Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1703/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1703/2008-R
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta și intervenienții, domiciliați în,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr. 461, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 83 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1303 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, având ca obiect: partajarea bunurilor comune.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 18 noiembrie 2008, apoi pentru 25 noiembrie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1303/07.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești Oașa admis în principiu și în fond acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin mandatar, împotriva pârâtei, a admis în principiu și în fond cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții și și a constatat că reclamantul și pârâta se află în stare de indiviziune, în cotă de 3/5 parte, reclamantul (60%) și 2/5 parte (40%) asupra bunurilor imobile și mobile dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează: imobile - casa de locuit, anexă gospodărească, șură și grajd în corp de clădire comun, stadiu fizic în roșu, construite pe terenul proprietatea extratabulară a intervenienților, teren dobândit în proprietate în timpul procesului de pârâtă, înscris în CF nr.176 nedefinitiv, nr.top. 7661/2 și 7661/1, având o valoare de circulație (fără teren) de 130.529,6 lei, construcții identificate și evaluate conform expertizei tehnice efectuate de ing.expert, expertiză care face parte integrantă din hotărârea apelată (filele 53-62 dosar de fond); precum și bunuri mobile constând în: un, 2 porci, un din lemn, un frigider, un TV color, o combină muzicală - fără valoare estimată, 5. biciclete "" adulți în val. de 300 Euro, un flex în val. de 50 Euro, o mașină de șlefuit în val. de 50 Euro, o bormașină în val. de 50 Euro, un casetofon mașină în val. de 50 Euro, 9 zaruri ușă în val. de 150 Euro, 40. balamale de ușă în val. de 600 Euro, 11. pături în val. de 440 Euro, ceterne casă în val. de 1000 Euro, 2. covoare în val. de 200 Euro și 4. plapume în val. de 80 Euro ( total 2980 Euro). S-a constatat că intervenienții au o creanță de 10.201,7 lei din bunurile mobile ce urmează a fi actualizată la data efectuării plății.
În baza art.728 Cod civil, art.673 ind.1 și urm. Cod proc. civ. s-a sistat starea de indiviziune dintre părți, atribuindu-se pârâtei în natură și în proprietate exclusivă imobilul casă de locuit compus din parter, etaj și mansardă, anexă gospodărească, șură grajd în corp de clădire comun, stadiu fizic în roșu, construite pe terenul proprietatea ei, CF.nr.176 nedef., nr.top. 7661/2 și nr. 7661/1 în val. totală de 130.529,6 lei (fără teren), precum și bunurile mobile constând din: ceterne în val. de 1000 Euro, 4 plapume în val. de 80 Euro, 2 porci, un frigider, un video și o combină muzicală fără valoare estimată, iar reclamantului s-au atribuit în natură bunuri mobile constând din: un, un din lemn, un TV. color, fără valoare estimată, 5. biciclete adulți în val. de 300 Euro, un flex în val. de 50 Euro, o mașină de șlefuit de 50 Euro, o bormașină de 50 Euro, un casetofon mașină în val de 50 Euro, 9. zaruri ușă în val. de 150 Euro, 40. balamale, în val. de 600 Euro și 11 pături în val.de 440 Euro.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o sultă de 78.317,76 lei, iar intervenienților o sultă de 4080,68 lei, iar reclamantul a fost obligat să plătească intervenienților o sultă în cuantum de 6121 lei, sulte ce se vor plăti în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, actualizată la data executării, în raport de rata inflației și data efectuării expertizei (24.04.2006).
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâta au avut calitatea de soți, căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința civilă nr.233/20.02.2003 pronunțată de Judecătoria N O în dosar nr.1970/2003 atașat la dosarul de fond, sentință ce a rămas definitivă.
Prin încheierea de admitere în principiu nr.509/22.04.2004 pronunțată în acest dosar, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.88/A/31.03.2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare atașat, și decizia civilă nr.1214/2005 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr.3444/2005, atașat, s-a constatat definitiv și irevocabil că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei imobile casă de locuit, compusă din parter, etaj și mansardă, anexe gospodărești, șură, grajd, situate în loc.,-, edificate pe terenul proprietatea extratabulară a intervenienților, asupra căruia ulterior a devenit proprietară pârâta conform extrasului CF 176 nedef. nr. cadastral 7661/2 și 7661/1 cu titlu juridic întreținere, încheiere nr.3025/2005, precum și bunurile mobile identificate și evaluate conform listei depuse de reclamant, bunuri mobile în valoare totală de 2980 Euro. S-a constatat de asemenea definitiv și irevocabil că reclamantul și pârâta asupra bunurilor de mai sus au contribuție la dobândirea lor de 60% reclamantul cota de 3/5 parte și de 40% 2/5 parte pârâta.
Totodată s-a constatat că intervenienții și, părinții pârâtei au drept de creanță asupra bunurilor imobile de 80.000.000 lei ce se va reactualiza la data executării.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de identificare și evaluare a bunurilor imobile, propuneri de atribuire și calcularea sultelor în raport cu cotele de contribuție.
Bunurile mobile nu au fost contestate de pârâtă și pentru identificarea și evaluarea acestora nu s-a dispus sau cerut efectuarea vreunei expertize tehnice de specialitate.
Constatând că reclamantul și pârâta se află în stare de indiviziune asupra bunurilor imobile și mobile, și pentru realizarea partajului acestora, în cauză, în conformitate cu disp.art.673 ind.6 Cod procedură civilă, s-au efectuat trei expertize tehnice de specialitate cu privire la acestea la cererea părților, cât și din oficiu conform art.129 alin.4. Cod procedură civilă.
Prima expertiză efectuată de ing. expert, având ca obiective identificarea și evaluarea construcțiilor și propuneri de partajare dacă este posibil, a stabilit o valoare de circulație pentru casă de 111.169.049 lei și de 136.247 lei pentru anexa gospodărească, în total o valoare de 1.305.296.000 lei. S-a actualizat creanța intervenienților la suma de 109.629 lei și a propus două variante de partajare cu calculul sultelor aferente cotelor de proprietate, expertiză însușită de reclamant, dar neacceptată de pârâtă, motivat de faptul că prețul este exagerat de M, stabilit pe aplicarea nelegală a indicatorilor coeficienților de evaluare, prețul fiind peste valoarea reală.
A doua expertiză a fost efectuată în cauză de expert ing. cu aceleași obiective la cererea pârâtei și a intervenienților prin avocat, a fost acceptată de aceștia și respinsă de reclamant pentru discrepanța M de preț, stabilind o valoare de circulație de 62.864,17 RON pentru casă, 25.893,37 RON pentru anexă și creanța actualizată de 23.915,98 RON.
Expertiza a treia, efectuată cu trei experți și dispusă din oficiu de instanță, și având aceleași obiective, a stabilit o valoare de circulație a imobilului casă și anexă de 166.437.708 lei, valoare acceptată de toate părțile, dar contestată de reclamant valoarea creanței stabilită pe seama intervenienților la nivelul sumei de 81.105,68 lei.
Analizând cele trei expertize efectuate în cauză, instanța de fond a apreciat că prima expertiză efectuată de ing. reflectă cel mai bine realitatea stabilind un preț real de circulație pentru imobile, cât și actualizarea corectă a creanței intervenienților.
A doua expertiză efectuată de ing. nu a putut fi reținută deși a fost susținută și oral în fața instanței, întrucât a stabilit un preț subevaluat cu o diferență de aproape 50.000 lei diferență față de prima expertiză, în concret prețul reflectă c/v materialelor încorporate în imobil fără manoperă ce ar putea fi refolosite, expertiza s-a bazat pe date nereale și contradictorii, respectiv tendința de depopulare a zonei, înghețarea în zonă a achizițiilor de timp locativ, zonă importantă de cultivare a căpșunilor, spiritul revanșard al locuitorilor, reîntoarcerea acestora la V străbună, piața imobiliară turbulentă, date care se reflectă în volumul și valoarea tranzacțiilor, concluzionând că valoarea de piață a imobilelor din litigiu are tendința de a se apropia de valoarea materialelor ce ar urma să fie recuperate prin demolarea imobilelor, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind incidente disp. art. 494 Cod civil, cum se pare că a reținut experta.
Pe de altă parte, prețul stabilit prin expertiză nu a fost motivat științific față de prețul stabilit prin prima expertiză efectuată de exp., iar creanța a fost actualizată fără a se menționa indicii și coeficienții avuți în vedere, stabilind un preț pe date nereale și contradictorii și nu pe criterii științifice, motiv pentru care instanța de fond a înlăturat din probatoriu această expertiză.
Judecătoria a apreciat că înlăturarea din probatoriu se impune și în ce privește cea de-a treia expertiză deși efectuată din oficiu, întrucât nici această expertiză nu reflectă prețul real al imobilelor și actualizarea creanței, ea fiind superficială, stabilind eronat și contrar celor statuate definitiv și irevocabil prin hotărârile anterioare, stabilind alte cote de contribuție, respectiv 25% pentru reclamant, cât și pentru pârâtă și de 50% pentru intervenienți, iar creanța acestora de 8000 lei se referă doar la anexă, evident că aceste constatări flagrant eronate, nu pot fi acceptate, instanța de fond bazându-se pe ele ar înfrânge în primul rând autoritatea de lucru judecat și ar încălca principiul general al echității și egalității părților.
Evident, pentru modul de efectuare a expertizei, cei trei experți, deși valoarea de circulație a imobilelor a fost acceptată de părți, nu ș-au justificat onorariul încasat de 3000 lei.
Înlăturând cele două expertize și însușind-o pe prima, cea efectuată de expert, instanța de fond a constatat că prețul imobilelor casă și anexă, dobândite de reclamant și pârâtă este de 1.169,049 lei, iar creanța intervenienților este de 109.696 lei, ce urmează a fi actualizată la data efectuării plății, expertiză pe care prima instanță și-a fundamentat partajarea imobilelor.
Constatând că părțile sunt asupra bunurilor imobile și mobile identificate și evaluate mai sus în stare de indiviziune, instanța de fond, în baza art.728, 741 Cod civ. rap. la art.673 ind.1 Cod procedură civilă, a sistat această stare, atribuind pârâtei în natură, în proprietate exclusivă imobilele casă de locuit și anexa gospodărească, șură, grajd, un corp de clădire comun, stadiu fizic în roșu, construite pe proprietatea extratabulară a intervenienților, devenind ulterior proprietatea tabulară a pârâtei, înscris în CF nr.126 nedefinitiv nr. cadastral 7661/2 și 7661/1 în valoare totală de 130.529,6 lei conform expertizei tehnice de specialitate în construcții civile efectuată de exp., expertiză care face parte integrantă din hotărârea apelată, precum și bunurile mobile constând în ceterne în val.de 1000 Euro, 4 plapume în val. de 80 Euro, 2 porci, un frigider, un video și combină muzicală fără valoare estimată și 2 covoare în val. de 200 Euro, iar reclamantului i-a atribuit în natură bunurile mobile constând în: un, un din lemn, un TV color fără valoare estimată, 5. biciclete adulți în val.de 300 Euro, un flex în val.de 50 Euro, o mașină de șlefuit în val. de 50 Euro, o bormașină - 50 Euro, un casetofon pentru mașină val.50 Euro, 9. zaruri ușă val. 150 Euro, 40. balamale 600 Euro și 11 pături în val. de 440 Euro.
Pentru egalizarea loturilor atribuite instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă de 78.317,7 lei, către intervenienți o sultă de 4080,68 lei ce urmează a fi actualizată la data efectuării plății așa cum s-a stabilit în apel prin decizia civilă nr.88/A/31.03.2005 a Tribunalului Satu Mare în dosar 8/2005. De asemenea, a obligat pe reclamant să plătească intervenienților o sultă de 6021 lei actualizată la data executării, conform aceleiași decizii.
În conformitate cu disp.art. 673 ind. 10 alin.4. Cod procedură civilă, a stabilit termen de achitare a sultelor în mod obligatoriu în 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii apelate, atât pentru reclamant, cât și pentru pârâtă.
La realizarea partajului instanța de fond a avut în vedere disp.art.673 ind.9 Cod procedură civilă, respectiv acordul părților ca imobilele să fie atribuite pârâtei cu plata de sulte și mai cu seamă pentru faptul că aceste construcții se află situate pe terenul proprietatea pârâtei, inițial pe proprietatea extratabulară a intervenienților.
Față de cele de mai sus, instanța de fond, în baza art.673 ind.1 Cod procedură civilă raportat la art.36 Cod civil, art.728, 741 Cod civil, a admis acțiunea reclamantului în principiu și în fond conform dispozitivului hotărârii apelate.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel reclamantul, pârâta, precum și intervenienții și.
Apelantul-reclamant, prin motivele apelului, a solicitat tribunalului admiterea căii de atac promovate și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul următor: să se constate că valoarea imobilelor dobândite de către părți, în perioada căsătoriei, este de 166.437,708 RON; să se dispună atribuirea construcțiilor în proprietatea exclusivă a pârâtei cu consecința obligării acesteia la plata către el a unei sulte în cuantum de 99.862,8 RON sau să i se atribuie lui construcțiile cu plata unei sulte pe seama pârâtei în cuantum de 66.572,2 RON; să se dispună respingerea cererii intervenienților de reactualizare a creanței de 8.000 RON. Totodată, apelantul a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în etapa apelului.
Criticile pe care apelantul-reclamant le-a adus sentinței sunt următoarele: că, în mod greșit, deși a încuviințat efectuarea unei expertize de către o comisie formată din 3 experți constructori și aceștia au stabilit valoarea construcțiilor la suma de 166.437,708 RON, în mod inexplicabil, judecătoria a optat pentru valoarea stabilită de către exp. (130.529,6 RON), în condițiile în care valoarea stabilită de către comisia de experți a fost acceptată de către toate părțile procesului și este cea mai apropiată în timp de momentul pronunțării soluției, raportul de expertiză întocmit de dl.ing. fiind efectuat la 18.05.2006; că, prin acceptarea valorii construcțiilor stabilită de către dl.exp., judecătoria l-a prejudiciat prin aceea că nivelul sultei stabilite în favoarea sa este diminuat în raport cu nivelul real al creanței sale; că, în mod inadmisibil, judecătoria a reactualizat creanța intervenienților, deși, prin decizia civilă nr.88/Ap/31.03.2005 a Tribunalului Satu Mare, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că intervenienții au un drept de creanță de 8000 RON, ce urmează a fi actualizată la data executării și această actualizare se poate efectua de către executorul judecătoresc potrivit 371 ind.1 alin.3 și art.371 ind.2 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâta și intervenienții și, prin intermediul motivelor de apel, au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, cu cheltuieli de judecată, invocând următoarele motive: că, de la început, instanța de fond a dat dovadă de parțialitate, stabilind, fără nici o dovadă, că reclamantul are o contribuție la edificarea construcțiilor de 60%, iar pârâta de 40%; că și în privința contribuției intervenienților la edificarea construcției, judecătoria a făcut o apreciere incorectă a dovezilor, stabilind prin încheiere interlocutorie că ei nu au o astfel de contribuție, fapt infirmat, ulterior, de către instanța de apel și instanța de recurs; că judecătoria s-a dovedit a fi parțială și atunci când a ales între cele trei expertize efectuate în cauză, optând pentru raportul de expertiză favorabil reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 83/Ap din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- s-a respins apelul pârâtei, domiciliată în,-, jud. S M și apelul intervenienților și, domiciliați în loc.,-, jud. S M, declarate împotriva Sentinței civile nr.1303/2007, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-.
A fost admis apelul reclamantului, domiciliat în, nr.461, jud. S M, declarat împotriva Sentinței civile nr.1303/2007, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-.
S-a schimbat în parte sentința apelată, după cum urmează:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 99.862,8 RON;
S-a înlăturat dispoziția de actualizare a creanței intervenienților și și obligația reclamantului de a plăti intervenienților o sultă în sumă de 6121 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimații, și au fost obligați să plătească apelantului suma de 2010 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Judecătoria, în mod nejustificat, a optat pentru valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl.exp., în condițiile în care evaluarea respectivă datează din 18.05.2006 și valoarea la care trebuie să se facă atribuirea este aceea din momentul lichidării indiviziunii (data pronunțării sentinței - 07.12.2007). Pe de altă parte, prin opțiunea sa, prima instanță a nesocotit și poziția părților, care au acceptat că valoarea de circulație a construcțiilor ce formează obiectul material al partajului este aceea stabilită prin raportul de expertiză întocmit de către comisia formată din trei experți (166.437,708 RON). În plus, argumentul judecătoriei pe baza căruia a înlăturat ultimul raport de expertiză, cel agreat de către toate părțile, este, în mod evident, inacceptabil, fiindcă nu cădea în sarcina experților să stabilească contribuția părților la edificarea construcțiilor, această chestiune fiind rezolvată irevocabil pe calea încheierii interlocutorii examinată în căile de atac, ci obligația acestora constând doar în a stabili valoarea de circulație a construcțiilor.
În consecință, găsind întemeiată această critică de netemeinicie, tribunalul a avut în vedere la lichidarea indiviziunii valoarea construcțiilor stabilită prin raportul de expertiză de către comisia formată din trei experți (166.437,708 RON).
Acceptând raportul de expertiză întocmit de către dl.exp., raport care stabilește valoarea de circulație a construcțiilor la suma de 130.529,6 RON, și atribuind construcțiile în proprietatea exclusivă a pârâtei, judecătoria a determinat în mod eronat nivelul sultei pe care este în drept să o primească reclamantul. Păstrând atribuirea realizată de către judecătorie, tribunalul a constatat că reclamantul este în drept să beneficieze de o sultă în cuantum de 99.862,8 RON, reprezentând 60% din valoarea de circulație a construcțiilor, proporție stabilită irevocabil prin decizia Curții de Apel Oradea nr.1214/2005 pronunțată în dosar nr.3444/2005.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiat și cel de-al treilea motiv de apel susținut de către reclamant relativ la actualizarea creanței intervenienților și.
Conform deciziei civile nr.88/A/31.03.2005, dată de Tribunalul Satu Mare nr.8/2005, menținută sub aspectul care interesează acum de decizia Curții de Apel Oradea nr.1214/2005, intervenienților și li s-a stabilit un drept de creanță de 8.000 RON ce urmează a se reactualiza la data executării.
În raport cu această dispoziție și, deopotrivă, în raport cu desfășurarea procedurii partajului în două etape distincte (stabilirea bunurilor devălmașe și a cotelor de proprietate și, apoi, lichidarea devălmășiei), instanța de apel a apreciat că judecătoria nu trebuia să procedeze la reactualizarea creanței intervenienților, căci dreptul lor de creanță este irevocabil stabilit pe cale judiciară în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâta și actualizarea o efectuează, în conformitate cu art.371 ind.2 alin.3 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației.
În consecință, acceptând și ultima critică pe care reclamantul o aduce sentinței, tribunalul a înlăturat din sentință dispoziția de actualizare a creanței intervenienților, precum și a obligației reclamantului de a plăti intervenienților o sultă în sumă de 6121 RON. Firește, o asemenea soluție nu, ci, dimpotrivă, recunoaște dreptul de creanță al intervenienților, drept pe care ei puteau să-l pretindă din momentul pronunțării deciziei civile nr.88/A/31.03.2005 a Tribunalului Satu Mare.
Apelul pârâtei și al apelul intervenienților și au fost nefondate.
În mod evident, primele două motive de apel ale acestora sunt inacceptabile pentru că aduc în discuție, fapt absolut inadmisibil, contribuția foștilor soți la edificarea construcțiilor și contribuția intervenienților la aceleași construcții, în condițiile în care aceste chestiuni au fost rezolvate definitiv și irevocabil pe calea încheierii interlocutorii, încheiere examinată atât de către instanța de apel, cât și de către instanța de recurs, ultima, prin decizia civilă nr.1214/2005.
Ultimul motiv de apel a fost înlăturat pe considerentul că, în ultimă analiză, și prin intermediul acestuia este readusă în discuție problema contribuției părților, ignorându-se puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare. apelanți acceptă și susțin raportul de expertiză întocmit de către comisia formată din trei experți constructori nu doar sub aspectul nivelului valorii de circulație, ci, mai ales, sub aspectul cotelor de contribuție pe care cei trei experți le stabilesc în disprețul soluțiilor judiciare anterioare.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate apelul pârâtei și apelul intervenienților, a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința, după cum urmează: a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 99.862,8 RON; a înlăturat dispoziția de actualizare a creanței intervenienților și și obligația reclamantului de a plăti intervenienților o sultă în sumă de 6121 RON; a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, în baza art.274 combinat cu art.298 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuale, apelanta-intimata și apelanții-intervenienți Și au fost obligați să plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate în această etapă procesuală.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs petenții, și, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul constatării și obligării pârâtei la plata creanței stabilite în favoarea intervenienților precum și a sultei în valoare de 43,889 RON în favoarea reclamantului. Solicită de asemenea înlăturarea obligării petenților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că intervenienții nu au dovedit cu suficiente probe contribuția suplimentară la edificarea casei, solicită restituirea cauzei la instanța de fond sau apel pentru completarea probațiunii.
În motivarea recursului se contestă cotele de contribuție ale foștilor soți la edificarea construcției în litigiu, în condițiile în care aceștia nu au realizat venituri legale din muncă, sau din alte surse, iar suma de 18.000 mărci, inclusiv lire italiene au fost realizate din munca la negru în Italia și Franța.
Mai arată că se impunea indicarea sultei cuvenite intervenienților în dispozitivul hotărârii, întrucât încheierea interlocutorie nu se pune în executare, iar actualizarea acesteia trebuie făcută de la data folosirii sumei și nu de la data rămânerii irevocabile a încheierii interlocutorii.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 - 316, 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune (60 % reclamantul și 40 % pârâta) și dreptul de creanță al intervenienților (80.000 RON) au fost stabilite definitiv și irevocabil prin încheierea de admitere în principiu nr.509 din 22.04.2004 a Tribunalului Satu Mare, astfel încât nu mai este posibilă cenzurarea acestor aspecte cu ocazia judecării căilor de atac exercitate de părți asupra fondului cauzei.
Singura critică întemeiată este aceea privitoare la dreptul de creanță al intervenienților: astfel, deși prin încheierea interlocutorie mai sus evocată s-a indicat cuantumul acesteia, se impunea precizarea acestui drept și în dispozitivul hotărârii, pentru a înlătura eventualele inconveniente ce ar putea să apară cu ocazia executării hotărârii.
Pentru aceleași rațiuni era necesar a se dispune și actualizarea creanței începând cu data pronunțării încheierii (22.04.2004) până la data plății efective, precum și obligarea celor doi soți la plata acestei creanțe, corespunzător cotelor lor de proprietate (60 % reclamantul, respectiv 4.800 lei și 40 % pârâta, respectiv 3200 lei).
Față de considerentele mai sus reținute Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul celor mai sus arătate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligat intimatul la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312, alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâta și intervenienții, domiciliați în,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr. 461, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 83/Ap din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția prin care s-a înlăturat actualizarea creanței intervenienților și, precum și obligarea reclamantului la plata către intervenienți a sultei de 6121 RON, și schimbă în parte sentința civilă 1303/7 decembrie 2007 Judecătoriei Satu Mare în sensul constatării în favoarea intervenienților a unei creanțe de 8000 lei, cu consecința obligării reclamantului la plata către intervenienți a unei sulte de 4800 lei, respectiv a pârâtei la plata unei sulte de 3200 lei, sume reactualizate începând cu 22.04.2004, până la data plății.
Menține restul dispozițiilor din decizie.
Obligă partea intimată să plătească părților recurente suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /04.12.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./09.12.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
