Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1571/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1571
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 139/AC/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât asistat de avocat și avocat pentru intimata - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă de către recurentul - pârât un set de acte iar apărătorul recurentului - reclamant a depus împuternicire avocațială și 2 (două) chitanțe onorariu avocat.
Avocat pentru recurentul - pârât arată că recurentul a trimis prin corespondență la dosar actele în original întrucât a dorit ca instanța să ia cunoștință de acestea dar acestea se află în copie la dosarul de fond, astfel încât instanța înmânează recurentului actele pentru a lăsa la dosar doar cele care nu sunt depuse.
Avocat pentru intimata - reclamantă depune la dosar chitanță onorariu avocat.
La solicitarea instanței părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru recurentul - pârât având cuvântul solicită admiterea recursului modificarea în parte a sentinței civile de a se constata o cotă de contribuție egală de 50% pentru fiecare, de a se modifica lotizarea și atribuirea imobilului în lotul intimatei motivat de faptul că recurentul nu are posibilitatea să achite sulta stabilită la partaj către intimată întrucât la momentul efectuării expertizei a fost stabilită pentru imobil o valoarea mare a acestuia, iar din cauza crizei actuale aceasta a scăzut la 30.000 Euro, iar intimata lucrează în Italia și ar avea posibilitatea că achite această sultă, având în vedere și faptul că intimatei i-au fost încredințați și minorii. Mai arată că în cauză au fost efectuate mai multe expertize cu valori diferite, motiv pentru care solicită să se rețină expertiza efectuată la primul dosar de fond. In ce privește cota de contribuție aceasta a fost diminuată de la 70% la 60% pentru intimată, dar recurentul consideră că cota de contribuție este egală pentru fiecare, reprezentând 50% întrucât în timpul căsătoriei intimata nu a avut o contribuție mai mare chiar dacă intimata a lucrat în Italia, aceasta nu a trimis bani recurentului, ci mamei intimatei care avea grijă de minori.
Mai arată că recurentul a avut o garsonieră care a fost vândută pentru a putea să achiziționeze apartamentul, a lucrat în străinătate, apoi ca taximetrist iar părinții acestuia a vândut un imobil dându-i recurentului diferența de bani pentru a putea achiziționa apartamentul. Mai mult decât atât părinții recurentului locuiau la țară și tot timpul recurentul împreună cu intimata au fost aprovizionați cu diverse produse de la țară. In schimb mama intimatei locuia la oraș, aceasta ajutându-i doar cu creșterea minorilor.
Precizează că intimata a avut o pagubă la societatea unde a lucrat, recurentul fiind nevoit să vândă mașina pentru aoa chita, toate acestea au fost dovedite cu martori.
In concluzie solicită admiterea recursului și atribuirea apartamentului în lotul intimatei întrucât recurentul nu are posibilitate să achite sulta stabilită de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că suntem în recurs, a fost exercitată calea de atac a apelului unde a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize nefiind utilă cauzei întrucât recurentul a avut posibilitatea să facă obiecțiuni la raportul de expertiză în ce privește valoarea apartamentului, acesta la fond a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză în ce privește valoarea prea mică a imobilului, iar intimata a arătat că valoarea apartamentului este prea mare iar în aceste condiții considerăm că hotărârea instanței de apel este corectă, motiv pentru care solicită respingerea cererii recurentului de a-i fi atribuită sultă deoarece recurentul în mod constant a solicitat atribuirea în natură a apartamentului pe tot parcursul judecății, recurentul schimbându-și poziția după cum evoluează piața în ce privește valoarea imobilului.
Mai arată că apartamentul a fost atribuit recurentului motivat de faptul că acesta locuiește încă de când s-au despărțit acolo, a fost închiriat de recurent obținând astfel venituri.
Precizează că mama intimatei a ajutat la dobândirea apartamentului cu suma de 200.000 lei reprezentând diferența de preț în urma vânzării garsonierei pentru achiziționarea imobilului, în anul 1996 părinții recurentului au vândut casa la care face referire acesta, dar contractul pentru apartament a fost încheiat în anul 1992. Mai precizează că a fost vândut autoturismul după care a fost achiziționat un Tico cu care recurentul a făcut taximetrie fiindu-i suspendat carnetul de conducere de 3 (trei) ori din cauza consumului de băuturi alcoolice iar pentru perioada de șomaj cât a stat, a fost obligat să restitui înapoi statului banii încasați. Intimata are în întreținere minorii, are nevoie de bani pentru a-i putea crește nu poate achita sultă și nu solicită și nu a solicitat atribuirea apartamentului în lotul ei, motiv pentru care solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul - pârât în replică arată că se impune casarea cu trimitere a cauzei la instanța de apel întrucât nu a fost admisă efectuarea unei noi expertize în ce privește valoarea apartamentului la momentul actual așa cum se practică de către instanțe și notariat stabilirea taxei de timbru.
Avocat pentru intimata - reclamantă în replică arată că valoarea apartamentului a fost stabilită în mod clar prin expertiză din 2007 la 3,2 Euro mp iar la cea din 2008 la 3,4 Euro mp.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3879/14.10.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț după rejudecare în dosarul -, s-a admis acțiunea principală de partaj bunuri comune formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în parte, cererea reconvențională a pârâtului și în consecință: s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 70% pentru reclamanta-pârâtă și 30% pentru pârâtul-reclamant, un apartament situat în P N,- și o serie de bunuri mobile de uz casnic și gospodăresc, bunuri în valoare totală de 216.041,14 lei.
S-a constatat și calitatea de bunuri proprii, atât în favoarea reclamantei, cât și a pârâtului cu privire la unele bunuri mobile de uz casnic și s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în lotul pârâtului-reclamant a tuturor bunurilor comune și obligarea acestuia la sultă către reclamanta-pârâtă.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantei o serie de bunuri proprii ale acesteia și să-i plătească cheltuielile de judecare rămase neacoperite după compensare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Reclamanta () l- chemat în judecată civilă pe pârâtul solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, cu o cotă de 70% pentru ea și 30% pentru pârât, obligarea la restituirea unei garnituri de mobilă tip "", precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a depus întâmpinare cu caracter reconvențional solicitând a se aduce la masa de partaj și alte bunuri mobile dobândite de către părți în timpul căsătoriei, precum și a se face distincție între bunurile comune și cele proprii dobândite de acesta anterior căsătoriei, dar și faptul că la contribuția bunurilor reclamanta-pârâtă are o cotă de 30%, aceasta cheltuind în mod nejustificat bani cu o societate care și-a înființat-o pe parcursul căsniciei.
Prin sentința civilă nr. 4492 din data de 4.12.2006a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Ca urmare a recursului promovat de pârâtul-reclamant, Tribunalul Neamț, prin decizia civila nr. 712 din 14.mai.2007 a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pe motiv că dispozitivul hotărârii era întocmit pe mai multe pagini, iar judecătorul ce a soluționat cauza nu a semnat pe toate acestea.
Cauza a fost reînregistrată sub numărul - instanta incuviintand probatoriul solicitat de părți, proba cu acte și cu expertize de specialitate.
Din analiza actelor dosarului, cerere de chemare în judecată, cerere reconvențională, probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că cererile formulate de părții sunt, în parte, întemeiate pentru următoarele considerente:
Părțile au fost căsătorite o perioada de aproximativ 14 ani de zile, timp în care au achiziționat mai multe bunuri mobile și imobile, astfel cum au fost identificate, atât prin inventarierea efectuată de către executorul judecătoresc, cât și prin expertizele efectuate în cauză, coroborate cu recunoașterile părților și cu depozițiile martorilor audiați.
Conform dispozițiilor art. 30 si 36. fam. părțile care au calitatea de coindivizari asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și nu pot fi ținute a rămâne în indiviziune, astfel având în vedere voința liber exprimată de sistare a proprietății comune indivize existente, instanța a dispus încetarea acestei forme de proprietate, cu reținerea unei cote de 70% pentru reclamanta-pârâta și 30% pentru pârâtul-reclamant la dobândirea bunurilor.
La reținerea cotei diferențiate s-a făcut o comparație a veniturilor salariale dobândite de fiecare parte, de ajutorul dat reciproc pe parcursul căsniciei la muncile gospodărești și la întreținerea și creșterea minorilor, reținându-se totodată și ajutorul dat de fiecare părinte al părților. Dovada celor reținute a fost făcută atât prin chitanțele de puse la dosar cât și prin depozițiile martorilor care au învederat sumele de bani primite de la părinții reclamantei-pârâte cu ocazia cumpărării garsonierei, primul imobil avut de părții anterior schimbului de locuințe.
S-a reținut distinct bunurile ce intră în categoria bunurilor proprii, astfel cum au fost, pe de o parte recunoscute de părții, iar pe de altă parte, probate cu acte și chitanțe depuse la dosar (ex.: garnitura de mobilă "").
Față de dispozițiile art. 36.fam. instanta a constatat că nu mai este posibilă menținerea stării de devălmășie și pe cale de consecință a dispus încetarea acestei forme de proprietate.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 673 ind. 9. rapoarte la art. 742.civ. instanta a atribuit părților bunurile ce compun masa de partajat, iar la formarea loturilor, instanța a ținut cont și de faptul că singura modalitate de atribuire a bunurilor este cea în natură.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul-reclamant, criticile vizând contribuția reținută pentru fiecare la dobândirea bunurilor ( susținând că aceasta a fost egală ) și modalitatea de lotizare ( solicitând să primească în lot sultă, nu bunurile în natură ).
Prin civ. nr, 139/AC/23.06.2009, Tribunalul Neamța admis apelul și a schimbat în parte sentința în următorul sens:
S- constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta pârâtă are o cotă de contribuție de 60% (în loc de 70%) și pârâtul-reclamant o cotă de 40% (în loc de 30%).
A fost obligat pârâtul-reclamant la 129.624,84 lei sultă către reclamanta-pârâtă (în loc de 151.228,98 lei).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.18 din nr.OG- privind ajutorul public judiciar, a fost obligată reclamanta-intimată (fiica lui G și născută la 06.07.1970, CNP -) cu ultimul domiciliu cunoscut în P N, str. -, -. D,.9, județul N și cu domiciliu procedural ales în P N, B-dul -, -.125-126, la plata către stat a sumei de 532,5 lei reprezentând taxă de timbru pentru care apelantul a beneficiat de scutire.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta intimată la 874 lei cheltuieli de judecată proporțional cu obiectul admis (din care 124 lei diferență taxă de timbru și 750 lei onorariu avocat) către apelantul-pârât.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond nu a dat o corectă interpretare a probelor administrate cu ocazia soluționării cererii privitoare la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, cu privire la veniturile realizate de părți, în timpul căsătoriei, deși din copia cărților de muncă depuse la dosar rezultă, într-adevăr, că în anumite intervale de timp veniturile reclamante erau mai mari decât ale pârâtului (însă nu substanțial de mari) și că din anul 2001 pârâtul nu a mai fost încadrat în muncă, din probele testimoniale a reieșit că acesta o perioadă de timp a obținut venituri din activitatea de taximetrie.
De asemenea, la stabilirea contribuției prima instanță nu a avut în vedere nici împrejurarea că reclamanta a achitat în timpul căsătoriei o sumă de bani care i-a fost imputată de SC SRL, ca reprezentând lipsă în gestiune (constatată prin mai multe decizii emise în anul 2001), precum și faptul că, așa cum a reieșit din probele testimoniale și din recunoașterile parțiale ale reclamantei, aceasta a înființat o societate comercială, în cadrul căreia, pentru un credit datorat unei bănci, s-a pornit executarea silită asupra apartamentului părților, iar pentru achitarea acestuia s-a folosit și o sumă rezultată din vânzarea autoturismului 1300, bun propriu al pârâtului, aspect care, deși a fost contestat de reclamantă, rezultă din depozițiile martorilor, și (aceasta din urmă fiind propusă chiar de reclamantă).
În ce privește ajutorul dat de părinții părților, din probele administrate a reieșit că părinții pârâtului îi ajutau în mod constant cu produse alimentare și la creșterea copiilor, unul din aceștia fiind crescut efectiv până la vârsta de 2 ani, iar în privința ajutorului acordat de părinții reclamantei, acesta a constat, atât în creșterea copiilor (începând cu anul 2005 când reclamanta a plecat în Italia), cât și în ajutor financiar.
Ca o contribuție diferențiată poate fi considerat doar ajutorul acordat de părinții reclamantei pentru plata diferenței de preț, rezultată în urma schimbului efectuat în anul 1992, într-o garsonieră deținută de părți și apartamentul (ce formează obiectul prezentei acțiuni) potrivit contractului nr.13.530/1992, ocazie cu care, chiar dacă în cuprinsul acestuia nu este stipulată o diferență de preț, aceasta s-a achitat.
Acest aspect rezultă, de altfel, din susținerile ambelor părți fiecare pretinzând că diferența de preț (în cuantumuri diferite) a fost plătită din banii dați de părinții săi.
Astfel, deși pârâtul a susținut prin reconvențională că s-a plătit o sumă de 80.000 lei și că aceasta le-a fost dată de părinții săi nu a făcut dovezi în acest sens.
Martorul (audiat la solicitarea sa) a declarat că pârâtul i-a spus că părinții săi au vândut o casă și i-au dat bani pentru a achita o parte din prețul apartamentului. Or, din copia contractului de vânzare-cumpărare nr.3194/1996 rezultă că părinții pârâtului au vândut un imobil în anul 1996, cu mult după data la care s-a încheiat contractul de schimb nr.13530/1992, ceea ce demonstrează că acea diferență de preț nu putea proveni din sursa indicată de martor, mai ales că niciuna din părți nu a susținut că diferența de preț pentru contractul de schimb s-a achitat, cu mult după încheierea contractului.
Spre deosebire de pârât, reclamanta a făcut dovada că diferența de preț pentru apartament a fost achitată din banii dați de către părinții săi.
Astfel, martora a relatat că a fost de față când persoanele care au dat părților, la schimb apartamentul, au venit la mama reclamantei, iar aceasta le-a înmânat o sumă de 200.000 lei - cu titlu de diferență de preț - ocazie cu care i-a relatat martorei că acea sumă reprezenta un ajutor dat fiicei sale.
Celelalte relatări ale martorei privind ajutorul acordat de mama reclamantei nu pot constitui dovezi ale majorării cotei de contribuție în favoarea acesteia, întrucât acele sume s-au folosit pentru a acoperi datorii ale fiicei sale și nu pentru procurarea bunurilor comune. De altfel, bunurile achiziționate de părinții reclamantei au fost reținute ca fiind bunuri proprii ale acesteia, fiind excluse din masa bunurilor comune.
O altă contribuție a reclamantei, care justifică acordarea unei cote majorate, o reprezintă achiziționarea cu banii obținuți și trimiși din străinătate a unor bunuri mobile: (respectiv: colțar, TV color, aspirator Philips și mașină de spălat) dovedite cu facturile de cumpărare.
Raportând cele reținute mai sus - ca o contribuție a reclamantei-pârâte - la valoarea masei bunurilor comune, s-a constatat că în favoarea acesteia se poate reține o cotă de contribuție mai mare cu 10% decât cea cuvenită pârâtului și nu cu 20%, care este disproporționată în raport cu cele ce rezultă din probele administrate.
Pe cale de consecință, apelul fiind considerat întemeiat sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul l-a admis și a schimbat, în parte, sentința în sensul reținerii unei cote de contribuție de 60% (în loc de 70%) pentru reclamanta-pârâtă și 40% (în loc de 30%) pentru pârâtul reclamant.
Întrucât prin modificarea cotei de contribuție se modifică implicit și cotele valorice și sultele datorate, sentința urmează a fost schimbată și sub acest aspect.
Motivul de apel referitor la atribuirea bunurilor a fost considerat că este nefondat, întrucât pârâtul-reclamant (care a beneficiat și de apărare calificată) pe tot parcursul judecării cauzei la prima instanță a formulat, în mod repetat, obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții susținând de fiecare dată, că prețul la care era evaluat apartamentul era prea mic în raport cu valoarea de circulație a acestuia pentru ca, în apel să susțină că valoarea acestuia este mult prea mare și nu are posibilitatea de a achita sultă.
De asemenea, pârâtul-reclamant în fața primei instanțe, atât în prima fază a judecării, cât și în rejudecare, a solicitat, în mod constant, a se atribui apartamentul în lotul său ( a se vedea cele 3 opțiuni de lotizare filele 167-169 dosar 895/2006 și fila 76 dosar -).
De altfel, la atribuirea apartamentului instanța a avut în vedere pe lângă opțiunea pârâtului-reclamant și împrejurarea că după plecarea reclamantei-pârâte în Italia, în apartament a rămas pârâtul care îl folosește și în prezent și în acest fel criteriile de preferință prevăzute de dispozițiile art.6739Cod procedură civilă operau în favoarea sa.
În termen legal și motivat împotriva acestei soluții a declarat recurs apelantul pârât, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
La termenul din 12.10.2009 s-a pus în vedere recurentului să timbreze recursul cu timbru judiciar de 0,5 lei și taxă timbru de 530 lei; la același termen s-a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxelor judiciare, cerere admisă prin încheierea din 23.11.2009.
Criticile formulate împotriva deciziei recurate constituie o reluare identică a motivelor de apel, apreciate de către recurent ca fiind încadrabile în situațiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.8 și 9.pr.civ.
Astfel, s-a solicitat reaprecierea probelor sub aspectul reținerii unei contribuții egale la dobândirea bunurilor comune și atribuirea apartamentului în lotul intimatei reclamante întrucât nu are posibilitatea achitării sultei, iar aceasta a solicitat la fond atribuirea imobilului.
Intimata prin apărător a formulat întâmpinare și concluzii de respingere a recursului ca nefiind întemeiat pe motive de nelegalitate și ca neîntemeiat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 312.pr.civ. constată caracterul său neîntemeiat, justificat de următoarele:
- sub aspectul contribuției la dobândirea bunurilor comune nu s-au invocat motive de nelegalitate ale Deciziei pronunțate de către instanța de apel; s-a solicitat instanței de recurs o reapreciere a probelor, operațiune ce excede limitelor sub care o instanță de recurs poate fi investită ( cu excepția cazurilor ce cad sub incidența art. 304/1 pr.civ. - ceea ce nu este cazul în speță ) după abrogarea punctului 11 al art. 304.pr.civ.; Mai mult, prin reluarea fidelă a susținerilor din apel, aceste critici apar ca fiind strict formale, motiv pentru care nu vor fi reținute.
- sub aspectul aplicării greșită a legii, recte a criteriilor de atribuire a loturilor prev. de art.6739Cod procedură civilă, se constată că decizia recurată este legală și temeinică în menținerea lotizării primei instanțe în condițiile în care s-a avut în vedere atât poziția procesuală a acestei părți de a i se atribui imobilul în lot, posesia sa exclusivă asupra acestui bun din 2004 ( anul plecării intimatei din țară ) la zi, faptul că intimata nu-și are domiciliul în țară; și nu a solicitat nicicând imobilul fiind de acord cu solicitarea recurentului de asemenea, nu trebuie omis nici faptul că deși intimata a invocat prin apărător închirierea apartamentului de către recurent, acesta nu a contestat nicicând această situație; prin urmare dacă s-ar atribui bunul intimatei i s-ar impune acesteia să respecte un contract ce nu-i este opozabil.
Eventuala insolvabilitate a recurentului invocată sub forma lipsei posibilității achitării sultei, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nu este nici reală ( a se vedea că obține venituri și a fost în măsură să achite în recurs un onorariu de 1500 lei apărătorului ).
Întrucât reținerea unei alte valori a apartamentului nu a constituit motiv de apel și nici de recurs, criticile formulate în acest sens în concluziile orale nu vor fi reținute ca fiind formulate în termen și cum nu constituie nici motive de ordine publică vor fi înlăturate fără o altă analiză.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul și va obliga recurentul la cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse. ( văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul din P N,-, -.A,.9, jud. N împotriva deciziei civile nr. 139/AC din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.XII. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/4 ex.
18.12.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
