Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1635/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2053/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVIL
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL nr.1635
Ședința public din de la 26.11.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Mihai Negoescu Gîndac
JUDECTOR: - -
GREFIER:
Pe rol este pronunțarea asupra contestației în anulare formulat de contestatoarea, împotriva deciziei civile numrul 567 din data de 26.03.2009, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- (8/2009), în contradictoriu cu intimatul -.
Dezbaterile în fond și susținerile prților au avut loc în ședința public de la 12.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dat, parte integrant din prezenta când, pentru a da posibilitatea contestatoarei s formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea consecutiv la 19.11.2009 și apoi la 26.11.2009, hotrând urmtoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de faț, reține urmtoarele:
La data de 22.09.2009 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.567/26.03.2009 pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, solicitând anularea acestei decizii atât pentru greșeala material a instanței de recurs referitoare la taxa judiciar de timbru la care ar fi trebuit s fie obligat apelantul reclamant pârât în fața instanței de apel, cât și pentru omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la motivul de casare invocat de ctre contestatoare în ședinț public, ca motiv de ordine public, în condițiile dispozițiilor art.306 (2) Cod de procedur civil, cu privire la nerespectarea dispozițiilor imperative referitoare la timbraj din judecata apelului și, reținând spre rejudecare recursul astfel cum a fost motivat, s se dispun casarea deciziei civile nr.1303/A/23.10.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului (în cauz impunându-se implicit refacerea raportului de expertiz, funcție de scderea dramatic a prețurilor la apartamente).
În motivarea contestației, s-a artat c judecata apelului s-a desfșurat cu înclcarea dispozițiilor imperative referitoare la timbraj. Prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, a adus o serie de critici ce vizeaz nelegalitatea acestei hotrâri, ca motive de modificare sau casare întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 Cod de procedur civil. Dup ce a fost obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în recurs, astfel cum a fost calculat de ctre instanța de recurs, la circa 900 lei și vzând c în faza procesual a apelului, apelantul reclamant pârât nu a achitat nici o tax de timbru, instanța de apel procedând la judecat fr a pune în discuție acest aspect, a sesizat instanța de recurs și cu acest motiv de ordine public, fiind pus în discuția prților.
Prin decizia civil nr.567/26.03.2009 pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, instanța de recurs a omis s cerceteze acest motiv de casare sub aspectul nelegalitții svârșite de instanța de apel prin înclcarea normelor imperative procedurale și materiale legate de obligația de plat a taxei de timbru, ce impunea casarea unei hotrâri date în astfel de condiții.
Contestatoarea a apreciat c s-a omis cercetarea și rezolvarea acestui motiv de ordine public de ctre instanța de recurs, în condițiile în care s-a "atins" acest aspect doar prin recunoașterea celor invocate de ctre contestatoare. Deși lovit de nulitate o astfel de hotrâre din cauza înfrângerii unei norme imperative, instanța de recurs a acoperit-o printr-o simpl dare în debit cu o sum - 1.400 lei, fr aor aporta la o valoare anume, în condițiile în care apelantul nici mcar nu și-a precizat valoarea contestat și fr ca vreuna din prțile dosarului s o poat contesta pe calea legal a reexaminrii.
S-a artat c prin hotrârea dat în recurs, instanța l-a obligat pe debitor la plata sumei de 1.400 lei, prin dare în debit, cuantum absolut diferit de cel stabilit în sarcina contestatoarei - circa 890 lei, deși privea aceeași valoare contestat. A considerat aceasta c este vorba astfel de o greșeal material a instanței de recurs, în sensul prevzut de dispozițiile art.318 (1) teza I Cod de procedur civil.
Pe fondul rejudecrii recursului, contestatoarea a precizat c societatea româneasc a fost afectat de condițiile actuale ale crizei mondiale, cu profunde implicații economice, ce nu pot fi ignorate de ctre instanțele de judecat, în a cror putere st o relativ reglare a efectelor acesteia, printr-o mai atent analiz a implicațiilor din fiecare speț în parte. În cauza de faț, fr a se acorda suficient atenție realitții speciale pe parcursul creia s-a desfșurat judecata în prezentul proces de partaj, s-a ajuns la eroarea grav de a declara la momentul martie 2009 drept prețul real pe piața imobiliar - 91.546 Euro - aferent apartamentului supus partajului, în condițiile în care aceast valoare fusese stabilit la 11.07.2008, când nu se cunoșteau consecințele crizei, cu atât mai puțin în România, aflat în plin creștere economic.
S-a mai artat c efectul imediat al acestei erori ce-și are originea în ignorarea realitții speciale pe care o trim este tot o eroare - declararea unei valori nereale a masei de împrțit - situație prejudiciabil îns doar pentru o singur parte - cea creia i-a fost atribuit în natur bunul supraevaluat în condițiile anului 2008 și îmbogțirea fr just temei a celeilalte prți - a soțului cruia i se datoreaz sulta, la fel de supraevaluat și, în speț intimatului.
În opinia contestatoarei, este imperios necesar, moral, echitabil și legal o singur soluție: refacerea raportului de expertiz tehnic imobiliar.
Contestatoarea a invocat principiul statuat de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit cu care fiecare om are dreptul la un proces echitabil, atât sub aspectul desfșurrii lui, cât și al soluției date. S-a susținut c judecata în fața instanțelor de apel și recurs s-a desfșurat în condițiile unor grave înclcri ale acestui drept/principiu, pronunțându-se o soluție inechitabil, care-i aduce contestatoarei grave prejudicii unui drept fundamental, garantat atât de Constituția României, cât și de art.1 din protocolul nr.1 la Convenția European a Drepturilor Omului - dreptul la proprietate - pe fondul nelurii în considerare a condițiilor speciale sub care s-a desfșurat judecata în recurs.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca tardiv formulat prin raportare la data la care contestatoarea a luat cunoștinț de hotrârea pronunțat în recurs, respectiv data de 27 martie 2009 când a fost afișat în condic soluția. De asemenea, a solicitat respingerea contestației ca inadmisibil și respectiv ca nefondat întrucât motivele invocate nu se încadreaz în dispozițiile art. 318 Cod procedur civil.
În calea de atac a contestației nu s-au administrat probe noi.
La data de 29.10.2009, Curtea a dat cuvântul prților pe excepția tardivitții contestației, excepție ce a fost soluționat în sensul respingerii acesteia pentru motivele artate în încheierea de la acea dat.
Curtea, analizând contestația în anulare, prin prisma celor dou motive invocate, respectiv a existenței unei greșeli materiale și a omisiunii instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de casare, invocat ca motiv de ordine public, constat urmtoarele:
Potrivit art. 318 din Codul d e procedur civil, hotrârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dat este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeal s cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În motivarea contestației în anulare, s-a susținut, în primul rând, c prin decizia atacat s-a produs o greșeal material referitoare la taxa judiciar de timbru la care ar fi trebuit s fie obligat apelantul reclamant pârât în fața instanței de apel.
Numai c primul motiv prevzut de art. 318 din Codul d e procedur civil - dezlegarea dat recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legtur cu aspectele formale ale judecrii recursului și care au avut drept consecinț darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeal pe care o comite instanța de recurs, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, și care determin soluția pronunțat.
În literatura juridic de specialitate și practica judiciar s-a stabilit c sunt greșeli materiale, în sensul articolului susmenționat, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrrii la instanț, deși din plicul atașat la dosar rezult c recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate c la dosar se gsea chitanța de plat a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat c pentru unele motive de recurs nu era necesar timbrarea; anularea recursului ca fiind fcut de un mandatar fr calitate, deși la dosar se afla procura dat reprezentantului prții; pronunțarea asupra legalitții unei alte hotrâri decât cea recurat etc.
Textul vizeaz așadar greșeli evidente, involuntare, realizate prin confruntarea unor elemente sau a unor date aflate la dosarul cauzei și nu greșeli de judecat, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Mai mult, articolul sus-menționat vizeaz greșelile svârșite în legtur cu dezlegarea dat recursului.
Dac s-ar da prților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea, ar însemna s se deschid dreptul prților de a provoca rejudecarea cii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.
Curtea constat c invocarea neplții taxei de timbru la care ar fi trebuit s fie obligat apelantul reclamant pârât în fața instanței de apel nu a influențat dezlegarea dat recursului, ci a determinat doar instanța de recurs s fac aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru în baza crora a fost calculat cuantumul taxei de timbru la care trebuia suspus apelantul în calea de atac a apelului.
Faț de considerațiile teoretice reținute mai sus, Curtea constat c în speț contestatoarea nu a invocat o eroare material în sensul art. 318 din Codul d e procedur civil, invocarea neplții taxei de timbru la care ar fi trebuit s fie obligat apelantul reclamant pârât în fața instanței de apel neconstituind o greșeal material în forma cerut de lege pentru admiterea acestei ci de atac.
Cât privește cea de-a doua susținere - în sensul c instanța de recurs a omis a se pronunța cu privire la motivul de casare invocat de ctre contestatoare în ședinț public, ca motiv de ordine public, în condițiile dispozițiilor art.306 (2) Cod de procedur civil, referitor la nerespectarea dispozițiilor imperative referitoare la timbraj din judecata apelului - Curtea, analizând decizia contestat, constat c aceasta cuprinde o soluționare a ceea ce recurenta a susținut ca și motiv de ordine public.
Astfel, Curtea reține c în considerentele deciziei contestate instanța de recurs a precizat: "Din verificarea modalitții în care prțile au satisfcut obligația de plat a taxei de timbru, rezult c, în faza procesual a apelului, reclamantul-pârât urma s achite suma de 1.400 lei cu titlu de tax de timbru și 5 lei timbru judiciar, obligație neîndeplinit, motiv pentru care va dispune obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând debit", ceea ce echivaleaz cu soluționarea criticii referitoare la nerespectarea dispozițiilor imperative referitoare la timbraj din judecata apelului
Chiar și în dispozitivul acestei decizii se afl menționat: "Dispune darea în debit cu suma de 1.400 lei tax de timbru datorat în apel, respectiv 5 lei, reprezentând timbru judiciar, a intimatului-reclamant-pârât".
De altfel, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: " În situația în care instanța judectoreasc învestit cu soluționarea unei ci de atac ordinare sau extraordinare constat c în fazele procesuale anterioare taxa judiciar de timbru nu a fost pltit în cuantumul legal, va dispune obligarea prții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotrârii constituind titlu executoriu".
Faptul c în considerentele hotrârii pronunțate în recurs nu sunt menționate alte date cum ar fi suma la care s-a raportat instanța de recurs ca și valoare contestat, respectiv nu este prezentat modalitatea de calcul a taxei de timbru stabilite, nu echivaleaz cu nepronunțarea asupra acestui aspect.
În consecinț, gsind nefondate motivele contestației în anulare, Curtea, în temeiul art. 318 Cod procedur civil, o va respinge ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedur civil, va obliga contestatoarea la 1000 lei cheltuieli de judecat, potrivit chitanței aflate la fila 25 din acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, contestația în anulare formulat de contestatoarea, împotriva deciziei civile numrul 567 din data de 26.03.2009, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a III-a și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- (8/2009), în contradictoriu cu intimatul -.
Oblig contestatoarea la 1000 lei cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/17.12.2009
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Mihai Negoescu Gîndac, Claudiu
