Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 234/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 246 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. format vechi 3188/2006).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns intimatul, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța, față de lipsa apărătorului recurentei, constată că se poate relua cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință, a răspuns av. C pentru recurenta și intimatul.
-. C, pentru recurentă, a depus un înscris rezultat din fax, reprezentând procura judiciară prin care recurenta împuternicește pe av. C să solicite instanței renunțarea la judecarea prezentului apel.
Instanța a invocat excepția insuficientei timbrări, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
-. C, având cuvântul pentru recurentă, privitor la excepția invocată, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței deoarece, conform procurii depuse la dosar, a fost împuternicită să reprezinte recurenta doar pentru a arăta instanței că înțelege să renunțe la judecarea apelului.
Intimatul, având cuvântul, a arătat că nu se opune cererii formulate de recurentă, prin apărătorul ales, de renunțare la judecata apelului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 246 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile nr. 305/16.01.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.309/16.01.2006, pronunțată în dosarul nr-(3188/2006) al Judecătoriei Bacău, s-a admis în parte, în principiu și în fond, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, pentru partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților. S-a reținut în masa de partaj apartamentul situat în B, str. -, 10-A-14, o casă cu anexe situată în comuna, au auto 1305 și suma de 9634 lei contravaloarea a două mori proprietate comună, sumă folosită în exclusivitate de pârâtă. S-a constatat că valoarea masei este de 131.563,1 lei și că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. S-a dispus sistarea stării de devălmășie și s-au atribuit loturi. Pentru egalizarea loturilor reclamantul a fost obligat la plata unei sulte de 39.625 lei. Capătul de cerere având ca obiect pretenții, a fost respins ca prescris, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată aferente cotei sale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
În apel, apelantul a solicitat proba cu martori și înscrisuri și apelanta proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză construcții. Ulterior, apelanta a renunțat la proba cu expertiză.
Analizând motivele de apel invocate, și din oficiu, tribunalul a reținut că apelurile ambelor părți sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul apelantului - reclamant: valoarea apartamentului a fost corect stabilită la suma de 98.647,5 lei, reținându-se această valoare de circulație pe baza metodei comparației, întrucât, așa cum însuși expertul precizează, această valoare este cea mai aproape de valoarea de tranzacționare a apartamentelor existente pe piața imobiliară, pentru zona respectivă, or folosul apelantului căruia i s-a atribuit bunul și a solicitat această atribuire îl reprezintă tocmai împrejurarea că dobândește un bun cu o valoare de tranzacționare de 98.649,5 lei. Ca urmare, acest motiv de apel este nefondat. De altfel valoarea de 61.048,38 lei solicitată de apelant și care nu corespunde valorii de tranzacționare este inadecvată cu atât mai mult cu cât, la stabilirea acestei valori, expertul a reținut un coeficient de corecție ( -10%) pentru proces în curs, or reținerea acestui coeficient este improprie având în vedere că în urma partajului, apelantul devine proprietar exclusiv, litigiul soluționându-se.
În ceea ce privește motivul de apel legat de valoarea autoturismului, tribunalul reține că acesta este nefundat pentru că apelantul nu a făcut obiecțiuni legate de această valoare a autoturismului, în concluziile scrise depuse de însuși apelant(fila 154) arătându-se că valoarea bunurilor este de 1.051.673.876 lei (rol). Apelantul, în solicitarea unei cote valorice de 525.836.938 lei a evaluat el însuși autoturismul la 67.590.000 lei, valoare rezultată din expertiză.
În ceea ce privește motivul de apel privitor la greșita reținere a incidenței prescripției privitor la solicitarea sumei de 27.500.000 lei (rol) rate și a sumei de 3.866.168 lei (rol) rate la CT CC B, tribunalul reține că apelul este nefundat raportat la înscrisurile depuse întrucât:
Ratele de 3.866.168 lei (rol) achitate în temeiul contractului nr.1475/1998, au fost achitate în perioada 28.08.1999-28.01.2000, după scadențarul aferent contractului.
Or cum ultima a fost achitată la 28.01.2000 iar căsătoria părților s-a desfăcut la 07.04.2000 prin sentința civilă nr.2633, în mod corect s-a reținut incidența prescripției. De asemenea, instanța de fond a reținut incidența prescripției și cu privire la suma de 27.500.000 lei în mod corect pentru următoarele considerente: e adevărat că din contractul de împrumut nr.588/17.03.1999 rezultă că rambursarea finală a creditului trebuie realizată până în martie 2004 ( fila 6), însă toate chitanțele depuse la dosar privitor la restituirea acestui împrumut sunt din 2000, dată în raport de care, solicitarea sumelor sunt prescrise. La dosar s-au depus chitanțe de restituire a ratelor de împrumut din 2000 și nu din 2004 și ca urmare, în raport de înscrisurile depuse, prescripția este incidentă. De asemenea, sunt prescrise în raport de data desfacerii căsătoriei și sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere.
În ceea ce privește suma de 1000 lei împrumutată de la și folosită exclusiv de pârâtă, tribunalul a reținut că, potrivit contractului nr.1475/01.07.1998(fila 4), împrumutul a fost luat în iulie 1998 și nu în 1999 cum susține apelantul în întâmpinarea de la fond. Cum banii au fost luați în iulie 1998 ( fila 5) pârâta a plecat în Italia abia în august 1999, nu se pot reține susținerile apelantului în sensul că suma de 1000 lei a fost luată de pârâtă la plecarea în Italia imediat după acordarea împrumutului.
Privitor la motivul de apel legat de împrejurarea că, în lotul pârâtei urma a fi inclusă suma de 9634 lei, contravaloarea celor două mori, tribunalul reține că suma de 9634 lei a fost reținută în masă, iar la calcularea sultei s-a avut în vedere că suma a fost folosită exclusiv de pârâtă, astfel pârâta a fost obligată la plata unei sulte de 39.625 lei raportat la o masă totală de 131.563,1 lei și o cotă valorică ce se cuvenea părților de câte 65.781,55 lei. Cum pârâtei i s-a dat un lot valoric de 16.522,51lei iar sulta a fost stabilită la 39.625 lei, este evident că s-a reținut 9634 lei ca fiind folosită de pârâtă, în concordanță și cu considerentele hotărârii.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta pârâtă, tribunalul a reținut de asemenea că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de apel susținut de pârâtă privitor la subevaluarea apartamentului dat în lotul reclamantului nu este probată, întrucât, pe de o parte, martora - audiată la cererea apelantei a declarat că are cunoștință din relatările apelantei că apartamentul are îmbunătățiri dar nu a fost niciodată în apartamentul părților iar, pe de altă parte, apelanta a renunțat la proba cu expertiză tehnică de specialitate construcții. De asemenea nici motivul de apel legat de supraevaluarea construcțiilor din nu este probat, martorul ( fila 46) arătând că părțile, după 1992, anul decesului unchiului pârâtei, au ridicat o serie de construcții, iar expertiza a reținut și ea, în concordanță cu declarația martorului, că aceste construcții s-au edificat în 1993. Ca urmare, aspectul legat de uzura avansată nu este probat. Celelalte critici legate de amplasament, lipsă de funcționalitate, urmează a fi înlăturate, întrucât expertiza efectuată la fond a avut în vedere și aceste aspecte iar cu privire la proba cu o nouă expertiză, admisă în apel, apelanta a renunțat.
Motivul de apel legat de greșita reținere a la masa de partaj este de asemenea neîntemeiat. În primul rând, este adevărat că, inițial reclamantul a solicitat includerea în masa de partaj dar ulterior avându-se în vedere și motivele acestei solicitări, rezultă că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat contravaloarea și nu a în natură. Acest fapt este evident întrucât reclamantul prin cererea inițială solicită morile dar în același timp susține că acestea au fost vândute. C urmare, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Raportat la acest motiv de apel tribunalul reține că reclamantul a susținut că morile au fost vândute de soția sa, cu 21.500.000 lei (rol), bani folosiți exclusiv de aceasta. Susținerile sale sunt confirmate de martorii G ( fila 45), (fila 46), (fila 97 apel) și G (fila 98). Martora,soția cumpărătorului a confirmat că morile au fost vândute soțului său, negocierile fiind purtate de pârâta căreia i s-a dat și ultima tranșă din preț. De asemenea, martorul G vorbește tot de pârâtă care se ocupa de imobile, martorul declarând că pe reclamant nu l-a văzut de multe ori acolo.
În consecință, văzând considerentele susmenționate și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata.
Recursul a fost insuficient timbrat.
La judecată recurentei i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru de 10 lei însă aceasta nu a înțeles să satisfacă această obligație.
Or, neconformarea la obligația de plată a taxei de timbru se sancționează, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin urmare, instanța va face în cauză aplicarea dispozițiilor legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul promovat de pârâta cu domiciliul la fam., din B, str. -,.3,.B,.5, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 246 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr. format vechi 3188/2006).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red.,
Red.
.DM/2 ex.
24/25.03.2008
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
