Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.452/
Ședința publică din 03 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în B, carter,-, bloc 12,.31 împotriva deciziei civile nr.72/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila - dosar civil nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de av. în baza delegației de reprezentare nr.631/25.08.2008 depusă la dosar, intimata personal și asistată de av. în baza delegației depusă la dosar și care răspunde și pentru intimata-intervenient în nume propriu, lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar o adeverință emisă de Asociația de proprietari nr.412.
Apărătorul intimatelor nu solicită a lua la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentul av. având cuvântul precizează că s-a formulat prezentul recurs în temeiul disp.art.304 pct.9 pr.civilă pentru trei motive și anume contribuția exclusivă la dobândirea autoturismului, nu a avut apărare juridică și compunerea masei partajabile sens în care consideră că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice. Referitor la contribuția exclusivă a autoturismului cu nr. de înmatriculare - recurentul a făcut dovada cu acte, acesta a fost dobândit la 20.05.2005, în 15.06.2005 intimata părăsește domiciliu plata încetează de fapt. Martorii audiați au declarat că autoturismul a fost plătit de recurent. Cu privire la dreptul de creanță s-a menționat că s-a trimis în țară suma de 200 milioane. Martorii audiați au declarat că s-au trimis 2000 euro și 1000 dolari pentru a se întreține intimata care locuia în imobilul bunicului lor. Cu privire la atribuirea imobilului în proprietatea părților, nu s-au formulat apărări în fața instanței de fond potrivit disp.art.673 ind.9 pr.civilă iar intimata nu locuiește în imobil pe când reclamantul da împreună cu ceilalți 2 copii și nepotul. Drept pentru care solicită potrivit disp.art.304 pct.9 pr.civilă admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii iar în rejudecare să se constate că părțile au avut contribuție egală și atribuirea imobilului reclamantului cu plata sultei corespunzătoare. Cu cheltuieli de judecată depune chitanța nr.42/02.09.2008.
Apărătorul intimatelor av. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și constată că sunt reiterate motivele de apel, motive asupra cărora instanța s-a mai pronunțat, consideră că recursul formulat nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de disp.art.304 pr.civilă. La instanța de fond la interogatoriul luat pârâtului 88 dosar acesta recunoaște că intimata după venirea în țară a locuit în imobil. Recurentul la fond nu a cerut atribuirea spațiului de locuit iar instanța de apel în mod corect a respins cererea făcută pentru prima dată în apel. Cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului bun comun corect a fost reținută proba cu acte din care rezultă că în perioada 2003-2004 s-au trimis sume în dolari echivalent cu 200.000.000 lei ROL Cu privire la economiile recurentului la dosar sunt acte din care reiese că în anul 2004 recurentul a realizat tot anul suma de 5.000.000 lei ROL. Față de probele administrate apelul este corect soluționat iar recursul este nefondat. Cu cheltuieli de judecată depune în acest sens chitanțele nr.77/16.04.2008, 93/15.05.2008, 96/26.05.2008.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința civilă nr. 3231 din 24 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, a admis cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și în consecință, a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit prin contribuție egală următoarele bunuri: apartament situat în B, str. -, bloc 12,. 31 în valoare de 107.734 lei și autoturismul cu nr. de înmatriculare - în valoare de 1710,65 lei, bunuri în valoare totală de 109.446, 65 lei; a constatat că îmbunătățirile aduse apartamentului în valoare de 16.374,59 lei au fost făcute cu contribuția exclusivă a intervenientei; a dispus sistarea stării de devălmășie prin formarea a două loturi astfel: Lotul 1 ce cuprinde apartamentul situat în B, str. - Bloc 12,. 31 în valoare de 107.734 lei se atribuie în proprietate reclamantei; lotul nr. 2 ce cuprinde autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - în valoare de 1710,65 le se atribuie în proprietate pârâtului; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 53.011, 68 lei pentru egalizarea valorică a loturilor; a obligat reclamanta să plătească intervenientei suma de 16.374,59 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului; în baza art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul la plata sumei de 809 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată; în baza art. 274 Cod de procedură civilă a obligat reclamanta la plata sumei de 519 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intervenienta în interes propriu.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 283 din 17.01.2006 s-a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 29.11.1968.
Prin încheierea de admitere în principiu din 12.02.2007 s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală un apartament în valoare de 107.734 și un autoturism.
S-a constatat că îmbunătățirile în valoare de 16.374 lei aduse apartamentului bun comun nu fac parte din masa partajabilă.
S-a constatat dreptul de creanță al pârâtului asupra valorii autoturismului achitată după data de 15.11.2005.
Cu privire la apartamentul bun comun instanța a constatat că acesta nu include îmbunătățirile.
Cu privire la achiziționarea autoturismului, instanța de fond a reținut că pârâtul a împrumutat suma de 500 lei de la, restituită la data de 16.11.2005.
Autoturismul a costat 7150 lei, iar sumele împrumutate au fost de 5500 lei, astfel că se prezumă că diferența de 1650 lei a fost plătită din bani comuni, constituind de fapt avansul.
S-a efectuat o expertiză de evaluare a autoturismului care a stabilit valoarea actuală de partaj de 4537 lei.
Aplicând cota de contribuție comună a soților, de 37% asupra valorii de 4537 lei, a rezultat că valoarea ce se va include în masa partajabilă este de 1710,65 lei, iar cota de contribuție a fiecărei părți este de 855,32 lei.
Cu privire la cererea intervenientei, instanța de fond a reținut că din probele administrate a rezultat faptul că aceasta a trimis în țară aproape lunar, în perioada decembrie 2003 - decembrie 2004, sume mari de bani, valoarea totală fiind potrivit notelor contabile depuse la dosar de 5848 USD.
Din declarațiile martorilor, și a reținut că îmbunătățirile la apartamentul bun comun s-au făcut cu bani expediați de intervenientă.
Deși părțile au avut în întreținere doi copii, instanța a apreciat că suma trimisă (20.000 lei RON) de intervenientă era de natură să acopere atât întreținerea cât și să permită efectuarea îmbunătățirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a reținut contribuția pârâtei la achiziționarea autoturismului - pentru perioada iunie - 15 noiembrie 2005; în realitate autoturismul a fost achiziționat cu contribuția exclusivă a pârâtului la data de 28 mai dintr-un împrumut la, iar diferența de 15 milioane lei de la fii săi și plecați în străinătate.
2. În ce privește apartamentul, pârâtul a fost de acord să se rețină o contribuție egală, însă solicită să îi fie atribuit deoarece nu are alt spațiu de locuit.
Intimata locuiește într-un apartament proprietatea fiicei, astfel că reclamanta are la dispoziție două spații de locuit.
3. Cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului bun comun, apelantul a motivat că acestea s-au efectuat în perioada 2003-2004 cu contribuția egală a celor doi soți din veniturile încasate de pârât de la, din împrumuturi, dovedite cu actele depuse la dosar.
A susținut că banii trimiși de intervenientă au fost destinați în exclusivitate pentru întreținerea copiilor rămași la părțile în litigiu.
În aceeași perioadă părțile mai aveau doi copii plecați în străinătate care la rândul lor le trimiteau bani în țară, așa încât nu se poate stabili cu certitudine care sunt sumele investite în îmbunătățirile aduse la apartament.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se reține contribuția comună egală la realizarea îmbunătățirilor aduse apartamentului bun comun, respingerea cererii de intervenție în interes propriu și reținerea contribuției exclusive a pârâtului la dobândirea autoturismului; atribuirea apartamentului și obligarea pârâtului la plata unei sulte către reclamantă pentru egalizarea loturilor.
Intervenienta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că sentința este legală și temeinică în privința îmbunătățirilor aduse apartamentului în litigiu.
Intimata a susținut că a dovedit cu depozițiile martorilor audiați în cauză faptul că a trimis lunar părinților săi sume de bani ce totalizează 20.000 lei RON cu care au realizat aceste îmbunătățiri, în afara de sumele trimise pentru întreținerea celor doi copii aflați în grija acestora.
Intimata nu a formulat întâmpinare în apel.
În apel s-au administrat probe cu martori.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate atât prin prisma motivelor invocate de apelant, a apărărilor formulate de intimata și a probelor administrate în cauză, a constatat că apelul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței vizând contribuția exclusivă a apelantului la dobândirea autoturismului, motivul este neîntemeiat în raport de probele administrate în cauză.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care să solicite o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, legal timbrată la instanța de fond și nici nu a dovedit cu probele administrate în cauză, aspectele pe care le învederează în motivele de apel.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, conform facturii de cumpărare, autoturismul a fost achiziționat cu suma de 7150 lei RON (71.500.000 lei ROL).
Pentru achitarea lui, pârâtul a încheiat cu BCR- Sucursala B contractul de împrumut nr. 857/20.05.2005, pentru suma de 5000 lei RON, rambursabil în perioada 2.06.2005 -2.05.2008.
Pârâtul a împrumutat de la B suma de 500 lei RON, restituită la data de 16.11.2005.
Totalizând sumele împrumutate de pârât, rezultă 5500 lei.
Făcând diferența dintre prețul de achiziție al autoturismului și împrumutul contractat de pârât pentru plata prețului, rezultă 1650 lei, sumă pe care nu a justificat-o ca fiind contribuția sa exclusivă.
Apelantul a motivat că cei doi fii plecați în străinătate au trimis bani și a achitat diferența de preț.
Chiar și cu această motivare nu poate fi reținută contribuția sa exclusivă, având în vedere că sumele erau trimise ambilor părinți, deci și în beneficiul intimatei.
Prin urmare, în lipsa dovezilor certe privind contribuția sa în totalitate la dobândirea autoturismului, instanța de fond a reținut în mod corect o cotă comună de contribuție de 37,7%, raportată la prețul de achiziție și contribuția exclusivă a pârâtului.
Depoziția martorei, audiată la cererea apelantului, nu este relevantă sub aspectul contribuției exclusive a acestuia la dobândirea autoturismului.
Aceasta a relevat aspecte generale, neconcludente și fără precizie sub aspectul sumelor pe care pârâtul le-a investit în achiziționarea autoturismului bun comun.
Rezultă deci, că suma de 1.710,65 lei reprezintă contribuția comună a celor doi foști soți la dobândirea autoturismului bun comun.
Cu privire la atribuirea apartamentului bun comun, apelantul a solicitat să îi fie atribuit deoarece intimata locuiește la fiica părților care este plecată în străinătate.
Apelantul nu a formulat o astfel de cerere la instanța de fond, nu și-a exprimat opțiune cu prilejul dezbaterilor în fond.
Prin acțiune reclamanta a solicitat în mod expres atribuirea apartamentului bun comun cu obligația de a achita pârâtului contravaloarea cotei părți.
Instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 673/9 Cod de procedură civilă și a ținut cont la formarea și atribuirea loturilor de opțiunile părților, de mărimea cotei părți, de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Împrejurarea că intimata reclamantă locuiește în apartamentul fiicei părților nu constituie motiv de a nu i se atribui apartamentul în lotul său.
Cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartamentul bun comun, contestate de apelant, motivul nu este întemeiat, având în vedere că s-au administrat probe cu înscrisuri și martori din care se constată că aceste lucrări au fost achitate din banii expediați lunar din străinătate de către intervenienta.
Așa cum a reținut și prima instanță, intervenienta a trimis în perioada decembrie 2003 - decembrie 2004, sume în valută totalizând 5.848 USD, echivalentul sumei de 20.000 lei RON.
Potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului bun comun este de 16.374,59 lei, încadrându-se în suma cu care intervenienta a contribuit.
Apelantul nu a contestat faptul că intervenienta a trimis lunar bani din străinătate, dar a motivat că aceștia erau destinați pentru întreținerea celor doi copii ai săi pe care îi aveau în grijă părțile.
De asemenea, a mai susținut că și ceilalți doi copii ai părților aflați la lucru în străinătate le-au trimis bani și nu se poate stabili cu certitudine contribuția intervenientei.
Dacă susținerile ar avea suport în cauză, ar fi trebuit ca și cei doi copii să formuleze cerere de intervenție în interes propriu și să pretindă contravaloarea acestor îmbunătățiri.
Nu numai că nu s-au formulat astfel de cereri, dar nu există nici o dovadă în sensul celor de mai sus.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, față de considerentele arătate, prin decizia civilă nr.72/26.03.2008, Tribunalul Brăilaa respins pârâtului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul considerând-o netemeinică și nelegală deoarece în apel s-a admis proba cu martori solicitată de apelant, însă administrarea ei s-a făcut în lipsa apărătorului și cu nerespectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare (avocatul său ales avea depusă cerere de amânare fiind plecat la o altă instanță).
Pentru acest motiv a solicitat trimiterea dosarului la Tribunal pentru ca probele să fie administrate în prezența avocatului.
Pe fond a mai susținut recurentul că instanța de apel nu a făcut o analiză corespunzătoare a probelor referitor la data despărțirii în fapt a părților, la contribuția la dobândirea autoturismului și a apartamentului precum și la atribuirea acestuia.
Pentru aceste considerente recurentul a solicitat admiterea recursului și implicit a apelului și modificarea sentinței în sensul arătat.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Față de acest text de lege și de situația ce rezultă din actele dosarului critica privind încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității este nefondată, deoarece acesta a beneficiat de mai multe termene pentru lipsă de apărare (09.01; 20.02; 05.03). La termenul din 05.03.2008 instanța a pus în vedere pârâtului apelant să se prezinte cu avocatul său la termenul următor în caz contrar audierea martorului se va face în lipsa acestuia.
Lipsa nejustificată a avocatului la termenul când s-au audiat martorii nu poate constitui motiv de admitere a recursului în condițiile în care recurentul nu a dovedit că suferit o astfel de vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii de apel. Cu atât mai mult cu cât pârâtul fiind prezent putea să pună întrebări martorilor deoarece proba a fost încuviințată la cererea acestuia; mai mult decât atât proba cu martori s-a administrat și la prima instanță.
Cu privire la fondul cauzei critica recurentului se referă la aprecierea eronată a probelor dosarului.
Or, o astfel de critică nu se încadrează în nici unul dintre cazurile în care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri așa cum sunt reglementate de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Pentru acest considerent instanța de recurs nu le poate analiza și nu se poate pronunța excedând obiectului recursului.
Ca urmare Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
Văzând și dispoz. art.274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în B, carter,-, bloc 12,.31 împotriva deciziei civile nr.72/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila - dosar civil nr-.
Obligă pe recurent la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.3008.
Președinte, Judecător, Ptr.jud.- aflată în CM
- - - - cf.disp.art.261 (2) pr.civilă
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.AI-11.09.2008
Dact.MH-15.09.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Simona Bacșin
