Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 349/
Ședință publică din data de 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții, cu delegație
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul -reclamant, împotriva deciziei civile nr. 29 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu reclamanta - pârâtă, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentul-pârât-reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și pentru intimata-reclamantă-pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii părților, pe rând, declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului critică decizia pronunțată în apel pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, prin prisma disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Apreciază că instanța nu a aplicat disp.art.6735Cod procedură civilă în sensul sensul că nu a stabilit pe lângă bunurile supuse împărțelii, cota parte ce se cuvenea fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii față de alții. Din înscrisurile existe în dosar coroborate cu recunoașterea intimatei la interogatoriu, rezultă clar că aportul recurentului la dobândirea bunurilor comune a fost exclusiv, iar cota sa de contribuție este de 80%.
În ce privește motivul prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, consideră că motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării dispozițiilor impuse de art.6735Cod procedură civilă se găsesc în cauză. Mai mult, instanța a recurs la texte de lege aplicabile speței, respectiv art.67310- 67312Cod procedură civilă dar nu le-a motivat susținând că au caracter de recomandare și astfel valoarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților stabilită în anul 2006 rămas aceeași prin decizia recurată din data de 6.02.2008. Prin decizia recurată apreciază că instanța a încălcat dispozițiile art.30-31 Codul familiei prin aceea că a dat o valoare probatorie absolută mărturisirii judiciare pe care vărul intimatei, audiat în calitate de martor, a făcut-o cu privire la cota de contribuție pe care intimata a avut-o la dobândirea bunurilor comune, aspect care a avut ca scop prejudicierea recurentului.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat, casarea în tot a deciziei Tribunalului Brăila și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca prin probe ce urmează a fi administrate să se stabilească valoarea de circulație a bunurilor comune și cota de contribuție a fiecărei părți.
Apărătorul intimatei-reclamante-pârâte, pentru considerentele expuse detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, și susținute pe scurt în instanță, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei de apel. Nici unul din cele două motive de recurs nu au fost fundamentate, impunându-se respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6742/27.12.2006 a Judecătoriei Brăila s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în parte cererea reconvențională și în consecință, s-a constatat că părțile, au dobândit prin contribuție comună și egală în timpul căsătoriei o serie de bunuri comune, în valoare totală de 44547,5 lei.
S-a dispus sistarea stării de codelvălmășie, prin formarea a două loturi, atribuite după cum urmează:
- reclamantei,lotulformat din:
- apartament situat în I, Bl.8,.2,.27, în valoare de 40.674 lei;
- frigider Artic, în valoare de 162,5 lei;
- aragaz, în valoare de 260 lei;
- covor maron cu bej, în valoare de 30 lei;
- mașină de cusut, mașină de surfilat, în valoare de 380 lei;
- butelie de aragaz, în valoare de 50 lei.
- pârâtuluilotul II,format din:
- mașină de spălat Daewoo, în valoare de 487,5 lei;
- fier de călcat, în valoare de 35 lei;
- combină Panasonic, în valoare de 375 lei;
- șifonier cu dulap în 3 uși, în valoare de 220 lei;
- cuier din, în valoare de 90 lei;
- 3 mese, în valoare de 100 lei;
- masă bucătărie din lemn, în valoare de 35 lei;
- convector Model LB 20, în valoare de 640 lei;
- hotă de bucătărie, în valoare de 238,5 lei;
- TV color, în valoare de 200 lei;
- canapea de extensibilă, în valoare de 600 lei;
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului o sultă de 18.401 lei.
S-a respins capătul de cerere formulat de pârât privind restituirea bijuteriilor de aur.
În vederea pronunțării hotărârii de mai sus, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 15 octombrie 1994, iar prin sentința civilă nr.499/24 ianuarie 2005 Judecătoriei Brăilas -a declarat desfăcută căsătoria din vina exclusivă pârâtului.
Prin acțiune, a cerut ca să se dispună partajarea în cote egale a următoarelor bunuri dobândite în timpul căsătoriei: apartament situat în B, cart. I, Bl.8,.27, frigider Artic 240, aragaz 4+1, mașină de spălat Daewoo cu storcător, fier de călcat, combină Panasonic, șifonier cu dulap în 3 uși, cuier din, 3 mese, armă de vânătoare, covor 213, convector " Model LB 20", hotă de bucătărie, sobă de gaz, radiator, aerotermă, autoturism berlină 1310.
Pârâtul, prin reconvențională a cerut să se constate că are o cotă mai mare la dobândirea bunurilor, să se completeze masa partajabilă cu: un televizor și o canapea de extensibilă și scoaterea din masă a autoturismului. De asemenea, a mai cerut și predarea unor bunuri personale.
În cauză s-au administrat probe cu: acte, martori, expertiză imobiliară de prețuire.
Apartamentul situat în B, cart. I, Bl.8,.27, a fost cumpărat de cei doi foști soți, în timpul căsătoriei cu contract de schimb autentificat sub nr.268/19.03.1997 (8).
Prin expertiza tehnică imobiliară s-a stabilit că valoarea actuală a apartamentului este de 40.674 lei.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că bunurile comune au fost dobândite de părți prin contribuție egală. Pârâtul nu a făcut dovezi privind contribuția sa majorată la procurarea acestora.
Având în vedere susținerile și apărările reclamantei și pârâtului, coroborate cu probele administrate, instanța de fond a constatat masa bunurilor comune, așa cum a fost descrisă mai sus, incluzând și cele două bunuri nominalizate de pârât în cererea reconvențională.
Instanța a considerat că arma de vânătoare nu poate fi inclusă între bunurile de împărțit, întrucât are o reglementare specială și a fost confiscat de poliție pentru nerespectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, instanța a respins cererea pârâtului de restituire a bunurilor personale.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta critică hotărârea pentru următoarele motive:
- instanța nu a inclus în masa de împărțit suma obținută de pârât din vânzarea autoturismului, după data despărțirii în fapt.
Astfel, din 7.500 lei, 1.500 lei reprezintă contribuția proprie a pârâtului, iar diferența de 6.000 lei trebuia inclusă în masă;
- în mod greșit, a fost exclusă dintre bunurile partajabile arma de vânătoare, care, din culpa pârâtului, a fost confiscată. Ulterior, apelanta a renunțat la acest ultim motiv de apel.
Pârâtul critică hotărârea pentru următoarele motive:
- deși s-au făcut probe, instanța nu a făcut o corectă interpretare a lor și prin urmare, în mod netemeinic a reținut o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor, în loc să constate că pârâtul are o cotă mai mare decât reclamanta și anume 80%;
- evaluarea imobilului nu s-a făcut cu luarea în considerare a tuturor criteriilor legale, așa încât valoarea reținută de instanță este mult inferioară celei corecte; Solicită să-i fie atribuit imobilul; De asemenea, cu privire la imobil (apart.), instanța era obligată în temeiul art.673/10-673/12 Cod procedură civilă să dispună mai întâi atribuirea provizorie și numai dacă nu se achita cota celuilalt să se procedeze la atribuirea provizorie.
De asemenea, instanța trebuia să stabilească și termenul până la care trebuia plătită sulta.
În apel s-au administrat probe cu acte și interogatorii.
Prin decizia civilă nr. 29 din 6 februarie 2008, Tribunalul Brăila - Secția civilă, a admis apelurile declarate de reclamanta și pârâtul, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul includerii în masa de împărțit a sumei de 6.000 lei, contravaloarea autoturismului, această sumă fiind inclusă în lotul atribuit pârâtului. Astfel, valoarea masei de împărțit fiind de 50.547,50 lei iar cea a lotului atribuit pârâtului de 9.021 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului, cu titlu de sultă, suma de 16.252,80 lei până la data de 30 iunie 2008.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
a criticat hotărârea apelată pentru că instanța nu a inclus în masa de împărțit suma obținută de din vânzarea autoturismului - bun comun.
Autoturismul în cauză a fost dobândit la data de 12.07.2000 (fila 19 dosar fond).
Anterior căsătoriei, a deținut un alt autoturism pe care l-a înstrăinat în timpul căsătoriei cu 15.000.000 lei vechi, fapt recunoscut de apelantă.
După data despărțirii în fapt, respectiv la 5.01.2005, a vândut și autoturismul dobândit în timpul căsătoriei, cu suma de 75.000.000 lei vechi (35) care a rămas în posesia sa.
Tribunalul constată, pe baza celor arătate mai sus, că susținerile apelantei sunt fondate.
Astfel, prețul obținut de ca urmare a vânzării autoturismului bun comun, are tot caracter de bun comun, ca urmare a faptului că înlocuiește bunul. Din preț, urmează însă să se scadă ceea ce constituie bun propriu al lui, adică prețul autoturismului pe care îl deținea la data încheierii căsătoriei.
Prin urmare, în masa bunurilor comune tribunalul va include numai suma de 60.000.000 lei vechi (6.000 lei noi).
Întrucât această din urmă sumă a rămas în posesia pârâtului, ea va fi inclusă în lotul său, așa încât, atât masa de împărțit, cât și lotul lui vor fi majorate valoric cu suma respectivă.
Cu privire la apelul lui, tribunalul constată următoarele:
Primul motiv nu este fondat. Probele cu acte administrate în cauză, din care rezultă că pârâtul apelant a realizat în timpul căsătoriei venituri mai mari decât reclamanta intimată nu sunt de natură a determina stabilirea de către instanță a unei cote de contribuții majorate. Aceasta pentru că, pe lângă veniturile mai mici realizate din muncă, a prestat și muncă în gospodărie, s-a ocupat de minorul rezultat din căsătorie, ceea ce constituie realmente o contribuție la patrimoniul comun.
În cauză nu s-au făcut și alte probe care să demonstreze - fie contribuția mai mare a apelantului, fie lipsa de contribuție a intimatei.
Nici al doilea motiv de apel nu este fondat.
Apelantul, cu toate că a susținut, nu a dovedit că apartamentul în litigiu a fost subevaluat, urmând a se reține valoarea de la fond.
Referitor la atribuire, instanța de fond a apreciat corect atunci când a inclus apartamentul în lotul intimatei, având în vedere că minorul rezultat din căsătorie a fost încredințat mamei.
Motivul de apel ce vizează neatribuirea provizorie a imobilului nu este fondat, întrucât, dispozițiile art.673/10 Cod procedură civilă au caracter de recomandare, nefiind imperatorii.
Apelul formulat de apare fondat însă față de motivul privind data plății sultei, dată care, datorită exercitării căii de atac a devenit inoperantă.
În temeiul art.673/10 tribunalul a stabilti data până la care apelanta intimată va plăti noua sultă către intimatul apelant.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și, în acest context, i-au fost încălcate garanțiile dreptului la un "proces echitabil", în sensul art.6 din Convenție.
În argumentarea acestei critici, recurentul susține că deși a dovedit (cu înscrisuri și interogatoriul luat intimatei) cota diferențiată de contribuție la dobândirea bunurilor comune (de respectiv 80% pentru el și 2% pentru intimată), fără nici o justificare, Tribunalul reține cota egală de contribuție.
Susține recurentul că greșit i-a fost atribuit apartamentul intimatei iar lui doar îmbunătățirile, instanța ignorând criteriile prin prisma cărora se impune atribuirea.
Prin reținerea cotei egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în opinia recurentului, au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art.30-31 Codul familiei, instanța de control judiciar dând o valoare probatorie absolută depoziției vărului intimatei.
Pentru aceste motive, solicită recurentul admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, impunându-se administrarea de probe noi.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Orice convenție contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Nemulțumirea pârâtului cu privire la reținerea corectă a prezumției comunității de bunuri nu poate justifica critica interpretării și aplicării greșite a legii atât timp cât, din probele legal administrate și judicios interpretate, nu s-a putut constata existența unui fapt cert care să înlăture prezumția legală instituită de textul de lege invocat.
De altfel, deși recurentul invocă criticile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în argumentarea acestora critică maniera în care au fost interpretate probele, motiv de recurs prev.de art.304 pct.10 Cod procedură civilă, abrogat prin Legea nr.219/2005.
Apreciind că decizia recurată cuprinde motivele ce au format convingerea instanței cu privire la cota de contribuție în considerentele acestuia făcându-se ample și convingătoare trimiteri la textele de lege incidente în speță, față de situația de fapt corect reținută, Curtea va respinge ca nefondat recursul, găsind criticile ca fiind total nejustificate.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art.312 pct.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul-reclamant, împotriva deciziei civile nr. 29 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./25.06.2008
VM/25.06.2008
2 ex./25.06.2008
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
