judecătoria Buzăua admis în parte cererea principală, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul și tot astfel, cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamanta și s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei, conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, în varianta a II-a, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil în varianta I-a și prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic, fiind atribuite părților loturile propuse de cei trei experți.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 din Codul d e procedură civilă, pârâta-reclamantă a declarat apel, criticând sentința deoarece în mod greșit nu s-a reținut la masa de împărțit și autoturismul marca Renault 1,6, achiziționat în timpul căsătoriei, câtă vreme desfacerea căsătoriei prin divorț s-a produs la data de 11 octombrie 2004.
La data de 5 septembrie 2007, apelanta a depus la dosarul cauzei o completare la motivele de apel, precizând că, pe lângă calificarea greșită a autoturismului marca Renault 1,6 ca fiind un bun propriu al intimatului, instanța de fond, omologând varianta a II-a a raportului de expertiză, a dispus atribuirea sumei de 8000 lei -reprezentând echivalentul valoric al autoturismului marca - intimatului, fără a diminua sulta cuvenită acestuia cu J din contravaloarea autoturismului, respectiv cu suma de 4000 lei.
Prin decizia nr.265 pronunțată la 19 septembrie 2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul, reținând că probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de instanța de fond atunci când aceasta a reținut că părțile au avut calitatea de soți, că s-au despărțit în fapt în luna ianuarie 2003, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr.5241 din 11 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.8117/2004, masa bunurilor de împărțit achiziționate de părți în timpul căsătoriei și cota egală de contribuție a soților la dobândirea lor, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art.36 alin.1 din Codul familiei.
De asemenea, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că autoturismul marca Renault 1,6 a fost achiziționat de reclamantul-pârât la data de 12 august 2003, în vreme ce părțile erau separate în fapt și că avansul și ratele au fost achitate exclusiv de către reclamantul-pârât, pârâta-reclamantă nefăcând dovada contrară a contribuției sale la achitarea lor.
.//.
Se mai arată că, în aceste împrejurări, era firesc să se rețină la masa bunurilor comune suma reprezentând contravaloarea avansului și a ratelor achitate împrumutătorului bancar pentru achiziționarea autoturismului, până la data desfacerii definitive a căsătoriei, și nu autoturismul, deoarece această sumă nu este partajabilă, fiind achitată numai de reclamantul-pârât ulterior lunii ianuarie 2003, data despărțirii în fapt a soților, asupra acestei sume reclamantul-pârât are un drept exclusiv.
instanța de apel că, în ceea ce privește suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca, bun comun, înstrăinat de reclamantul-pârât în luna iunie 2003, după despărțirea în fapt a soților, care a intervenit în luna ianuarie 2003, aceasta a fost reținută la masa bunurilor comune și a fost atribuită reclamantului-pârât pentru completarea drepturilor sale, așa încât în mod corect ea nu a fost împărțită între cei doi soți, pârâtei-reclamante fiindu-i atribuite alte bunuri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs este că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 pr.civilă, constând în aceea că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 30 Codul Familiei.
Susține recurenta că bunurile dobândite de soți, chiar și în timpul separației în fapt, sunt bunuri comune, astfel că, aceeași natură juridică o avea și autoturismul marca Renault, achiziționat de părți.
Mai arată recurenta că instanța de apel a reiterat inadvertența comisă de instanța de fond, în sensul că a reținut ca dată a încetării comunității de bunuri data separației în fapt a soților (1.03.2003) și nu pe cea a desfacerii căsătoriei prin divorț (11.10.2004), împrejurare de natură a justifica nulitatea deciziei atacate.
Al doilea motiv de recurs este că, reclamantul-intimat nu a solicitat partajarea bunurilor comune în cote diferențiate, astfel că, instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, excluzând de la partaj un bun dobândit în timpul căsătoriei ca efect al asumării unei datorii comune a soților, împrejurare ce atrage nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului și în baza art. 312 alin. 3 pr.civilă, să se caseze decizia atacată, cu trimiterea spre rejudecare către instanța de apel, pentru administrarea de noi probe.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor recurate, pentru următoarele motive:
Se arată că, în realitate, recurenta contestă contravaloarea autoturismului marca Renault și că dorește aducerea la masa de împărțit a acestui bun, astfel că, aceasta trebuie să indice valoarea bunului și să timbreze în mod corespunzător.
Referitor la motivele sumare și contradictorii invocate, consideră că recursul este neîntemeiat întrucât motivul prevăzut de art. 304 alin. 6 pr.civilă, în sensul că instanțele au dat mai mult decât s-a cerut, reprezintă o dovadă a erorii în care se află recurenta sau o dovadă a relei-credințe pentru că instanța a admis o cerere a sa, constatând ca autoturismul marca Renault nu face parte din masa partajabilă, excluzându-l din această masă.
.//.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, cel bazat pe art. 304 pct. 9 pr.civilă, intimatul arată că nici acesta nu poate fi reținut, fiind motivat insuficient, nu se indică ce argumente au fost înlăturate în mod nelegal, iar fundamentul juridic de la care se pornește este denaturat.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică în sensul că a fost încălcat art. 30 Codul Familiei, atunci când instanțele au apreciat cu privire la natura juridică a autoturismului Renault, întrucât la instanța de fond s-a reținut că au natura juridică de bun comun contravaloarea avansului și a ratelor achitate în contul împrumutului bancar în timpul căsătoriei pentru autoturismul marca Renault. Datorită faptului că acest autoturism a fost achiziționat în perioada când părțile erau despărțite în fapt, iar avansul și ratele au fost achitate numai de către reclamantul-intimat, recurenta-pârâtă nefăcând dovada contrarie, s-a reținut că reclamantul-intimat are un drept de creanță asupra ratelor achitate în contul împrumutului bancar, precum și a avansului achitat în acest scop, până la desfacerea căsătoriei.
Faptul că acest autoturism a fost achiziționat în timpul despărțirii în fapt, respectiv la data de 12.08.2003, reiese în primul rând din factura fiscală nr. -/12.08.2003 în care se precizează că autoturismul în litigiu are drept cumpărător pe reclamantul-intimat, iar pe de altă parte, din contractul de credit nr. 35/6.08.2003( pag. 294 dosar fond) reiese că între Banca Comercială - Sucursala B și intimatul-reclamant s-a încheiat un contract de credit pentru a se acoperi prețul autoturismului.
Din sentința civilă nr. 5241/2004 a Judecătoriei Buzău, reiese că recurenta a motivat în acțiunea de divorț că părțile s-au despărțit în fapt în luna ianuarie 2003.
Ca atare, față de precizarea recurentei că despărțirea în fapt a părților a avut loc în luna ianuarie 2003, iar autoturismul Renault a fost achiziționat în august 2003, deci după despărțirea în fapt a soților, deși natura juridică a autoturismului este aceea de bun comun, totuși, reclamantul-intimat are un drept de creanță asupra contravalorii ratelor și a avansului plătite până la data desfacerii definitive a căsătoriei, astfel cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond.
Este nefondată și a doua critică, în sensul că instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, întrucât instanțele s-au pronunțat pe cererea principală și pe cererea reconvențională, iar faptul că un bun a fost exclus de la masa de partaj, nu constituie oplus petitamai ales că, așa cum s-a arătat, s-a reținut calitatea de bun comun a ratelor și a avansului care au fost plătite numai de reclamantul-intimat după despărțirea în fapt până la data despărțirii definitive și care, în mod corect, constituie contribuția sa proprie la achiziționarea acestui autoturism a reclamantului-intimat.
Chiar dacă nu există o cerere a reclamantului-intimat să se constate că are un drept de creanță asupra c/val ratelor achitate în contul împrumutului și a avansului până la data desfacerii definitive a căsătoriei, instanța de fond a reținut
.//.
acest drept de creanță ca o consecință a faptului că numai reclamantul-intimat a plătit aceste sume, cum reiese, de altfel, și din factura fiscală nr. -/12.08.2003 aflată la fila 45 dosar fond.
Pronunțându-se în acest fel, instanța de fond a răspuns, de fapt, la întâmpinarea cerere-reconvențională aflată la fila 37 dosar fond, formulată de reclamantul-intimat și care a arătat că are o contribuție exclusivă la dobândirea autoturismului în litigiu.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, va obliga recurenta, către intimatul, la plata sumei de 1666 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, domiciliată în B, B-dul -,. 7B,. 2,. 5, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei nr. 265 pronunțată la 19 septembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales în B, str. -. Colonel G, nr. 3, Cod poștal -, Județ la familia, cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ B și cu terții deținători de bunuri SOCIETATEA COMERCIALĂ DOCTOR SRL, cu sediul în comuna, sat, Cod poștal -, Județ B și SOCIETATEA COMERCIALĂ MEDICAL SRL, cu sediul în B, B-dul -,. 1C, parter, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenta, către intimatul, la plata sumei de 1666 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored. PJ
2 ex/16.01.2008
9262/2005 Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
