Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.478/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în T- jud. G, împotriva deciziei civile nr.576 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata -, avocat, lipsă fiind recurentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatei, susține oral precizările făcute prin întâmpinarea depusă anterior la dosar, și solicită respingerea recursului formulat, menționând că terenul pe care părțile și-au construit casa, provenea de la părinții intimatei. Aceasta din urmă nu deține alt imobil, iar terenul solicitat este cel aferent casei de locuit. In ceea ce privește cealaltă suprafață de teren solicitată de recurent, aceasta a fost primită ulterior acțiunii formulate, și în plus nu a fost solicitată nici la instanța de fond și nici la cea de apel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tecuci jud. G, reclamantul, domiciliat în T- jud. G,a chemat în judecată pe pârâta -, domiciliată în T- jud. G și fără forme legale în T- jud. G - la familia -, solicitând desfacerea căsătoriei din vina pârâtei, aceasta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de " ", încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 3 aprilie 1990, cu obligarea la plata unei pensii de întreținere lunară, partajarea bunurilor realizate în timpul căsătoriei, respectiv o casă de locuit și teren situată în T- jud. G și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că s- căsătorit la 30.04.1988 iar din căsătorie au rezultat doi copii, din care în prezent doar este minoră. Precizează că la începutul căsătoriei nu avea o casă, însă plecat în străinătate și într- perioadă scurtă de timp și- construit casă de locuit cu toate utilitățile necesare.
În anul 2006 vrut să-și deschidă afacere, însă pârâta plecat în străinătate, fără acordul acestuia și de la diferite persoane a aflat că a intrat în relații cu un alt. A încercat să ia legătura cu pârâta și să o determine să se întoarcă în domiciliu, însă aceasta nu a răspuns la telefon.
Solicită să se partajeze imobilul construit în cota de 70% pentru el și 30 % pentru pârâtă, motivat de faptul că aceasta nu a lucrat.
În drept nu și-a întemeiat acțiunea.
Prin cererea înregistrată sub nr-, ce a fost conexată la dosarul nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând desfacerea căsătoriei din vina acestuia, revenirea la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de, încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorei născută la 03.04.1990, cu obligarea la plata unei pensii de întreținere pentru minoră.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la 30.04.1988, au rezultat doi copii și că în perioada căsătoriei, a stat singură, a avut grijă de copii, pârâtul fiind mai mult plecat în străinătate. Fiind mai mult plecat, pârâtul a deprins un comportament care nu era compatibil cu viața de familie, în sensul că-i plăceau petrecerile, anturajele dubioase, întreținea relații extraconjugale cu alte femei. Era violent fizic și verbal, crea situații penibile de față cu persoane străine, în sensul că-i vorbea vulgar. Deoarece pârâtul a avut interdicție de a părăsi țara, în luna aprilie 2006, de comun acord, a plecat în Italia, lăsând pe pârât cu fetele în imobil.
Precizează că a avut un comportament dur cu minorele, în sensul că le bătea, le insulta, respectiv le teroriza, atât psihic, cât și fizic. Minorele i-au telefonat reclamantei că nu mai suportă comportamentul tatălui, motiv pentru care au plecat la mama sa, unde sunt bine îngrijite, iar ea se preocupă să nu le lipsească nimic, în sensul că le trimite bani din străinătate și le-a luat și în vacanță în Italia.
S-a întors în țară, dar nu a fost posibilă o comunicare cu pârâtul și a constatat că acesta nu mai este interesat de viața de familie, de copii și astfel, a hotărât să introducă prezenta acțiunea.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.38, 40, 86, 93 94 și 100 codul familiei.
Acțiunea conexă este legal timbrată cu 0,30 lei timbru judiciar și 39 lei taxă timbru.
În dovedirea acesteia, a depus la dosar certificatul de căsătorie seria 7 nr.- în original și în copie xerox, certificatele de naștere ale minorelor, procura judiciară prin care a împuternicit un avocat să o reprezinte în conformitate cu dispozițiile art.614 cod pr. civilă și dovezi din care rezultă că are reședința în străinătate, precum și proba cu martorii pentru a dovedi condițiile pe care le au pentru încredințarea minorilor, deoarece au solicitat să se pronunțe în cauză, o hotărâre fără motivare, în conformitate cu dispozițiile art.617 alin.2 cod pr. civilă a solicitat audierea martorei, iar pârâtul proba cu martorul -.
Prin sentința civilă nr.881/24.04.2008 a Judecătoriei Tecuci jud. G, s-au admis acțiunile conexe de divorț formulate de reclamantul - pârât, împotriva pârâtei - reclamante - și acțiunea de partaj bunuri comune și în consecință:
A fost declarată desfăcută căsătoria încheiată și înregistrată sub nr.103 din 30 aprilie 1988 la Starea civilă a Primăriei municipiului T jud. G, din vina ambilor soți.
Pârâta - reclamantă a revenit la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
A fost obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante pentru minora pe perioada 25.04.2007 și până la 03.04.2008, data împlinirii majoratului, suma de 200 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere.
S-a dispus încetarea stării de devălmășie și ca efect al partajului, a atribuit pârâtei -, imobilul format din 5 încăperi, anexe și terenul aferent, situat în T,-, jud.G în valoare de 227.078,78 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 120.981,84 lei reprezentând cota parte din valoarea imobilului în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost compensate cheltuielile de judecată privind acțiunea de divorț.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 340 lei cheltuieli de judecată, conform actelor din dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Din declarațiile martorului -, arată că din căsătorie au rezultat doi copii, din care una este majoră și una este minoră, că de copii s-a ocupat reclamantul, iar pârâta nu a trimis bani pentru copii. Precizează că reclamantul-pârât s-a interesat la ș coală și a aflat că minorele au absențe, fumează și acestea nu-l ascultau pe reclamantul-pârât.
Martora, audiată - declarație fila 29 dosar fond, a arătat că părțile s-au despărțit în anul 2006 și fiindcă minorele nu au putut rezista și fiindcă reclamantul aducea bărbați acasă și făcea chef, s-au mutat la domiciliul ei. În perioada vacanței, minorele au fost luate în Italia de către pârâta-reclamantă. Mai precizează martora, că atunci când fetele stăteau cu tatăl lor, acesta de comporta urât cu ele și chiar le lovea. Minorele nu au absențe de la școală și au rezultate bune la învățătură.
Având în vedere că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar părțile au solicitat să se pronunțe o hotărâre fără motivare, în conformitate cu disp.art.617 alin.2 cod pr. civilă, instanța în conformitate cu art.37, 38 codul familiei, a admis acțiunea și a declarat desfăcută căsătoria încheiată și înregistrată sub nr.103 din 30.04.1988 la Starea civilă a Primăriei T jud.G, din vina ambilor soți.
Potrivit art.40 codul familiei, pârâta - reclamantă va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Din căsătoria părților, au rezultat două fete, din care minoră este doar - născută la 03.04.1990, care pe parcursul procesului a devenit majoră și ca atare nu se mai impune încredințarea acesteia spre creștere și educare unuia dintre părinți.
Având în vedere că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, referatul de anchetă socială efectuat în cauză, rezultă că a locuit la bunicii materni, fiind întreținută de mama sa, iar reclamantul pârât nu a contribuit la întreținerea acesteia și se opiniază ca aceasta să fie încredințată mamei, instanța, în conformitate cu art.86 codul familiei, a obligat pe reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere pentru minoră pe perioada 25.04.2007 - și până la 03.04.2008, data împlinirii majoratului pentru numita. La stabilirea cuantumului pensiei, instanța urmează a avea în vedere că reclamantul pârât este încadrat în muncă la - SRL M C, jud. H, cu un venit de 750 lei - Punct de lucru T, precum și disp.art.94 codul familiei.
Reclamantul - pârât a solicitat și partajarea imobilului casă de locuit și teren, situat în T, str. - nr.5, jud.G, iar până la pronunțarea încheierii de admitere în principiu, instanța a administrat probe privind capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, probe ce au fost expuse și analizate în încheierea de admitere în principiu pronunțată la 13.12.2007, aflate la file 84-85 dosar.
În urma probelor administrate, Judecătoria Tecuci jud. G, la 13.12.2007, a admis în parte în principiu acțiunea de partaj bunuri comune și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de un imobil format din casă de locuit compusă din 5 încăperi și anexe și terenul aferent de 744 mp situat în T,-, județul
A mai constatat că reclamantul efectuat după despărțirea în fapt următoarele îmbunătățiri: manopera prin parchetul în 2 camere, construit cotețe porci, construit instalația de încălzire la imobil ce se vor deduce.
S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză în cauză, privind bunul imobil de către expert, care a stabilit în concluziile raportului, că valoarea la zi a masei partajabile este de 202.547,68 lei revenind fiecărei părți câte 101.273,34 lei, iar valoarea îmbunătățirilor efectuate de către reclamant este de 25.414 lei.
S-a mai arătat că imobilul este incomod partajabil în natură și nu se pot crea două loturi distincte cu funcționalități și utilități sensibil egale.
S-a mai arătat în concluziile raportului, că, cotele valorice deținute de părți după constatarea îmbunătățirilor sunt următoarele - reclamantului pârât revenindu-i 126.687,84 lei, iar pârâtei - 101.273,84 lei.
S-au efectuat obiecțiuni la raportul de expertiză, prin care s-au solicitat lămuriri dacă la devizul privind executare pardoseli parchet, s-a avut în vedere și materialul necesar efectuării lucrării și din această sumă care este valoarea materialelor și care este valoarea manoperei. S-a concluzionat de expert că valoarea materialului de 7.177,6 lei, iar valoarea manoperei este 3.958,4 lei.
Față de aceste obiecțiuni, instanța a avut în vedere doar valoarea manoperei, așa cum s-a reținut prin încheierea de admitere în principiu, materialul privind parchetul, considerându-se bun comun.
Ambele părți au solicitat atribuirea imobilului, dar având în vedere că din căsătoria lor au rezultat doi copii care sunt în prezent majori și sunt elevi în municipiul T și nu mai locuiesc la bunică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru motive vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Reclamantul a arătat că în mod greșit imobilul a fost atribuit pârâtei, iar aceasta din urmă a arătat că în mod incorect a fost obligată și la plata sumei de 1286 lei, contravaloarea instalației de apă, îmbunătățirea respectivă nefiind solicitată și nici reținută în încheierea de admitere în principiu.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr.576 din 11 decembrie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul și pârâta -.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în baza probelor administrate în cauză (acte, depoziții de martori) că ambii soți au avut o contribuție egală la dobândirea imobilului supus partajului.
Astfel a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond de atribuire a imobilului situat în T- jud. G, către pârâtă.
In ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la imobil de către reclamant, în mod justificat s-a reținut că atât timp cât instalația de apă este un bun încorporat, a fost avut în vedere la evaluarea imobilului.
De asemenea s-a reținut că valoarea imobilului s-a calculat conform dispozițiilor Decretului - lege nr.256/1984 și al 135/1999, aplicându-se coeficientul de actualizare, astfel că în mod corect s-a inclus suma de 1286 lei în sulta stabilită de instanța de fond.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea acesteia în ceea ce privește atribuirea imobilului.
In motivele de recurs, reclamantul a arătat că Tribunalul Galați, la pronunțarea deciziei civile atacate, nu a avut în vedere dispozițiile art.6739și 67310cod pr. civilă.
A susținut că din actele depuse la dosar, rezultă că pârâta locuiește în străinătate împreună cu fiica cea mare, și intenționează să plece și fiica cea mică, că au unde locui la domiciliul mamei sale, care are în proprietate un imobil compus din mai multe camere iar reclamantul nu are o altă locuință.
De asemenea consideră că în mod greșit instanța de apel a reținut că terenul a fost cumpărat de la autoarea pârâtei în condițiile în care s-a încheiat contract de vânzare - cumpărare cu.
Mai mult decât atât apreciază că ambele instanțe în mod eronat au ajuns la concluzia atribuirii imobilului către pârâtă atât timp cât aceasta intenționează să-l vândă.
In consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinare, pârâta -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond și apel ca fiind temeinice și legale.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând decizia civilă recurată prin prisma aspectelor de modificare și casare prevăzute de art.304 pct. 9 cod pr. civilă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materia partajului judiciar pronunțând o hotărâre legală și temeinică confirmată și de instanța de apel.
Art. 6739cod pr. civilă, enumeră cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia " altele asemenea" ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină seama și de alte criterii de ordin familial, social, moral în funcție de specificul fiecărei cauze.
In speță, față de dispozițiile de mai sus, se constată că prima instanță în mod justificat a atribuit imobilul, supus partajului pârâtei ( soluție confirmată și de instanța de apel) în condițiile în care nu s-a dovedit că aceasta va rămâne în străinătate iar cele două fiice se află în țară, una fiind elevă iar cealaltă studentă și au nevoie de o locuință.
Ori, faptul că reclamantul nu au locuință, a efectuat îmbunătățiri și a suportat cheltuielile de întreținere nu sunt motive de natură să conducă la soluția atribuirii imobilului către acesta.
In ceea ce privește, terenul aferent imobilului la care recurentul - reclamant face referire a fost evaluat conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Astfel că sulta la care a fost obligată pârâta reprezintă cota parte ce îi revine reclamantului din valoarea imobilului (construcție și teren).
In aceste condiții nici acest motiv invocat în recurs nu poate fi primit.
De asemenea recurentul a invocat faptul că ambele instanțe nu au avut în vedere la soluția pronunțată, dispozițiile art.67310cod pr. civilă.
In caz de divorț, în situația în care ambii soți solicită atribuirea locuinței iar împărțirea acesteia în natură nu este posibilă, cum este cazul de față, instanța în mod corect a stabilit atribuirea către pârâtă, având în vedere criteriile la care s-a făcut referire în hotărâre ( greutățile familiale, faptul că cele două fiice se află încă în întreținerea pârâtei, că au nevoie de o locuință pe care o folosesc efectiv).
Cum criticile formulate de reclamant sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în nici unul din aspectele prevăzute de art.304 pct. 1 - 9 cod pr. civilă, Curtea, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în T- jud. G, împotriva deciziei civile nr.576 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /13.11.2009
Tehn.
5 ex./02.12.2009
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
