Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă 287/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Jănică Gioacăș
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 277 din 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimat - reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că s-a depus întâmpinare de către intimați, după care;
Având în vedere că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul, instanța invocă excepția anulării recursului pentru netimbrare, conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție.
Intimatul -, având cuvântul, a solicitat anularea recursului ca netimbrat, deoarece recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru deși a fost citată cu această mențiune.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 277/AC/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admis apelul declarat de pârâta reclamantă împotriva sentinței civile nr.255 din - a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a schimbat în parte sentința apelată în sensul următor:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de 50% fiecare în loc de 65% pentru reclamant și 35% pentru pârâtă, bunurile reținute în sentință.
Apelantei i s-a cuvenit bunuri în valoare de 69.625,49 lei în loc de 48.737,843 lei.
A fost obligată să plătească sultă intimatului suma de 61.405,49 lei în loc de 82.293,137 lei.
Intimatului i s-a cuvenit bunuri în valoare de 69.625,49 lei în loc de 90.513,137 lei, urmând a primi sultă de la apelantă suma de 61.405,49 lei în loc de 82.293,137 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat intimatul să plătească apelantei suma de 189,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr. 255 din 19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamța fost admisă în parte cererea de partaj formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta, ca neântemeiată; s-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 65% reclamantul și 35% pârâta un apartament situat în P N,-,. C, etaj IV,. 55, jud. N și o serie de bunuri mobile; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie, prin atribuire de bunuri, cu obligarea pârâtei reclamante la plata unei sulte egalizatoare către reclamant; a fost respinsă cererea reclamantului privind constatarea unor datorii proprii ale pârâtei, ca neântemeiată; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3344/06.04.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta-, solicitând: partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei; constatarea calității de bun propriu pentru apartamentul situat în N, str. -. -, nr. 9; constatarea datoriilor personale ale pârâtei.
La data de 22.05.2006, a formulatcerere de intervenție accesoriemama reclamantului (fila 17).
În motivare, intervenienta a arătat că lucrează în Italia de mai mulți ani cu contract de muncă, economisind mai mulți bani (8500 euro), pe care i-a dat fiului său în scopul achiziționării unui apartament.
A intenționat să-l gratifice doar pe fiul său nu și pe soția acestuia, dar cu toate acestea contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat pe numele ambilor soți. Aceștia aveau salarii mici și nu-și permiteau achiziționarea unei locuințe.
Pârâta a formulatîntâmpinare(fila 37) în care a arătat că a avut o contribuție de 65% la dobândirea bunurilor comune din care face parte și apartamentul. Solicită includerea la masa de partaj și a altor bunuri mobile decât cele indicate de reclamant în cererea introductivă.
. contractate au fost necesare pentru achiziționarea bunurilor mobile și efectuarea îmbunătățirilor la apartament.
La termenul din 30.06.2006,a fost calificatăîntâmpinarea depusă de pârâtă ca prezentând în parte caracter decerere reconvențională, având în vedere pretențiile proprii ale acesteia privind cota majorată de contribuție și introducerea la masa de partaj a unor bunuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Părțile s-au căsătorit la data de 24.10.1998, iar prin sentința civilă nr. 549/7.02.2006 a Judecătoriei Piatra -N, s-a pronunțat divorțul din culpa ambilor soți.
În timpul căsătoriei, soții au dobândit o serie de bunuri mobile, identificate și evaluate de expert prin raportul de expertiză efectuat în cauză, existența acestor bunuri și data dobândirii lor fiind recunoscute de ambele părți (filele 106 și 112).
De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2869/9.10.2001 (fila 7), soții au dobândit unapartamentcompus din trei camere, hol, bucătărie, baie, balcon, situat în P-N,-,. C,. 4,. 55, jud.
Susținerile reclamantului și ale intervenientei potrivit cărora prețul imobiluluia fost achitat exclusivcu banii câștigați în Italia de (mama reclamantului), nu au fost dovedite.
Astfel, din declarațiile martorilor și rezultă că soții au achitat prețul apartamentului cu bani proveniți din împrumuturi și obținuți în urma nunții.
Pe de altă parte, ajutorul material dat soților pentru achiziționarea imobilului de către intervenientă, care a lucrat o perioadă în străinătate, este relevat de depozițiile martorilor și.
Așadar,fără a reține contribuția exclusivăa intervenientei la cumpărarea apartamentului (și nici caracterul de bun propriu în temeiul subrogației reale cu titlul universal),instanța apreciază că ajutorul bănesc al mamei reclamantuluisporește cota de contribuțiea acestuia la dobândirea bunurilor comune.
În consecință, în temeiul art. 30.fam., au fost incluse în masa de partaj bunurile mobile identificate de expert și apartamentul menționat anterior, și a fost reținută cota de 65% la dobândirea bunurilor comune în favoarea reclamantului și 35% în favoarea pârâtei.
În temeiul art. 36.fam. s-a dispus sistarea stării de devălmășie.
La formarea loturilor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 6739.pr.civ. Astfel, înlotul pârâteiva fi inclus apartamentul și unele bunuri mobile, întrucât nu are o altă locuință, iar prin sentința de divorț i-a fost încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie.
În temeiul art. 742.civ., inegalitatea valorică a loturilor a fost compensată prin plata unei sulte.
În temeiul art. 32.fam. și art. 1169.civ., instanța a respins cererea privind constatarea datoriilor personale ale pârâtei, întrucât reclamantul nu și-a probat susținerile.
Având în vedere faptul că nu s-a reținut caracterul de bun propriu pentru apartamentul în litigiu, instanțaa respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorieformulată de intervenienta.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă, solicitând schimbarea în parte a acesteia, admiterea cererii reconvenționale, în sensul stabilirii în favoarea sa a unei cote de contribuție de 65% la dobândirea bunurilor comune și recalcularea sultelor cuvenite fiecăreia dintre părți.
În motivarea cererii de apel, pârâta reclamantă invocă, în esență, următoarele împrejurări de fapt și de drept:
În cauză există o situație clară de,plus petita", respectiv instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, concluzia la care a ajuns instanța fiind netemeinică și bazată pe susțineri contradictorii.
Astfel, reclamantul nu a solicitat o cotă de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, ci a solicitat să se rețină exclusivitatea contribuției mamei sale la dobândirea apartamentului, susținând că acest bun a fost achiziționat cu banii proveniți din câștigurile obținute în Italia.
A menționat apelanta că numai ea, pe cale reconvențională a solicitat să se rețină, în favoarea sa o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune.
A arătat apelanta că, referitor la cererea sa reconvențională, prin care a solicita o cotă majorată dobândirea bunurilor comune, în considerentele hotărârii primei instanțe există o serie de contradicții.
Astfel, instanța a inclus la masa de partaj apartamentul tocmai motivat de faptul că, pe de o parte, nu a fost cumpărat prin contribuția exclusivă a mamei reclamantului și că, pe de altă parte, prețul acestuia a fost achitat,cu bani proveniți din împrumuturi și obținuți în urma nunții". Această motivare exclude ajutorul dat de mama reclamantului, cel puțin la cumpărarea acestui bun.
Mai mult, martorul propus de reclamant, a arătat că, ulterior achiziționării imobilului de către părți, fratele acestuia a cumpărat pe aceiași scară un alt apartament și că, împreună cu tatăl său, a achiziționat și două mașini; banii ar fi provenit din câștigurile obținute de mama sa și de acesta din Italia.
Declarația menționată este sinceră pentru că vine în acord cu înscrisurile de care intervenienta a înțeles să se folosească în susținerea cererii sale, respectiv actele ce proveneau de la autoritățile italiene. Din acestea se observă că intervenienta a intrat în Italia în anul 2002 și că primul permis de ședere l-a obținut în 2003, iar din contractul de muncă rezultă că veniturile sale lunare erau de 700 Euro.
A mai arătat apelanta că motivarea primei instanțe contravine și probelor existente la dosarul cauzei, respectiv declarațiile martorilor propuși de aceasta, și, precum și înscrisurilor de care a înțeles să se folosească în apărare, dar și în susținerea propriilor pretenții. Din aceste înscrisuri, coroborate cu susținerile din declarațiile martorilor a rezultat că este evidentă contribuția sa mai mare nu numai la dobândirea bunurilor comune, ci și la traiul zilnic.
În cauză au formulat întâmpinare, reclamantul și intervenienta, aceștia solicitând respingerea, ca nefondat a apelului declarat de pârâtă.
Referitor la primul motiv de apel prin acare se face referire la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, intimații invocă faptul că, în mod corect, prima instanță a apreciat că ajutorul bănesc acordat de intervenientă a sporit cota de contribuție a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, împrejurare care a reieșit cu prisosință din probele administrate.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, intimații au arătat că concluziile primei instanțe cu privire la cota de contribuție stabilită, este rezultatul unui raționament logic, că nu face obiectul cauzei achiziționarea de către fratele intimatului a unui apartament și două mașini, că este susținerea apelantei referitoare la faptul că intervenienta a plecat în Italia în anul 2002 și are permis de ședere din 2003, că în realitate aceasta are permis de ședere din data de 25.01.2000, astfel că nu este adevărat raționamentul apelantei atunci când susține că apartamentul cumpărat în anul 2001 nu putea fi dobândit cu ajutorul dat de mama intimatului.
În realitate, a susținut intimatul, ei, foștii soți, aveau salarii mici în acea perioadă, iar mama sa s-a întors în țară în august 2001 tocmai pentru a-i ajuta să cumpere acest imobil, iar în septembrie același an au achiziționat apartamentul, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei.
Analizând apelul declarat de pârâta reclamantă, tribunalul a constată că acesta este în parte întemeiat pentru următoarele considerente:
Este întemeiată critica formulată de apelantă referitoare la faptul că prima instanță a acordat reclamantului mai mult decât acesta a solicitat.
În acest sens s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat să se constate că apartamentul în litigiu este bun propriu deoarece aceste a fost achitat cu bani primiți de la mama sa, iar numai îmbunătățirile sunt bunuri proprii.
Prin cererea de intervenție formulată, mama reclamantului a solicitat același lucru.
Prin sentința apelată, prima instanță a admia în parte acțiunea reclamatului, a respins cererea de intervenție și a acordat acestuia cota de 65% la dobândirea bunurilor, fără a exista o cerere expresă în acest sens, încălcând principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil.
Tribunalul a apreciat că sentința apelată este nelegală sub acest aspect.
În ce privește motivul de apel prin care apelanta critică faptul că nu a fost admisă cererea sa reconvențională, prin care a solicitat o cotă de 65% la dobândirea bunurilor comune, Tribunalul a constatat că această critică este nefondată.
Astfel, din probele administrate în cauză, martori și înscrisuri, nu rezultă o contribuție diferențiată la dobândirea bunurilor comune, iar împrejurarea că mai multe facturi, contracte etc. sunt încheiate pe numele pârâtei apelante nu înseamnă că acestea au fost achitate în exclusivitate din veniturile apelantei, nefiind probată în cauză o astfel de împrejurare.
Din ansamblul probatoriului administrat, a reieșit faptul că atât veniturile pârâtei cât și cele ale reclamantului erau destinate cheltuielilor pentru achiziționare bunurilor comune necesare, iar în ce privește cumpărarea apartamentului, bunul cu cea mai mare valoare, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că prețul acestuia a fost achitat cu banii obținuți de la nuntă la care s-au adăugat o serie de împrumuturi de la persoane fizice, acestea din urmă prezumându-se achitate de ambii soți, în lipsa unor dovezi contrare.
Referitor la declarația martorei, din care rezultă că intervenienta a achitat întregul preț al apartamentului achiziționați de părți, instanța constată că această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, astfel că nu va fi considerată relevantă în cauză.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în. art. 296 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile din Codul familiei, art. 30, admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată și a constatat că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
S-a modificat valoarea bunurilor cuvenite, precum și a sultei egalizatoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta reclamantă care a criticat hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul cotei-părți de contribuție pe care a avut-o la dobândirea bunurilor comune.
Totodată, recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât m, procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost realizată prin afișare la domiciliu, hotărâre ce ar fi fost sustrasă de intimat.
Recursul nu a fost timbrat, considerent pentru care recurenta a fost citată cu această mențiune (fila 9 dosar recurs).
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se taxează cu 50% din valoarea taxei datorate la sume contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Art.20 din actul normativ anterior menționat stipulează faptul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în situația în care aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal la data înregistrării cererii, instanța este obligată să pună în vedere petentului să o achite până la primul termen de judecată.
Cum recurenta nu a achitat taxa de timbru și timbru judiciar nici la înregistrarea cererii de recurs, nici ulterior, cu toate că a fost citată cu această mențiune, la două termene de judecată, și nu s-a prevalat de dispozițiile art.18 alin.2 din Legea nr. 146/1997 referitoare la reexaminarea modului de stabilire a taxei de timbru, instanța, în temeiul art.20 alin.3 va anula ca netimbrat recursul.
Întrucât excepția netimbrării prevalează excepția tardivității recursului, invocată din oficiu de instanță la termenul din 25.02.2008, precum și de motivat prin întâmpinarea depusă la termenul din 24.03.2008, analizarea acesteia apare ca superfluă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Anulează ca netimbrat recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 277 din 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent.
red. /
red.LC/03.04
tehn.DM/ex.2
03/04.04.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
